652 matches
-
Anotimpurală Mormane de caligrame cad de la o vreme din trupul tău vecinii telefonului înghețat de marmura roz te murmură Te aștept .......... pe podea zace o felie dn mine -Ce frumos am visat! Am să mă recompun un colaj să-mi dezgolesc din amurg plecările jilăvite -Să nu mă cauți! -A fost un zvon ... de decojire Îmi dau Ora exactă pentru ultima plecare! -Vrei? Florica Ranta Cândea Referință Bibliografică: Anotimpurală / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1676, Anul V
ANOTIMPURALĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340199_a_341528]
-
mai puțin evoluate și au profile mai scurte decât pe vale și pe platouri. Pe versanții cu pante mari, denudația determină formarea unor soluri erodate sau trunchiate. Procesele erozionale actuale transformă în permanență stratul de sol în special pe porțiunile dezgolite de vegetația forestieră. ... 2.4. Clima Ariile naturale protejate se încadrează climatului temperat-continental moderat, fiind expuse advecțiilor de aer dinspre vest și nord-vest, dar mai ales manifestărilor pseudoadiabatice cu caracter fohnic din proximitate. Acestea influențează climatul local determinând scăderea cantităților de
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
alpin; ... e) jnepenișuri și ienupărete care fac tranziția între pădurile de limită și pășunile cu țăpoșică; ... f) peisaj antropic- fosta exploatare de sulf, cu impact negativ deosebit; pe versantul sudic al vârfurilor Bistricioru, Strunioru și Tihu, se observă suprafețe întinse dezgolite în urma doborâturilor de vânt. ... Principalele ecosisteme din parc sunt tipice zonei continental- boreale. Se poate observa o zonalitate clară, care pornește de la pădurile montane de foioase, păduri de conifere și ajunge la pășunile alpine și stâncării. Aceste ecosisteme
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
țărna udă, doi țigani mută o șatră pe-un pavaj de lume crudă, astăzi mai cerșesc un chior, iubire universală, mâine am să încerc să mor pe coloana vertebrală, casa-mi este răvășită și în mine golu-i mare, lumea este dezgolită cu rușinea în cătare, ne mai plânge câte o frunză când ea pică din copac mămăliga cea cu brânză, iaurt, pentru om sărac, astăzi n-am ce încălța iarăși hainele-mi sunt rupte iau căputul de la stea și cobor pe
TIMP NECUNOSCUT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377414_a_378743]
-
rugăciunea pierzaniei! Totul continuă să vuiască. Cerul se înroșește și se despică în răni ce par nesfârșite. Atunci văd. Cerul trăiește! Iar eu nu sunt de aici.Și nici n-am venit aici să mor. Mă ridic. Îmi desfac haina, dezgolindu-mi pieptul alb și înfig cu putere mâna în el. Apuc cartea. Lanțul care o ține legată de un capăt îmi face inima din celălalt capăt să tremure. Deschid cu venerație cartea și încep să citesc slovele aurite ce țin
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
mai frumoasă era ea, aplecată, cu sânii apăsând amenințător în bluza subțire și cu fusta ridicată într-o parte și prinsă cu poalele la brâu. Băiatul a rămas cu privirile ațintite pe pulpele puternice și frumoase, bronzate și fără de cusur, dezgolite până sus, uitând să mai clipească. Nu mai văzuse așa picioare de femeie și nici sâni legănându-se sălbatic la fiecare ridicare și coborâre a trupului ori a brațelor. A rămas încremenit în acea poziție când femeia, simțind că este
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
Lacrimi de dor se zbat pe umede frunze. Cu tine gânduri se prind în părul meu Se contopesc în rugăciune cu Dumnezeu O rază de speranță se zbate la răscruci Când tu vii, pleci, te întreb...unde te duci? Cuvinte dezgolești le îmbraci în tăceri Cu vise ce râd, plâng între azi și ieri Ești răsărit pe pleoape, lacrimă-n noapte Te aud când plângi deși-mi vorbești în șoapte. Să nu mă întrebi de ce zâmbesc ochii mei Anotimpurile au simfonii
ÎN PALME DE TIMP de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378341_a_379670]
-
Anotimpurală Mormane de caligrame cad de la o vreme din trupul tău vecinii telefonului înghețat de marmura roz te murmură Te aștept .......... pe podea zace o felie dn mine -Ce frumos am visat! Am să mă recompun un colaj să-mi dezgolesc din amurg plecările jilăvite -Să nu mă cauți! -A fost un zvon ... de decojire Îmi dau Ora exactă pentru ultima plecare! -Vrei? Referință Bibliografică: Anotimpurală... / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016
ANOTIMPURALĂ... de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378896_a_380225]
-
pe peron, Abscons, timid, departe sub stratul de ozon, O luminiță vie, împărățind lumină La poarta nopții rece, telurică, străină... Pretinse înțelesuri în mintea mea răsar, Se-adună inorogii sub răsărit de lună - O lume își adună tenebrele, nebună, Abstractă, dezgolită sub cerul de cleștar. De ce mi-e dor de tine? Oare mi-e dor?... Nu știu... E poate o părere, e poate doar nuanță... E poate epilogul sau poate fi prefață A unui timp de lavă, tomnatic, purpuriu. Timizi, absconși
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
și decolorată, dintr-o piele groasă - probabil de porc - și purta bine îndesată pe cap, o șapcă de doc de culoare incertă. Fiind trasă bine spre față, de parcă ar fi încercat să-și ascundă sub borul ei ochii, i se dezgolise toată ceafa, lăsând la vedere părul de un bej-gălbui, scurt, zburlit și aspru. Ca de mistreț - gândi neplăcut impresionată Smaranda. Proptită temeinic pe picioarele-i solide pe care plesnea o pereche de blugi roși de-atâta purtare, femeia prelua cu
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MĂ VINDEAI PE-O UITARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu credeam că iubirea e aceea ce plânge! peste rănile-mi oarbe dezgolite de vânt, prin măceșuri de viscol însetat ca un sânge, mă vindeai pe-o uitare unui bulb de pământ. Nu credeam că iubirea e frumosul ce doare! șei de toamne strivind pe sub nori de cocori, dor tăiat de pelin curs
MĂ VINDEAI PE-O UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379334_a_380663]
-
-l pregătesc pentru noul venit primește botezul soarelui cufundat în lumină nesfârșitul sfârșit a început 10 a fi sau a nu fi-ul de zi cu zi crâmpei de râs crâmpei de lacrimă inimi legate în batiste sufletul s-a dezgolit în văzul tuturor când paznicul nopții chemă ursitoarele să lungească secundarul Quies îmbrățișează Lumea 11 un strop de apă desenează pe obraz o floare fără parfum intră pe sub piele până ce asfințitul îl ascunde între două raze și o stea sunetul
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare, își ascund rușinate frunțile dezgolite indecent, chemând în zadar troienele argintii trimise în exil, să dispară nefericite, înghițite de apele lacome ale mării. Doar vântul deznădăjduit mai execută ordinele absurde ale Stăpânei, rămasă fără oaste și fără muniție. Furia ei se revarsă peste țărmurile încremenite
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsăndu-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele, ridicăndu-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a-mi intra
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
partea stângă a lumii, nu te-ai fi blocat în traficul intern de alegeri , nu te-ai fi lăsat absorbit de mirajul unei clipe, te-ai fi apropiat ușor, ai fi privit dincolo de costumul acesta de carne, m-ai fi dezgolit de tăceri și mi-ai fi șoptit cu direcția orei: ,,Tu, cea mai bună parte din mine, te văd cum tu nu te-ai văzut niciodată! De aceea am venit atât de aproape, să nu ratez nicio îmbrățișare de privire
CONȘTIENTIZARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373620_a_374949]
-
cea bună, Din miile de cărări ce-n cale mi se ivesc. Privește-mă cum ninge în hohot, iubite, Si cum prin bocetul surd, aiurea gonesc, Cum rochia de mireasă și șiragul de lacrimi Curgând, fără milă, în urmă, mă dezgolesc. Privește-mă cum ninge cu mine, iubite, Cu cea mai mândră a iernii albă crăiasa, Privește-mă cum dalb mă aștern peste veacuri, La nunta din cer, tu mire, eu eterna-ți mireasă. Privește-mă ultima dată cum ning a
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
seducției, așa că își punea la lucru toate cunoștințele și experiențele sale în acest domeniu atât de dulce și de voluptuos. Adriana se lăsa alintată de mângâierile și de sărutările lui, care îi luase în primire atât gâtul cât și umerii dezgoliți de mâinile pricepute ale partenerului său în trezirea simțurilor erotice. Ambele corpuri conlucrau perfect în această stare poetică. Bărbatul găsise persoana ideală pentru a-i dărui trăirile extaziate ce i le putea induce prin experiența sa în domeniul amorului. Se
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
să mă înghită uneori noaptea, atunci când mi se cască barbar în față umbre încețoșate de neliniști. Atunci mă curăț de mine în lacrimi, nestemate pentru devenire. Dar cel mai frumos mi se spală sufletul când te am aproape. Atunci mă dezgolesc de orice alt timp îmbrățișând fericirea. Dragoste curată! (1 septembrie 2016) Referință Bibliografică: Dragoste curată / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DRAGOSTE CURATĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375397_a_376726]
-
reverie gândul ce-a trudit în van. Pe sub norii de mătase, prinși în foșnet ireal, Se prelinge-o rază fină peste coapsa unui deal. Dus de valul căutării, bei căldura din amurg Și culorile, prin vene, ca o rugăciune curg. Dezgolit de vechi dorințe care-n timp te-au colindat, Din secretele nocturne afli cât îți este dat. Nu mai ceri nimic din toate ce credeai că au un rost, În extazul regăsirii doar credința-i adăpost. Treci prin pajiștea uitării
ÎN EXTAZUL REGASIRII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372362_a_373691]
-
Deși ar fi încercat să ignore toamna, din prea multă murire, tocmai aceasta este cea care îi desfrunzește sufletul de toată plinătatea rostirii, cu dantelării și rotunjiri ale imaginilor atent selectate, pentru a transmite ceea ce cuvântul încă nu a plămădit. Dezgolind metaforele până la sângele trăirilor acestor poeme, schelele textelor rămân, în mare parte, sub forma unor catrene distribuite în câte trei strofe. Duzina aceasta de versuri poate fi luată la subraț și întinsă de la un capăt la altul al firului, al
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
AȘTEAPTĂ Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Zâmbet fardat, găsesc, pe propria-mi coperta a vieții, încercând apoi, s-acopăr riduri, ce-mi brăzdează sufletul, lăsând urme rimelate, pește trecutul uitat, dezgolind umbrele celor pe care i-am iubit. Sunt copleșit, de săruturi calde, neștiute, izgonite de buze cărnoase, crăpate de vânt, arse de soare, atât de fierbinți ... căutând apoi, umbră trupului tău, ascunzându-mă de iubirea ta, ce mă doare, strigând
TE ROG AȘTEAPTĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372918_a_374247]
-
ALB, DIVINUL Urlet de Lup mă cheamă, sfâșie noaptea minții Mă nasc încă odată, cu sufletul pe scut Și-mi pun capul pe Glie, să-mi onorez Părinții, Lup Alb să reînvie, Divinul din Trecut! Prin sufletul ca jungla, se dezgolesc poteci Și se dizolvă mușchiul, pe ziduri de Cetate Cu Dacia cea sfântă ne-ai botezat în veci, Jar Etern străluce, cu biruinți purtate! Pe Sică mâna dreaptă mi-o încleștez curbat Simțind tăișul rece, cum îmi pătrunde-n sânge
MARELE LUP ALB, DIVINUL de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372975_a_374304]
-
alocuri. Mai aproape de noi deslușeam pădurea cu brazii ei crescuți la înălțimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe se ridicau spre cer, dezgolind copacii și lăsându-i la locul lor. În sat picura mărunt și noi treceam cu cizmele prin apă. „Aici, ba nu aici, mai încolo!” În sfârșit am fixat locul. Din acel moment mi-am dat seama că nu-l puteam
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
iar la capătul podului m-a legat întâmplarea de picioare cine are de dat puțină viața la schimb? doar valul cuprins de cer știe secretul timpului mut și-atunci fruntea săruta trecător ultimul pas făcut cu tălpile goale peste trupul dezgolit în fața furtunilor Referință Bibliografica: dau un val pentru o viață / Dorina Șișu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DAU UN VAL PENTRU O VIATA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371252_a_372581]
-
extemporal / o lumânare sau poate chiar o floare / la fereastră corbii privesc răbdători masa regală / bucăți de lacrimi se desprind / în banca a treia nu-i nimeni să le prindă / sufletul căuș împră[tie miresme de crini / ar trebui să dezgolesc tot cerul / să smulg amurgul ce-mi urlă acum prin vene / de absența ta mi-e ruginiu și mi-e pustiu / chiar dacă știu că împarți cu îngerii / o altă dimineață”. Personificarea este figura de stil predilectă a poetei, reușind să
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]