555 matches
-
azi cu aceeași contemplare a patriei sale natale în ochii sufletului ce-au privit-o întotdeauna numai cu iubire. N-a plecat din România româncă și s-a întors daneză. Dicția și vocabularul artistei n-au fost forfecate de străinătatea devoratoare de grai, cultură și tradiție ale țării natale, nu în absență totală a celor etnic maghiare. Cu atât mai mult, cântecul a rezistat nemodificabil și neuitat, cu o substanțială și certă personalitate a sa. A iubit, totodată, și iubește și
ÉVA KISS. CÂNTECE CU DOUĂ PATRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374972_a_376301]
-
stihuri verosimil de parfumate. Dacă ar fi să fac o taxonomie nonconformistă a celor ce pun în versuri , versetele lichide ale vieții sau cronosului, aș pleda pentru două categorii: poetul nocturn, dionisiac, ce ține mereu de zgărduță diurnul ca mască devoratoare de rutină, pretextul vital revitalizării eterne și poetul apolinic ce vede arpegiile melancoliei și euforiei pseudofuneste concomitent pe care se moșmondește constant a le transforma în vis. Poetul e un totem de sorginte psihedelică, între moarte și vis. Data viitoare
CUM ARATĂ INTERIORUL UNUI POET? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372384_a_373713]
-
pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei ... Citește mai mult POVESTEA FURTUNIIDin orizontul cu nori negri presăratfulgere-orbitoare cerul l-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
ce se joacă cu degetele pe claviatură.Apoi, după un moment scurt de respironatura-și deschide al ei gri sombrero,zgomote răsunătoare asurzesc peisajulși ea tresare, să nu-și strice machiajul.Se-aude al tunetului sunet înfiorătorce-ncremenește totul c-un moft devorator.Nu mai există scăpare din urgia naturiipână ultimul ecou aduce liniștea uitării.O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă nădufulcu sunete-nfundate stropii lovesc pământul.Picurii grei ... XX. UN DOMN ÎN PLOAIE, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1472 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Acasa > Cultural > Marturii > GIOCONDA CUMPĂRATĂ DE UN ȚIGAN, FURATĂ FIIND DE UN ROMÂN! Autor: Marian Nuțu Cârpaci Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Fiind unul dintre puținii țigani devoratori de litere, am fost pus în situația de evaluator de Gioconda. Un prieten rom, Dacian pe nume, m-a chemat la el acasă cu un aer complice: -Hai la mine s-o vezi pe Gioconda cea originală de Leonardo da
GIOCONDA CUMPĂRATĂ DE UN ȚIGAN, FURATĂ FIIND DE UN ROMÂN! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371084_a_372413]
-
putred înecacios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminenței morții devine clară și pătrunzatoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipită sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe cele frumoase ca-ntr-un perpetuu joc transcendental. Ele răman singurele stavile care-i
BIBLIOTECA ENERGO – INFORMAŢIONALĂ de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345805_a_347134]
-
Poate primăveri? Putea fi sigură că mâine, sau poate poimâine, nu se va desprinde așa, ca o frunză din copac, plutind în veșnicie? Nu avea niciun răspuns. Știa că toate sunt trecătoare, atât de trecătoare... înafară doar de această veșnicie devoratoare, lacomă și fluidă ca o apă pe care nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
făcuse rușine. Mă gândeam că la fel i-o fi rușine și tinerei pe care cei doi o-nghesuiau acum cu vorbele lor. M-am grăbit să traversez. Tinerica a rămas în urmă, tăind strada încet, la pas, sub privirile devoratoare ale șoferului și ale colegului acestuia, care nu se mai opreau din a-i face invitații care de care mai fanteziste, la ei în mașină. Fără să îi prea pese că pietonii întorceau capul după ea, „Pantaloni Scurți”, căci așa
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
astfel suspans, idilă, dramă, elemente care o recomandă cititorului dornic să-și ostoaie setea de literatură. Ea mai cuprinde însă și un profund mesaj moral, ceea ce face din ea o operă utilă și din acest punct de vedere. Invităm astfel devoratorii de bestselleruri, dar și iubitorii de beletristică de calitate să treacă pragul Danei și să-i descătușeze drama dintre coperțile romanului. Aici este recenzia. 1- Demnă de remarcat este aici și frumusețea și plasticitatea comparațiilor succesive, ce descriu de fapt
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
termen pentru un grup de cinci sau ceva care are cinci componente) devine matricea unor poezii de o tulburătoare frumusețe, dar și motivul unor teme de reflexie, un exercițiu spiritual absolut necesar, deși foarte neglijat într-o lume a consumismului devorator. Exemplific fără nici un comentariu deoarece nu se cade să adaugi cuvinte acolo unde ele devin inutile: „Aproape jumătate de secol/ focul s-a aprins/ fără mine./ Acum e jar, pentru încă o lume/ fără tine”. (Trecere). Și, de altfel, aici
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
Atât de puțin, draga M!!! Încep să urăsc timpul, care a fost mereu împotriva mea și a ta! Mă pot lupta cu răutatea oamenilor, cu invidia, cu prostia și ignoranța! Dar se pare că nu mă pot lupta ...cu timpul! Devoratorul de vise și de vieti! Dar tu nu știi asta.... Nu știi că am mai făcut o operație, ca gândul la tine mi-a dat tărie, ca acum puteam alerga spre tine! Mă eliberasem! Eram liberă să te privesc, să
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei și mari cad furioși din înalturi fără nicio milă, din ale cerului
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
Încarcați, se pleacă umili, Daruindu-mi poama lor dulce, aromata. Binecuvântați fiți voi, darnice creaturi neprihănite, Ce imi dăruiți atâta rod și bucurie! Natură mă uimește iarăși cu frumusețea ei, Cu pensula-i măiastra Pictează pe șevalet, sub ochii mei devoratori, Un încântător vis de vară, Animat de concertul vieții, Uneori clocotitoare, Alteori savurandu-si în tihna Eternitatea, Splendoarea. Referință Bibliografica: Splendoare / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1640, Anul V, 28 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SPLENDOARE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373269_a_374598]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TIMPUL, DEVORATORUL DE UMBRE Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017 Toate Articolele Autorului vine o vreme când începi să semeni cu un fum de țigară te așezi între noapte și zi numeni nu știe că lumea
TIMPUL, DEVORATORUL DE UMBRE de TEODOR DUME în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371734_a_373063]
-
așezi între noapte și zi numeni nu știe că lumea privește prin tine ca printr-o ceață de toamnă cerul se face rotund umbrele se mișcă de acolo - colo cineva scormonește prin tine te scurgi încet dar nu zici nimic... devoratorul de umbre înghite orizontul Referință Bibliografică: timpul, devoratorul de umbre / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TIMPUL, DEVORATORUL DE UMBRE de TEODOR DUME în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371734_a_373063]
-
că lumea privește prin tine ca printr-o ceață de toamnă cerul se face rotund umbrele se mișcă de acolo - colo cineva scormonește prin tine te scurgi încet dar nu zici nimic... devoratorul de umbre înghite orizontul Referință Bibliografică: timpul, devoratorul de umbre / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
TIMPUL, DEVORATORUL DE UMBRE de TEODOR DUME în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371734_a_373063]
-
a locuit cândva o femeie. Și totuși, din inima poetului a izvorât neîncetat fluviul iubirii, dar și el a fost habitatul unui pește Piranha. Acest pește nu a îndeplinit dorințe, precum peștișorul de aur, dar prin mușcăturile lui mici și devoratoare, a spus cuceritor: „învață din tristeți iubește absent / șterge cu șervețelul orice urmă de atingere / și calcă pe durere ca moartea pe lut”. Superbe aceste povețe care ne îndeamnă să mergem mai departe, indiferent de suferința prin care trecem. Poetul
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori) Înscrisă în simbolismul "movilei"1 piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în calea timpului devorator. Fără a avea candoarea acelui autor arab din sec. al XVII-lea, care scrisese că "pe pământ toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide", Eminescu nu subliniază atât durabilitatea cât relația de rivalitate: "Ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
iar prosperitatea, trăim încă oarecum în sărăcie. Polului sărac, se înțelege, numai de pictură nu-i arde. Celui prosper îi arde, dar... dar... cum să spun, într-un al patrulea, al cincilea, al șaselea rînd. Și asta după acaparantele și devoratoarele proiecte. Dacă aceste proiecte se conturează, se derulează normal, atunci harnicul întreprinzător (pentru că întreprinzător leneș e un nonsens) își poate îngădui mica/marea plăcere a achiziționării unei lucrări de artă. Dar, vai, cît de puțini sînt acești semeni care, într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
permanente, zi și noapte, în care viața se consumă, firesc (un firesc filmat!), în datele ei cele mai anodine. Protagoniștii devin astfel eroi de-o zi ai planetei. Ce,-i puțin lucru? În care din noi nu stă pitită această devoratoare dorință de a fi... văzut? Mistuitorul ambîț e cu atît mai acut cu cît persoana/persoanele sînt oameni ca toți oamenii, neîncercați de... talente vizînd obligatoriu mediatizarea. (În ce ne privește, ce sînt, la urma urmei, deocheatele alaiuri stradale, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiu printre aceste victime. Dacă mă aflu încă aici, este datorită furiei de a trăi și de a lupta cu un bunic la care eu visam. Și care nu era aici." În fond, ce se mai putea spune despre Picasso, devoratorul secolului său? Iată însă că... atipica lui nepoată a strecurat în raftul suprasaturat o carte de o manieră scriptică ieșită din comun (Grand-père, 2001, tradusă acum la Editura Vivaldi: Bunicul). Îndurînd, alături de frățiorul ei, inconștientele (?) umilinți produse de colosalul bunic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
punerea moțului?! Asta și face acest personaj fără de care România postdictatorială și-ar fi recăpătat, nu fără convulsii, demnitatea pierdută. Și care, cu fariseismu-i moștenit, încearcă să amețească mințile (dispuse oricînd să fie amețite). Să nu ne înșele, cumva, dragostea devoratoare pentru cultură a fostului ștab al Editurii Tehnice și deci aureolarea confraternă a celor ce-și consumă caloriile în aceeași cultură. Să fim serioși: totul e doar propagandă. Și disperată confecționare de imagine. Dar, în fond, pe cine-i are
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
energie, o degaja. Celălalt foc se alimenta din îndoială și pustia totul în drumul lui ființa sa și cosmosul întreg. Roberto Juarroz îmi dădea impresia că se folosea de poezie ca de o armură pentru a despărți cele două focuri devoratoare. Privirea sa era atît de întoarsă spre interior, încît îmi dădea impresia că nu ne vedea, dar, în același timp, mîinile sale însoțeau cu gesturi expresive incantația profetică a vocii sale. Să fi fost o întîmplare faptul că discuția noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
confuziei curge, Și întregul sistem este divin." Humphry Davy82 În continuare vom urmări, în liniile sale fundamentale, sistemul de gîndire arheomorfică (arheomorfismul că arhetip morfodinamic constituind fundamentul realității) al lui William Blake. 1. Blake și viziunea sistemică arheomorfică: Prolificul versus Devoratorul Un fundament în gîndirea lui Blake îl constituie fără îndială ansamblul ordine-haos. Acesta este implicit în ideea centrală privind sistemică prolific-devorator: în "Căsătoria Cerului cu Iadul" Blake construiește un model al vieții naturale oscilant interconectat periodic. El arată că viața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este implicit în ideea centrală privind sistemică prolific-devorator: în "Căsătoria Cerului cu Iadul" Blake construiește un model al vieții naturale oscilant interconectat periodic. El arată că viața în natură se construiește prin dinamică oscilanta stabilită între două tipuri ontologice fundamentale: devoratorii (non-prolificii) și prolificii. Aceștia corespund sistemului vulpe-iepure din modelul lui Verhulst 83. Iată ce spune Blake: "Astfel o parte a ființei sînt Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]