790 matches
-
la câțiva metri sub pământ. Ei au hotărât ca statuia să fie îngropată din nou în locul unde fusese găsită. Ceva mai târziu, Alexander von Humboldt a cerut permisiunea, în timpul șederii sale în Mexic, să vadă statuia. Autoritățile au acceptat, au dezgropat-o și, după ce savantul german și-a satisfăcut curiozitatea, au îngropat-o la loc. Abia la câteva decenii după aceea, Coatlicue a fost dezgropată definitiv. A fost pusă la început într-un colț din holul Universității, apoi într-un coridor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Humboldt a cerut permisiunea, în timpul șederii sale în Mexic, să vadă statuia. Autoritățile au acceptat, au dezgropat-o și, după ce savantul german și-a satisfăcut curiozitatea, au îngropat-o la loc. Abia la câteva decenii după aceea, Coatlicue a fost dezgropată definitiv. A fost pusă la început într-un colț din holul Universității, apoi într-un coridor, fiind socotită nu o operă de artă, ci o curiozitate științifică și istorică. Bizara aventură s-a încheiat la muzeul național de antropologie, Luvrul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cum au fost construite, ci de către cine. Totul arată că a existat cândva un adevărat oraș aici. O metropolă enigmatică, despre care nu se știe aproape nimic sigur, dar ale cărei urme se văd sau le bănuim dincolo de ceea ce au dezgropat arheologii. După un mileniu de existență, se zice, ea a agonizat inexplicabil cam prin secolul al Vll-lea al erei noastre, fiind treptat acoperită de valuri de pământ peste care a crescut iarba; numai Piramida Soarelui și Piramida Lunei au rămas
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe care mai mult îl ghicim la lumina farurilor. Atmosferă desprinsă, parcă, din Ghepardul. Casa, veche de patru secole ni se spune, e transformată în muzeu. Descoperim aici o colecție, realmente, fabuloasă de sculptură precolumbiană, cu numeroase statuete de cult, dezgropate din morminte. Mă atrage, îndeosebi, un Gânditor primitiv, mai expresiv decât Gânditorul lui Rodin, cred, deși capul nu i se vede, fiind ascuns între mâini. Formele sunt greoaie, dar din ele emană ceva care te tulbură. Reținut de acest Gânditor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
macho" poate stârni pe bună dreptate nedumeriri, însă trebuie să recunoaștem că el acceptă mai degrabă să-și rupă gâtul decât să-și plece capul. amiază la Uxmal Soarele dogorește din ce în ce mai tare, înfierbîntînd ruinele de la Uxmal. Pe un dâmb, se dezgroapă un templu. Săpătorii înlătură pământul de pe pietre cu dalta, îl strâng în găleți și-l aruncă jos. Totul cu grijă, minuțios, fără grabă. Romanticii au făcut din ruine un obiect al regretului, dar, din păcate, istoria a fost amestecată în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
recite psalmi și Kadish În fața fiecărui mormânt din cauza repeziciunii cu care erau aruncate osemintele din mormânt - „Cei doi plotonieri băteau până la sânge pe bieții evrei, În cazul În când vreunul din ei, obosit, cădea prăbușit alăturea de mormântul ce-l dezgropa”. Nu s-a păstrat nici o ordine. Muncitorii evrei nu reușeau să scoată toate osemintele din cauza normei zilnice fixate. La sfârșitul lui septembrie au Început ploile, așa Încât mormintele deschise au devenit un amestec de noroi și oseminte. Lucrătorii s-au străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Ned Lar-kin, un discipol ennistonian al lui Paul Nash. Spațiul deschis care desparte Sala de Institut și face parte din terenul acestuia din urmă, poartă numele de „Grădina Dianei“. Aci se află o porțiune de sol excavat, unde au fost dezgropate fundațiile unor edificii romane și câteva țevi de canalizare. (Un mozaic frumos, descoperit tot aici, a fost transferat la muzeu.) Este singurul loc unde poate fi văzută de public manifestarea „naturală“ a marelui izvor: un bazin de piatră, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-a pornit să răspândească zvonul unor apropiate evenimente scandaloase. S-a mai descoperit că o parte din „Tinerii luminați“ plănuiau să pună în scenă pieseta lui Gideon Parke, Triumful Afroditei, într-o versiune mai veche și mult mai îndrăzneață, dezgropată de un cărturar grav, care vizitase orașul și studiase arhivele. Cărturarul (pe nume Hector Gaines) fusese la început îngrozit și apoi foarte măgulit văzându-se preluat de această „jeunesse dorée“. Se zvonea că vechea versiune conținea o sumedenie de versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau dispuși într-un cerc spart, cu un diametru de vreo șaizeci de metri. Erau nouă pietre. Cea mai timpurie referire la ele datează din secolul al XVIII-lea, când au fost descoperite doar patru dintre pietre. Celelalte au fost dezgropate, adunate și înălțate în poziția lor actuală, încă viu controversată, de un arheolog din secolul al XIX-lea. Șase dintre ele sunt înalte și înguste, iar trei (dintre care una fragmentară) au formă de diamant și sugerează cele două sexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Zet. Îl mirosea, ori de câte ori se putea apropia de el (ceea ce nu i se întâmpla prea des), cu un soi de fascinație care-i încrețea nasul. Dacă l-ar fi găsit pe George îngropat, cu siguranță că l-ar fi dezgropat cu labele. Când Zet văzuse poarta casei, începuse să alerge spre ea, dar rămăsese uimit de gestul asemănător al lui George. Gestul îi deșteptase un vechi simțământ că George era primejdios pentru Adam. Așa încât îl mârâise (ceea ce iarăși i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În dimineața următoare, așa cum au putut să constate echipajele Jandarmeriei, anunțate primele, douăzeci și șapte de morminte au fost profanate, în Cimitirul "Eternitatea", fiind doborâte cu sălbăticie și vandalizate crucile de piatră și lespezile cavourilor, multe cadavre înhumate aici fiind dezgropate de autori neidentificați, dezmembrate total sau parțial și risipite în batjocură, pe aria mai multor parcele. Lumea vorbește deja despre dezlănțuirea unui cult internațional satanic, cu atât mai mult cu cât au mai fost descoperite și leșurile a zece bărbați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cirezii - dacă veți fi În stare să arătați calități combative. Vă amintesc, deci, că dovada de netăgăduit a faptului că strămoșul nostru, Întemeietorul, și-a așezat și statornicit pe locurile unde sălășluim noi astăzi Întreaga ceată de hămesiți a fost dezgropată de acea alunecare de teren care s-a produs În Împrejurări de acum bine cunoscute. Nu vom insista asupra amănuntelor, Însă vă pun În vedere că târziu, mult mai târziu, un urmaș al Întemeietorului a băgat de seamă, dând dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert de secol și mai bine după acea Îngrozitoare Întâmplare. Baronu se arătă dezamăgit. „Și ce averi vrei tu să dezgropi acolo, prostovane? Ce-a fost fier a ruginit demult; nici măcar cu o armă ca lumea nu ne putem alege. O să fie muncă de-a-mboulea...” „Prost ești tu”, oftă Vieru, „ia gândește-te cum ar fi să vezi peste două-trei zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus la oraș, Într-o dubă neagră și hodorogită din tablele căreia, la hopuri, curgeau șuvoaie roșietice de pulbere de rugină. Cheful Învierii se ținuse la atelierul lui Nicu Fieraru și mai luaseră parte Ion Găman și Nae Cuțitaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele acoperite : prin eroziunea solului pot apărea la suprafață; infiltrare de apă meteorică, infestarea apelor subterane, evaporația diferitelor gaze, apariția, concentrarea în vegetația din împrejurimi a o serie de substrate toxice, astfel poate ajunge până la om prin consum. Animalele pot dezgropa, sau pot străpunge în zonele inferioare izolația (de către rozătoare), sau din cauza unor neglijențe se poate deteriora stratul protector. Sunt negesare efectuarea periodică a analizelor pentru o serie de elemente pentru a se prevenirea situațiilor de catastrofă. Prin puțuri de hiroobservație
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
coborârea în Infern. Fiind într-o misiune diplomatică și militară la Bruxelles, află târziu de moartea primei sale soții, Gabrielle. Ajuns la șapte zile după înhumare, durerea îi anihilează luciditatea și, în pofida dogmelor creștine, dispune ca femeia iubită să fie dezgropată. În plină noapte, vegheat de făcliile celor din anturajul imediat, el vrea să o vadă și să o îmbrățișeze pentru ultima dată. Descinderea pe tărâmul iubitei răpite de moarte amintește doar vag de mitul lui Orfeu, mai ales că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
insolitul cuplu Eva (fiica lui Filipache) - Manicatide (un cinic stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită livrescă, B. dezvăluie arta unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
o dezamăgire în plus adăugată acelora care deja îl chinuiau. Suferința lui era aproape să atingă apogeul. (Masson 1874: 243-246) Cu trei zile înainte de moartea sa, Chatterton se pare într-adevăr că a căzut într-un mormînt, ce tocmai fusese dezgropat în cimitirul St. Pancras; prietenul care era cu el l-a ajutat să iasă din groapă și i-ar fi spus în glumă că era fericit să vadă "învierea geniului"; Chatterton i-ar fi răspuns, zîmbind: Dragul meu prieten, simt
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
vezi în Epistle to the Rev. Mr. Catcott referirea lui Chatterton la Moise, unul dintre personajele biblice cele mai misterioase). Cum am putut observa, Chatterton ajunsese să fie convins că aceasta era una dintre chemările lui cele mai firești, să dezgroape trecutul pentru a reconstrui, pentru a face să renască o lume pierdută, pentru că aici, în trecut, și numai aici se găsesc rădăcinile adevărului (istoric și de altă natură) pe care îl căutăm. În nuvela sa Some words with a mummy
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
călătorie ideal. O dorință comunicată merge la cimitir și își înșfacă de acolo un mort. EL: Tot ce e mort este pulverizat într-o poveste putrezită. Țări întregi se vomită și se sfârșesc. Ceea ce e mort este legea actuală. Se dezgroapă un mort și se trage pe el un costum de împrumut, și se știe așa, că trebuie să dai totul înapoi, și costumul și mortul. Nu există nici o distracție. Nu există nici o dorință comunicată într-o formă, în care să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
situarea sa în fața substantivului îl încarcă de subiectivitate. Histrionicul personaj baudelairian Samuel Cramer "produsul contradictoriu al unui german palid și al unei chiliene brunete" îl condamnă astfel pe Walter Scott: "O, ce scriitor plictisitor! Un șoarece de bibliotecă prăfuit, care dezgroapă cronicile! Un amalgam de descrieri anoste..., un amestec de vechituri și de tehnici perimate..." (Ch. Baudelaire, La Fanfarlo). Antepunerea îmbogățește adjectivele cu conotații afective și axiologice, ele sunt prezentate drept proprietăți esențiale, definitorii ale romancierului englez. Contextul exclamativ accentuează această
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
constituie începutul unei nuvele): (Soții Potard, proaspăt îmbogățiți, țin un magazin și cer să li se vorbească cu "Baronul" și "Baroana de Fourchevif":) Baroana: Dumneavoastră sunteți insuportabil cu amintirile dumneavoastră. Baronul: De vreme ce nu e nimeni. Baroana: Ce nevoie este să dezgropăm după optsprezece ani acest nume ?... Fourchevif: Se știe prea bine! Când am cumpărat, acum optsprezece ani, domeniul Fourchevif, tu mi-ai spus, vizitând castelul... ia uite, eram în al doilea turnuleț, tu mi-ai spus: "E imposibil să locuim în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
CFR București). Nici poemul lui George Sidorovici (Strungarul despre Eminescu) nu pare menit să aducă un altfel de serviciu cu privire la imaginea poetului. În același registru, Ion Bartoși, montator la „Timpuri noi” (Azi, Eminescu este redat poporului), e mulțumit că „se dezgroapă din cenușa trecutului, în care a fost aruncată de bancheri și moșieri, opera poetului Mihai Eminescu”. În afară de grotescul „interpretărilor”, lăsate la cheremul „proletariatului”, „reabilitarea” lui Eminescu nu reprezintă altceva decât o nouă formă de manipulare ideologică. Proza din paginile revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
II, pp. 45 sq. 66. De fide 14-16. 67. Această relatare a creației e confirmată de un fragment În limba pahlavi, M7981, care urmărește În continuare destinul monstrului. Între 1902 și 1914, cercetătorii de la Muzeul de Antropologie din Berlin au dezgropat În oaza Turfan din estul Turkestanului numeroase texte redactate În turca uigură, sogdiană, pahlavi și chiar În persana nouă. Cel mai important text uigur a fost editat și tradus de Jes P. Asmussen, Xuîstvânîft: Studies in Manichaeism, Prostant Apud Munksgaard
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
surdinizate, sunt de găsit și în Chemările către Ieronim (1970); un cuc "își răspunde singur strigându-se mereu" de "răsună-ntreaga vale" Cântecul cucului); un urs tămăduitor "începe să mă calce-alene din umeri până la picioare" (Ursul); "la șapte ani se dezgroapă morții / se pune os lângă os în cutii" (Obicei); "șerpi albaștri" străbat Apa de pe valea noastră. Însă dincolo de acestea, pretexte de exteriorități, tipisme vizualizate, se produce o ruptură de nivel; intră în joc un câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]