809 matches
-
să o cosmetizezi : A crede că poți să stăvilești procesul de dezagregare a vechii structuri sătești sau să rezolvi marea problemă a satului românesc prin crearea de sate model sau prin încercările de ridicare culturală a satelor, atunci cînd această dezagregare nu este decît unul din fenomenele de adaptare a satului modern la nevoile și adevăratele lui rosturi și cînd problema economică și socială a țărănimii este piatra de încercare de a cărei rezolvare depinde întreg viitorul neamului românesc, este asemănător
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă luptam corp la corp cu mine însumi, cum zicea Van Gogh, dar nu ca să creez ceva, ci ca să câștig o partidă pe care în același timp o pierdeam. Pentru că dedublarea mea era însoțită, vă imaginați de ce, de o rapidă dezagregare a tuturor lucrurilor normale. Acum, nu mai aveam nici o șansă. Nu mai puteam câștiga nici o partidă fără ca ea să însemne în același timp o înfrîngere. La jumătatea oricărui elan urma o jumătate de prăbușire. Eram sfâșiat în două și mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Atunci se petrece contrariul exact a ceea ce observăm la un mistic ordinar. Emoții excesiv de puternice în care cea mai ardentă voluptate se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate violentă și incomensurabilă a celulelor nervoase, fiecare dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază misticii autentici, ce au un suport spiritual real, de falșii mistici ce epatează cu niște noțiuni de proveniență îndoielnică sau a căror viziuni sunt plăsmuiri sau halucinații paranoice. Astfel, extaticii
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ar fi demni de încredere atunci când afirmă că stările ce le însoțesc extazul nu se compară cu absolut nimic din trăirile terestre și sunt aproape indescriptibile. Această observație denotă faptul că ei conștientizează în acelașii timp durerea enormă ce acompaniază dezagregarea celulelor cerebrale supraexcitate. În decursul istorie artei reflecții ale spiritualității apar imortalizate în nemumărate capodopere ale artelor vizuale precum în sistemul sculptural realizat în 1652 de către unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai barocului, Gian Lorenzo Bernini, ce transpune stările
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
critice IV, ed. cit., 1936, p. 207). Comentariul despre volumul Colomba al aceluiași Voronca îi prilejuiește criticului unele precizări de natură să nuanțeze rezervele față de primatul necontrolat al imaginii și al asociației haotice de imagini, față de „originalitatea violentă” și față de „dezagregarea lirismului” (începută de pe vremea dadaismului), în fine, față de „miragiile necontrolate ale visului sau ale subconștientului nestăvilit” (proprii suprarealismului). De această dată, este invocată autoritatea critică a lui Thibaudet: „Cu Strowski într-o zi, cu Thibaudet astăzi, subscriem la toate experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a orașului modern, sau pe drumurile retrospective și natale, Ulise realizează cu adevărat acel poem al iureșului liric. Cît de firești, cît de necesare sînt aici valurile acestea de imagini (...) Și ce unitate, după aceia! Cît de departe sîntem de dezagregarea întîiului poem. O fantezie prolifică, un umor de calitate (...) o viziune mai adîncă a vieții, a orașului, cu vibrația lui, cu beția, cu poezia lui, într-un cuvînt, fac din seria de imnuri înălțate în Ulise un tot prețios care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autogenerează: „se cercetează printr-o lucrare experimentală constantă toate elementele retorice asupra cărora trebuie să intervină scriitorul în vederea descoperirii acelor mecanisme structurale ale textului, capabile să-l autogenereze”. Acționînd asupra sintaxei și „deplasînd-o”, Urmuz țintește, așadar, „descoperirea modalităților absurde de dezagregare și diseminare a limbajului, voind să demonstreze cum, prin transformări pe axa sintagmatică sau pe axa paradigmatică, textul poate accepta toate combinațiile denotative și conotative posibile”. Personajele urmuziene — non-persoane — sînt „compuse”, literal și în toate sensurile, evoluînd pe o schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la metafizică, filozofie și arte la identitatea psihologică și sexuală) este prezent atît în cazul culturii radicale a comunităților naționale tinere - în curs de emancipare, marcate de un retard al dezvoltării și al modernizării -, cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca să discute chestiunea. În cursul discuției, reieși că fratele vitreg al lui Bruno era În același liceu, În același an (deși În altă clasă) și că nu se Întâlniseră niciodată; acest fapt Îl șocă puternic, ca simbol al unei oribile dezagregări familiale, de care erau amândoi vinovați. Făcând pentru Întâia oară dovadă de autoritate, o somă pe Janine să reia legătura cu cel de-al doilea fiu al ei, ca să salveze ce se mai putea salva. Janine nu-și făcea iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
proces de diferențiere progresivă, nu i se mai recunoștea o existență individuală autonomă decât cu condiția Întrunirii unui anume consens social (absența de tare genetice invalidante, acordul părinților). Pe de altă parte, bătrânul, grămadă de organe În proces de continuă dezagregare, nu se poate prevala de dreptul la supraviețuire decât cu condiția unei coordonări satisfăcătoare a funcțiilor sale organice - introducerea conceptului de demnitate umană. Problemele etice ridicate astfel de vârstele extreme ale vieții (avortul, apoi, câteva decenii mai târziu, eutanasia) aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acestor noțiuni avea să le Împiedice să aibă vreo eficacitate socială reală - și, de aceea, istoria umană, din secolul al XV-lea până În secolul al XX-lea, se poate caracteriza În esență ca fiind istoria unei disoluții și a unei dezagregări progresive; totuși, păturile instruite sau semi-instruite care, de bine de rău, contribuiseră la impunerea acestor noțiuni se cramponau de ele cu o virulență deosebită, și Înțelegem de ce, În primii ani, lui Frédéric Hubczejak i-a fost atât de greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pentru iubire și entuziasm. A nu ți se proiecta dureros în conștiință contradicțiile este a atinge bucuria virginală a naivității, este a fi incapabil de tragedie și de conștiința morții, care presupun o complexitate din cele mai deconcertante și o dezagregare paradoxală. Naivitatea este opacă pentru tragic, dar e deschisă pentru iubire, căci omul naiv, nefiind consumat de propriile sale contradicții interioare, are destule rezerve pentru a se dărui. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din viață, tragicul câștigă o intensitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în ultimele tâmpește, detrachează, distruge și anarhizează până la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferință manifestat în exclamații este o caracteristică a esteților și a diletanților suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă, dar și câtă fecunditate, pe care o plătești însă scump. A avea monopolul suferinței este a viețui suspendat deasupra unei prăpăstii. Și orice suferință adevărată este o prăpastie. Câtă lașitate în concepția celor care susțin că sinuciderea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interes și prin presiunea numărului, dar care laolaltă reprezintă o adevărată avalanșă, a creat fenomenul modern al maselor, fenomen care n-a fost străin nici lumii antice, în faza ei crepusculară, și care caracterizează orice cultură în faza ei de dezagregare. Apariția masei, ca fenomen predominant și bine definit, determină și descoperă un moment specific și capital în procesul unei culturi. Geniul colectiv al unui popor, din valoare interioară și insesizabilă, se degradează, în aspectul cantitativ al maselor, într-o inexorabilă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
specializat mai adânc în bunurile trecătoare și au creat un drept pentru a iubi legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expresii diferite îl întîlnim la stoici (influenței cărora se datorează concepția voluntaristă și contractualistă a dreptului roman),la protestanți, în raționalismul secolului al XVIII-lea, în Revoluția franceză și în tot procesul de atomizare socială pe care l-a născut dezagregarea democrației și liberalismului, pretinde că fiecare om are centrul în sine însuși și ca atare dispune de el în mod nelimitat. Cum esența lui este rațiunea, limitele expansiunii sale sânt imanente. Statul, în concepția aceasta, care a fost și a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stat 39 Slaba eficiență a privatizării: relansarea versus distrugerea întreprinderilor privatizate 42 Pierderea pariului cu agricultura 45 Strategia financiară: un echilibru financiar plătit cu menținerea în subdezvoltare 46 Standardul de viață: explozia sărăcirii pe fondul creșterii rapide a inegalităților 47 Dezagregarea socială 51 Capitolul 3 - Rezultatele tranziției: sistemul politic și instituțiile publice 52 Criza morală a sistemului politic 52 A debutat noua democrație cu stângul? 54 Opt distorsiuni ale procesului politic 59 Criza instituțiilor statului 63 Cazul justiției 65 Partea a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Așa cum controlul bazat pe forța militară și politică internațională de mare putere a Uniunii Sovietice a fost factorul care făcea ca sistemul socialist să fie acceptat sau perceput ca imposibil de înlocuit, începutul căderii regimurilor socialiste și în mod special dezagregarea Uniunii Sovietice au produs o deblocare a posibilului de schimbare radicală. Desigur, în acel moment, nimeni nu putea prevedea cu certitudine direcția în care lucrurile urmau să evolueze. Cert este însă că se produsese o deschidere enormă pentru schimbare. Menținerea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
au căpătat o libertate de mișcare absolută: căderea Zidului Berlinului, urmată imediat de dispariția Germaniei de Est, înlăturarea regimurilor comuniste conservatoare și reorientarea partidelor comuniste într-o direcție diferită de cea a modelului sovietic. S-au adăugat, ceva mai târziu, dezagregarea Uniunii Sovietice, abandonul definitiv al programului de reforme al lui Gorbaciov și evoluția Rusiei într-o direcție confuză, tot mai procapitalistă, care au dus la evaporarea sistemului internațional socialist, însoțită de răsturnări în echilibrul militar internațional. Europa Centrală și de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
salariate s-a redus la aproape peste jumătate în 2000 față de 1990. Tabelul 2.7. Dinamica salariului real (ca procent din 1989) Sursă: MONEE, 2003 Tabelul 2.8. Dinamica numărului de salariați, în milioane și ca % din 1989 Sursă: INS Dezagregarea socialătc " Dezagregarea socială" Tranziția a fost plătită nu numai prin căderea economiei și sărăcirea populației, ci și prin grave procese de dezagregare socială, cele mai multe dintre ele imposibil de cuantificat: degradarea forței de muncă, dezagregarea familiilor, abandonul copiilor, creșterea delincvenței, mai
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a redus la aproape peste jumătate în 2000 față de 1990. Tabelul 2.7. Dinamica salariului real (ca procent din 1989) Sursă: MONEE, 2003 Tabelul 2.8. Dinamica numărului de salariați, în milioane și ca % din 1989 Sursă: INS Dezagregarea socialătc " Dezagregarea socială" Tranziția a fost plătită nu numai prin căderea economiei și sărăcirea populației, ci și prin grave procese de dezagregare socială, cele mai multe dintre ele imposibil de cuantificat: degradarea forței de muncă, dezagregarea familiilor, abandonul copiilor, creșterea delincvenței, mai ales a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Sursă: MONEE, 2003 Tabelul 2.8. Dinamica numărului de salariați, în milioane și ca % din 1989 Sursă: INS Dezagregarea socialătc " Dezagregarea socială" Tranziția a fost plătită nu numai prin căderea economiei și sărăcirea populației, ci și prin grave procese de dezagregare socială, cele mai multe dintre ele imposibil de cuantificat: degradarea forței de muncă, dezagregarea familiilor, abandonul copiilor, creșterea delincvenței, mai ales a crimei organizate, pătrunderea drogurilor, scăderea securității cetățeanului, creșterea violenței; forme noi precum șantajul, răpirile, taxele de protecție, traficul de persoane
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și ca % din 1989 Sursă: INS Dezagregarea socialătc " Dezagregarea socială" Tranziția a fost plătită nu numai prin căderea economiei și sărăcirea populației, ci și prin grave procese de dezagregare socială, cele mai multe dintre ele imposibil de cuantificat: degradarea forței de muncă, dezagregarea familiilor, abandonul copiilor, creșterea delincvenței, mai ales a crimei organizate, pătrunderea drogurilor, scăderea securității cetățeanului, creșterea violenței; forme noi precum șantajul, răpirile, taxele de protecție, traficul de persoane, exploatarea economică și sexuală, mergându-se până la traficul de copii, creșterea fenomenului
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
social, a cărei necesitate a fost accentuată pentru compensarea deteriorărilor severe ale stării societății în procesul tranziției, a fost mai degrabă minimalistă. Populația a plătit costul ridicat al unei tranziții dificile și nu lipsite de confuzii și erori. Procese de dezagregare socială, grave atât prin amploarea lor, cât și prin efectele viitoare, au fost deficitar și ezitant tratate. Tema necesității „strângerii curelei”, oricât de bine ar fi sunat într-o perspectivă ideologică activistă, avea două cusururi fundamentale. Pe de o parte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
se va dovedi a fi nu numai dificilă, ci și costisitoare. „Costurile sociale” actuale vor genera în viitor factori adverși pentru relansarea societății: generații cu un nivel școlar și profesional deficitar, largi segmente de populație care suferă de procesele de dezagregare socială, împinse în zonele gri ale vieții sociale. Cazul justițieitc " Cazul justiției" Paradoxal, justiția a devenit una dintre sursele cele mai importante de dezagregare a societății românești. În momentul actual ea se plasează în topul (dacă nu chiar pe primul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]