567 matches
-
formă de zigurat („munte-grădină“), pentru a alina dorul de munte al soției sale, originară dintr-o zonă montană. Dar, ascultați: „Eu n-am uitat-o încă, în marginea cetății,/Căsuța noastră albă, sălaș singurătății,/Ferindu-și după ramuri făptura-i dezgolită; Nici soarele, spre seară, în mantie superbă,/ Cum își sfărma pe sticlă a razelor lui jerbă... Când Ch. Baudelaire scria aceste versuri, în Franța, ca și în alte țări, orașul încetase de a mai fi „o prelungire armonioasă a naturii
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
exemplificate mai sus s-ar putea specula ideea că vin din partea avangardiștilor cunoscuți pentru voluptatea actelor de teribilism, ce ne facem însă cu ceilalți autori incriminați? Apariția în 1933 a unei suite de romane bune ce conțin scene-tabu cu trupuri dezgolite reprezintă, așa cum sugera Ioana Pârvulescu într-un articol mai vechi din România literară și apoi în Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Ed. Humanitas, 2003, cap. Atât de aproape, pp. 69-80), o victorie asupra prejudecăților publicului, la un an de la celebrul proces
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
interbelicilor va fi interzisă. Povestea poveștilor e ca și inexistentă. În timp ce Henry Miller devenea, cu Tropicul Cancerului, o vedetă în America, chiar dacă i se interzisese intrarea în Anglia după publicarea cărții la Paris în 1934, la noi scenele cu trupuri dezgolite serveau cel mult ca stratagemă în “romanele obsedantului deceniu” pentru a devia ochiul cenzurii de la rostirea unor adevăruri în manieră esopică. Vor mai trece câteva decenii bune până când, după 1989, se va depăși marele impas. Măcar printre cei avizați. Căci
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este femeia din visul lui Oblomov cel tolănit pe divan. Nu Olga, poate mai superficială, mai capricioasă. Oblomov a visat femeia în primul rînd ca soțe. Și uneori ca
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
pe fereastra apartamentului în care locuia la Paris, surprinde în clădirea alăturată un bărbat făcîndu-și toaleta: "Prin cadrul ferestrei mele privesc cum un bărbat își pregătește trupul. Trecut de 50 de ani - îmi spun buclele părului argintiu și torsul lui dezgolit. Gîndurile mele încremenesc în amănuntele și lentoarea gesturilor lui. Păr potrivit cu föhnul și cu peria, spume și creme înainte și după bărbierit, sprîncenele netezite, flacoane și ustensile diverse pentru față, urechi, piept și subsuori. În sfîrșit, gesturile cunoscute: spălatul pe
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
unei lumi autentice „la hotarul dintre fericirea rănită și frica obraznică”. Vor fi și bornele ei interioare. De la Jürgen Fuchs și din poemele lui Theodor Kramer învață cum spaimele asigură starea de inferioritate, prin imagini ce nimeresc „drept în nervul dezgolit”. În tot ce scrie, Herta Müller privilegiază nuclee dramatice ce exprimă supraviețuirea prin melancolie. Textele respiră aerul greu al experiențelor limită ce nu pot fi regăsite în învelișuri suportabile decât prin intermediul metaforei. De aceea este complicat scrisul ei, pentru că Herta
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
blocat de patru milioane de pelerini veniți să asiste la procesiunea celor cincizeci de mii de sfinți, de eremiți, de călugărițe, toți îndreptîndu-se, în convoi, spre malurile aceluiași Gange, goi, cum prescrie obiceiul acestei secte de naga. Iar după oamenii dezgoliți, vin elefanții purtînd baldachine cu suspusi. Naratorul nostru n-a scăpat prilejul să se scalde, și el, în fluviu, tîrziu, după ce în apele lui au intrat peste jumătate de milion de pelerini, urmînd, după aceștia, inca mulți alții. Apoi, tot
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
sabota, la rândul lor alegerile - și ar fi o pierdere. Nu numai pentru dl Iliescu... Nemulțumiți că nu li se înapoiază pădurile, țăranii le taie pe ale statului, nemulțumit că i se răpesc codrii, statul îi taie pe ai proprietarilor. Dezgolite, dealurile, colnicele, măgurile o iau, nemulțumite, la vale. Cei păgubiți cer statului case. Și uite așa, nemulțumirile nu se mai termină!
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
Soția procurorului îi zîmbi tandru și- și coborî vasul de pe umăr. Ippolit Matveevici îi privea cu răsuflarea tăiată brațele goale, ca de ceară, și mîinile care destupau sticla cu stîngăcie. El bău licoarea spumoasă fără să-i simtă gustul. Brațele dezgolite ale Elenei Stanislavovna îi învălmășeau toate gîndurile. Scoase din buzunarul de la vestă o bancnotă de o sută de ruble, o puse pe marginea stîncii maronii din papier mâché și se îndepărtă fornăind zgomotos. Soția procurorului îi zîmbi și mai galeș
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
ei pronunțate, deschise ca niște aripi de fluture, fața ei plină, buza de jos răsfrîntă, nasul obraznic, părul zburlit de vînt, șuvița subțire de pe frunte, părul ei strîns într-o coadă groasă care-i acoperă ceafa, și urechea ei dreaptă, dezgolită, lipită de încheietura maxilarului, urechea ei de care atîrnă mănunchiul lung de fire al unui cercel de aur. Am pus ziarul într-un dosar și l-am aruncat pe etajeră. E prea mult, nu mai vreau. Tremur cu dinții strînși
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
urmă, asociindu-l cu cel al câtorva autoare din ultimul val), volumul conține două texte intitulate lasciv prevenitor XXX. Ba chiar, plusând, și un al treilea XXXX. Surprinzător, dar nimic în ele nu ascunde vreo aluzie sexuală. Nici măcar o gleznă dezgolită, darămite alte zone, cu desăvârșire inaccesibile cititorilor pudici. Sigur, mai ales ultimul poem menționat nu se sfiește să dea curs anumitor violențe imprecative. Meritul lui e însă altul, mai curând de ordin retoric. Căci aici e orchestrat sub formă de
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
Maya Belciu Noiembrie Să fie somnul, oare întunecata boare Pe crengile-mi sucite Mai seci, mai dezgolite? Tăcuta-nfiorare Să fie somnul oare? Mă strânge și mă doare Pământul mă alungă Și-naltul nu mă-ndeamnă Mi-e miezul sec Mi-e creanga în destramă Și ce folos că sara Trag rădăcinii mele Puterea și nectara în loc de frunze
Poezie by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/8698_a_10023]
-
atîrnă de stîlpii lor despuiați, sperietori din altă lume în care-și ascut ghearele tulpini de iederă moartă. Roase de lepră fațade, se fărîmă arabescurile îi refuză soarelui frunțile brăzdate de griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
Căloiu Oana În cinematografia românească, erotismul a apărut în sălile de cinema în anii '50. Decolteuri largi, umeri goi, sâni dezgoliți și săruturi deloc paterne s-au folosit în multe filme românești, încă din perioada comunismului. Actrițele românce nu s-au sfiit să-și afișeze goliciunea trupului pe marile ecrane. Printre actrițele românce care au apărut în scene erotice se află
Top actrițe românce care au apărut în scene erotice by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64368_a_65693]
-
Celui ce pare că aduce trecutul în prezent ca un fel de exorcizare. Ca pe o forare decisivă dacă vrei să-ți stabilești identitatea. Nu există resentimente. Ci doar un soi de lumină, de liniște în tonul povestirii. Haos. Copacii dezgoliți și înfricoșători stau deasupra capului celor de pe scenă, amenințător. O ștangă coboară un frigider. Din cer, parcă. Și încă unul, pentru că Sașa, băiețelul nostru, este bolnav și undeva trebuie ținute medicamentele, cutiile cu bomboane sau cu șprot pentru asistente, pentru
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
vine încontinuu nestăvilit weekend-ul mă sărută pe gură încă din insomnia de vineri sugându-mi plămânii într-un rest de respirație înghesuindu-mă în dimineața strâmtorată ca o debara ticsită de lucruri vechi incomplete inutile weekend-ul e timpul dezgolit care își tot amână plecarea o pauză forțată care mă adâncește în mine precum un puț uscat săpat pe fundul unei fântâni secate în acest weekend cu ușile închise mă rătăcesc pentru o clipă de așteptarea animalică și privirea ta
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
din Balcani încornorații atâția dracula cu mustață căprească și șchiopul șchiopul ni se adună în sânge precum într-un mozaic - tu să crezi în poezie în frecventele mele plecări nicicând mai aproape niciodată mai gingași noi copii în jurul piciorului tău dezgolit doi viermi negri sub o cizmă burdușită de frică la poarta unei noi arte Țestoasa coboară la Dunăre încet fără zgomot ca și cum ar avea la picioare lumea întreagă între o rădăcină și-un bob între fluierele de salcie și ochii
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
liberă nu-și revin în fața măiestriei nebune a pictorului de-a preface în infinit câmpul (cu tot cu splendoarea lui) spre a răsădi infinitul în vază în sufletul lumii (de fapt) aproape două secole mai târziu cu mâinile goale și cu sufletul dezgolit dezarmat în fața haitelor eu o nefericită întâmplare aud: închide ochii vei vedea întunericul zeilor în capul fiecăruia și în fiecare petală Sunt un corb postmodernist intru într-un oraș inexistent caut cu-ndărătnicie în mine eu urâtul și răpănosul ceea ce
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
fiecare zi pe cînd adevărata moarte vine enervant de încet. Cerul oprit Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne, rîvnind precum servitorul prințesele de la curte o fărîmă din cerul oprit! Cum servitorul delicat și sperjur privește pe-ascuns sînii pe jumătate dezgoliți ai prințeselor tot așa robul tău cel al pămîntului născut cu gustul morții în gură tot ignorînd acest trup făcut să vadă lumina stă aplecat peste catapeteasma cerului cu mîinile răsfirate așteptînd evanescența. Uneori citesc pe pereții albi ai Absenței
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
zilnic, pe marginea ferestrei: „Asta e poziția cu care încep și ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea vântului ș...ț, bărbia făcând un unghi de o sută douăzeci de grade cu gâtul, brațele larg desfăcute, picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
vară a lui, mai trebuie străbătută grădina engleză, parc mare, în clipa aceasta luminat de un soare primăvăratec, deși suntem în decembrie (în centrul Germaniei, în decembrie este cald ca în martie la noi). Cerul e foarte albstru și copacii dezgoliți, peluzele încă verzi compun în cinstea noastră un ultim acord plin de o fragilă și transparentă frumusețe. Încet ne cuprinde iluzia că la o cotitură ne-ar putea întâmpina călare, făcându-și plimbarea zilnică, domnul ministru al ceremoniilor și consilier
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
rotească acolo ca o mireasă în rochia ei vaporoasă printr-o încăpere goală și farsa de a ști că n-o să mai apuci alt capăt al străzii ți-ai dorit prea mult iar dorința topește dantelăria vieții și iată copacul dezgolit în lumina electrică este rețeaua de nervi a unui corp absent cînd te întrebi maturitatea să însemne doar asta să umbli în vîrful picioarelor prin ceea ce chiar viața ta este ca o rudă săracă printr-o casă cu lungi coridoare
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
lespezi de piatră pe piept, în fața porții Raiului, unde nu e voie - în colibă, ia-ți tălpășița până nu punem câinii-lup pe tine! Ia aminte! Privesc în întunericul de afară... Dusă să se prostitueze atârnată de fereastra-răsuflătoare, domnișoară cu picioarele dezgolite, își trage cu greu sufletul: iar ai, fă, scurtcircuite? Iar are în minte calvarul colinei, trandafirul grădinii de acasă, măgarul pe pajiște... "Scurt-circuite în trupul meu de pasăre de pradă, pe care l-am vândut corăbierilor, drept plată pentru călătorie
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
dus „la țigănci” - s-a lăsat convins - nu din Mircea Eliade. Știa el două într-o colibă, întors din Paris. S-ajungi la ele, trebuia să te-apleci, ca într-o cușcă de câine. Stăteau pe paie și aveau trupurile dezgolite. „El recita din «Uriașa», l-am așteptat, și am cinat amândoi la Capșa”. Nu am crezut o iotă. Tocmai sfârșisem de pregătit ediția... Inventa. L-am condus până acasă, pe Academiei. Lângă trepte, s-a făcut nevăzut. ÎN PARCUL CIȘMIGIU
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
ŤNu am pictat niciodată visuri; am pictat doar propria mea realitateť declara la un moment dat artista. Ceea ce face interesantă creația lui Kahlo este abilitatea ei de a transforma simboluri în metafore. În autoportretul purtând titlul Coloană ruptă (1944), bustul dezgolit, marcat de cuie, strâns în curele medicale, este despicat, lăsând să se vadă o coloană ionică ruptă. Unind corpul uman și arhitectura, rana și peisajul sterp, simboluri cristice și sugestii sexuale, suferința și exorcizarea ei prin artă, imaginea nu stârnește
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]