558 matches
-
dificile a unei revelații sau a unei taine: taina morții biruite de făgăduiala reînceperii. E ceea ce îi conferă șarpelui, chiar în miturile antitetice cele mai antiofidiene, un rol inițiatic, și în ultimă analiză binefăcător, incontestabil”. O altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a mamei zmeoaice: „Cum l-a văzut, tata al lu Mustață de Aur și Barbă de Mătase - fiind și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semnal, un indiciu pentru flăcău că își va afla curând mireasa, ea însăși fiind cea care, probabil, a tăiat emblema nubilității sale, alegându-l pe erou. Înghițirea de către un monstru a fost înlocuită cu alte „forme interimare de devorare, când devoratorul nu mai este ucis din interior, ci din afară, ca pas următor al motivului”. Rezultă din această afirmație că întreaga desfășurare de scenarii inițiatice în care flăcăul trebuie să prindă sau să ucidă ipostazele zoomorfe ale haosului poate fi privită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-te tu de luptat/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară,/ Pe ulița grecilor,/ În cinstea fetelor,/ În ciuda nevestelor./ Și cînd te-or vedea,/ Pe tine te-or lăudară” (Casimcea - Tulcea). Monstru devorator din aceeași clasă cu lupul, de care îl apropie și funcția psihopompă, leul reprezintă timpul mistuitor, în fața căruia lupta fizică sau armele sunt zadarnice. Puterea magică a legării abolește durata limitată și repornește devenirea de la momentul inițial. Mijloacele improprii de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în maternitate ultragiată, ba strașnică muiere, ba în fragilitate, ba în furie înfricoșătoare învăluită în șal ca într-o armură. Sau (pentru amestecul de cinema și picanterie paparață care-i caracteriza și emisiunea) : Semnificativă e distribuirea Marinei Vlady în rolul devoratoarei femei, fiindcă actrița însăși și-a îngropat câțiva soți (de la care a păstrat câte un copil), printre care s-a aflat și compatriotul nostru Cristea Avram (încheierea cronicii la Ape regina al lui Ferreri !). Iar în privința gustului, am văzut deja
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
alții intră în sevraj dacă n-au de ronțăit o tipăritură oarecare. Posibilitatea de a rămâne singuri cu un gând propriu, de a se cufunda în vidul bogat al contemplativității, li se pare o perspectivă înfricoșătoare. Ca sub-specii, vom menționa devoratorul de ziare, care la masă, în metrou sau în parc e simpla anexă a unui maldăr de gazete policrome, apoi devoratorul de romane polițiste și, în sfârșit, amatorul de literatură în genere, trăitor în universuri paralele, emotiv, rafinat, degustător de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a se cufunda în vidul bogat al contemplativității, li se pare o perspectivă înfricoșătoare. Ca sub-specii, vom menționa devoratorul de ziare, care la masă, în metrou sau în parc e simpla anexă a unui maldăr de gazete policrome, apoi devoratorul de romane polițiste și, în sfârșit, amatorul de literatură în genere, trăitor în universuri paralele, emotiv, rafinat, degustător de ficțiuni și pescuitor de metafore, supărat pe filozofii care n-au „simțul concretului“ și se pierd în speculațiuni din care lipsește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis cu el pe pământ, așa-mi spuneam. Dar senzația că, închisă în această ladă a satului, fusesem dată pradă ținutului devorator mă copleșea tot atât de tare și sub lumina prea crudă a zilelor toride din valea râului unde păzeam vacile. Ceas nu aveam, ceasul meu era bucata de cale ferată ce ducea spre oraș. Ziua, prin vale treceau patru trenuri; abia după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rata de creștere a consumului de servicii a fost mai mare decât cea a consumului total. În prezent, în Franța, consumul de servicii reprezintă jumătate din cheltuielile familiilor. Or, acest tip de consum este mai economic în ce privește energia, mai puțin devorator de resurse naturale. Ecologia industrială, tehnologiile „curate”, dar și creșterea sectorului terțiar al economiei și dematerializarea consumului sunt fenomene majore care pregătesc nu atât ruptura de faza III, cât o configurație a acesteia compatibilă cu durabilitatea mediului. Cu siguranță, mâine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
confuziei curge, Și întregul sistem este divin." Humphry Davy82 În continuare vom urmări, în liniile sale fundamentale, sistemul de gîndire arheomorfică (arheomorfismul că arhetip morfodinamic constituind fundamentul realității) al lui William Blake. 1. Blake și viziunea sistemică arheomorfică: Prolificul versus Devoratorul Un fundament în gîndirea lui Blake îl constituie fără îndială ansamblul ordine-haos. Acesta este implicit în ideea centrală privind sistemică prolific-devorator: în "Căsătoria Cerului cu Iadul" Blake construiește un model al vieții naturale oscilant interconectat periodic. El arată că viața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este implicit în ideea centrală privind sistemică prolific-devorator: în "Căsătoria Cerului cu Iadul" Blake construiește un model al vieții naturale oscilant interconectat periodic. El arată că viața în natură se construiește prin dinamică oscilanta stabilită între două tipuri ontologice fundamentale: devoratorii (non-prolificii) și prolificii. Aceștia corespund sistemului vulpe-iepure din modelul lui Verhulst 83. Iată ce spune Blake: "Astfel o parte a ființei sînt Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că viața în natură se construiește prin dinamică oscilanta stabilită între două tipuri ontologice fundamentale: devoratorii (non-prolificii) și prolificii. Aceștia corespund sistemului vulpe-iepure din modelul lui Verhulst 83. Iată ce spune Blake: "Astfel o parte a ființei sînt Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este așa, el doar ia părți din existența și își închipuie că este totul. / Dar Prolificul ar înceta să mai fie Prolific dacă Devoratorul, ca o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
viața în natură se construiește prin dinamică oscilanta stabilită între două tipuri ontologice fundamentale: devoratorii (non-prolificii) și prolificii. Aceștia corespund sistemului vulpe-iepure din modelul lui Verhulst 83. Iată ce spune Blake: "Astfel o parte a ființei sînt Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este așa, el doar ia părți din existența și își închipuie că este totul. / Dar Prolificul ar înceta să mai fie Prolific dacă Devoratorul, ca o mare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este așa, el doar ia părți din existența și își închipuie că este totul. / Dar Prolificul ar înceta să mai fie Prolific dacă Devoratorul, ca o mare, nu ar primi excesul încîntării sale."84 Fiind în mod straniu similar modelului lui Blake, modelul de sistem oscilant cu feedback al lui Verhulst a dus la descoperirea de către fizicieni și matematicieni a "numărului Feigenbaum", o nouă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vector îndreptat simultan spre trecut și viitor; la nivel istoric cultivarea unei retrogresii temporale perpetue tot mai adînci, prin care trecutul tinde să fie înviat în persoana Prolificului, constituind matricea din care acesta creează formele "prolifice". 2. hrănirea continuă a "Devoratorilor" cu ceea ce produc "Prolificii". Modelul oscilant implică însă și o discontinuitate care face posibilă oscilația, inversarea vectorilor dinamici ai evoluției sistemice: oprirea procesului de devorare și de creare a formelor prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu ceea ce produc "Prolificii". Modelul oscilant implică însă și o discontinuitate care face posibilă oscilația, inversarea vectorilor dinamici ai evoluției sistemice: oprirea procesului de devorare și de creare a formelor prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii Devoratorilor. Acest proces se manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
procesului de devorare și de creare a formelor prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii Devoratorilor. Acest proces se manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de a se regenera, dialectica Prolific-Devorator reluîndu-și cursul natural. Acest proces se poate observa în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un cuvînt "gradul devorării", ajunge la un nivel insuportabil, de epuizare a prolificului care este amenințat cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Focul Revoluției (Orc-energia psihică-libido jungian), cu Forța Imaginației (Los) și cu Duhul Iubirii (Luvah). Luvah este în acest sens Orc în ipostaza matură, care încă nu a decăzut în formă lui Urizen. Urizen este energia care încătușează a tiraniei, este Devoratorul, forța opresiva a rațiunii care suprimă forțele expansive ale vietii că ansamblu etern al revoluției-iubirii-imaginației, i.e. Orc-Luvah-Los. Observăm că atît Tharmas, cît și Urizen sînt descriși ca fiind circumferințe. Diferența dintre cei doi Zoa este următoarea: în timp ce Tharmas-Tatăl este circumferință
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este circumferință creativă, non-opresivă (un fel de Dator Formarum avicennian, "Dătătorul de Forme", care ține de ciclul anagenetic, de zidire-construire, si care este o sinteză conceptuală a Demiurgului platonician și a intelectului agent aristotelic 90), Urizen-Rațiunea este circumferință non-creativă, opresiva, devoratoare, care prin forțele sale represive generează haosul. Așadar, cele două circumferințe din sistemul lui Blake, Tharmas și Urizen, reprezintă ansamblul ordine-haos, Prolific-Devorator, cu care operează forțele microși macrocosmice într-o dinamică oscilanta de tip complementar și sistemic intercuplat periodic: reprimarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acest nume cu stomacul [probabil și în mod ironic: lumea materială este opusă celei spirituale în sensul că în lumea materială dictează rațiunile naturale ale necesității fizice mintea este în "pîntece", subzistînd prin hrană fizică finita -, este deci de rangul Devoratorilor, în vreme ce în lumea spirituală guvernează rațiunile spirituale ale ordinii nedeterminate, rațiunile și suprarațiunile/transrațiunile libertății spiritului mintea este în inimă, este de rangul Prolificilor, trăind prin hrană spirituală infinită, adică iubirea infinită (Luvah) și Logosul-Cuvîntul divin infinit (Tharmas-Los)]: "Bowlahoola muritorii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a nemuritorilor 126, i.e. a Eternilor lui Blake. Adolf Muschg observa în această ordine de idei pe bună dreptate că romanticii au adoptat o citire mitologica a civilizației (Blake, Shelley, Keats, Byron, Hölderlin, Novalis sînt exemple evidente), abordînd problemă inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că romanticii au adoptat o citire mitologica a civilizației (Blake, Shelley, Keats, Byron, Hölderlin, Novalis sînt exemple evidente), abordînd problemă inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita"128, asadar un ansamblu infinit-finit, libertate-limitare, haos-ordine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita"128, asadar un ansamblu infinit-finit, libertate-limitare, haos-ordine. Războiul fizic (că înrobire a energiei: aluzie probabil și la transformarea revoluției eliberatoare în tiranie înrobitoare) poate fi învins prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printr-o acerbă lupta intelectuală, mentală, dusă prin veghe permanentă și stimularea calităților creative în om, stimularea Prolificului, care în cele din urmă duce la trezirea omului spiritual hristic, a Prolificului arhetipal infinit, care prin plinătatea să infinită învinge vidul Devoratorului. În plus, se observă aici un paradox simplu, si anume alăturarea în conceptul de război (ce presupune instalarea temporară a haosului) a ideii de ordine. Războiul, așadar, este agentul unei ordini superioare, spirituale, chiar dacă la un anumit nivel el implică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]