889 matches
-
zilnice" ne introduc și mai mult în alchimia intimă a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Întrebat dacă volumul nu este cumva sub nivelul lui, Cărtărescu a răspuns simplu: "Ba da. E o culegere de texte ocazionale scrise de-a lungul unei perioade de timp pentru revista Elle". Nu că nu-l reprezintă, sau că se dezice de ele, nu. O repunere a lucrurilor în proporțiile lor. Fără a-și pune mahalagește cenușă-n cap și fără a vexa, fără a insulta pe nimeni. Altă teribilă piatră de încercare, tentativa de a ieși din situație dând vina
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
uscate", să se așeze cu iubita pe o bancă sub o salcie pletoasă pe malul lacului. Iubirea înseamnă pentru el poezie, fericirea absolută, uneori obsesie, ca în cazul relației de lungă durată cu enigmatica și contradictoria L. Romanticul nu se dezice, îi trimite sute de scrisori, o divinizează, dar ajunge și s-o deteste, evoluția impetuosului sentiment fiind una în zig-zag prin frecventele despărțiri ,definitive", urmate mereu de tandrele împăcări. Oscilația se datora și faptului că L. era lesbiană. El continuă
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
prietenii cei sadici făcea piu. Piu piu. Și iar piu. Aproape că puteam să țin scorul în gînd, printre vise. Am adormit în sughițuri sociologice, gândidu-mă la Zico și la Socrates. Deci noi ăștia care n-o să putem să ne dezicem de Brazilia nici dacă ne puneți la rotisor, nu ne mai rămîne în disperarea noastră, după ce brazilienii au fost măcelăriți clinic, mai ceva ca la Dieppe sau ca la Dunkerque, decît să ne mutăm speranțele spre ceilalți brazilieni care au
BRAZILIA - GERMANIA 1-7. Mirel Palada: "Ce le pune, dom'le, în cîrnați și în bere?" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73786_a_75111]
-
acordul tuturor miniștrilor liberali prezenți atunci. Vorbim despre un proiect asumat de Guvernul USL, din care făcea parte și PNL, care nu doar că nu a obiectat, dar și-a exprimat acordul, prin miniștrii săi. Este rușinos că liberalii se dezic de un alt proiect comun al USL, făcând fără reținere jocurile lui Traian Băsescu, dar și facilitând acțiunile incorecte ale celor care folosesc procedura insolvenței pentru a nu își mai plăti datoriile către stat sau către parteneri. Avertizez PNL că
Cătălin Ivan avertizează PNL. "Fac jocurile regimului Băsescu" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30917_a_32242]
-
pare că se apleacă Înainte, ca pentru a auzi mai bine ce are să se mai Întîmple. — Soția mea iubitoare de America născută Într-un oraș de lume veche Micul Paris al Europei antebelice o țară de care cîndva te-ai dezis. Mariana tace. La dracu, el ar putea să le spună totul tuturor aici de față În timp ce ea-și calculează următoarea mișcare. — Am trăit apoi Într-un oraș fără de plan un loc pe care chiar și zeii demolării Îl părăsiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el se simte un străin, nu se consideră un om al cetății: „Ce am eu de împărțit cu oamenii ăștia?”1, decizia lui pentru actul crimei se produce lent: mai întâi îi cere Electrei să fugă împreună, dar ea se dezice de el, nerecunoscându-l ca frate; eroina va fi cea care va declanșa hotărârea lui Oreste. De remarcat este superbul dialog dintre Egist și Jupiter, un Egist obosit de vina de a-l fi ucis pe Agamemnon, vină pe care
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
spitalul municipal de provincie, citesc un fel de cronică, jumătate omagială, jumătate critică, despre corespondența (imensă) a lui Mircea Eliade, publicată în România. Cred că toți marii români cu vocație universală au fost la un moment dat obligați să se dezică de "neam" (un concept extrem de problematic, recunosc) ca mijloc de recunoaștere profesională și de reușită deplină. Cine i-a obligat? Sunt în permisie. Concurență acerbă între mine și un tânăr star al jurnalismului din România, pentru a atrage atenția, privirea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
totuși dator. Criticile lor au fost pentru mine un stimulent și, În loc să Îmi Îndrepte argumentația În direcția indicată de ei, mi-au consolidat propria teză, astfel Încât să răspundă și mai bine obiecțiilor lor. Ceilalți, care nu au reușit să se dezică de produsul final la timp, vor fi menționați și sper că prezența lor va fi simțită. O parte din „datoriile” mele sunt către instituții. Am petrecut anul universitar 1990-1991 la Wissenschaftskolleg zu Berlin, unde am fost primit cu ospitalitate și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
în cele două situații? Persoanele obișnuite sunt dăruite cu o calitate pe care oamenii neobișnuiți, adică politicienii, și-au pierdut-o, adică sinceritatea. Cred că ne naștem toți cu calitatea asta, cu acest dar, de care, însă, oamenii politici se dezic încet, încet, sub tot felul de pretexte. Și e complicat să discuți cu un om nesincer sau cu un om care încearcă să-ți ascundă adevărul. În breasla jurnaliștilor se poartă două feluri de comportamente pentru a face față acestei
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Cervantes, Molière, Cehov, Ibsen, Camus, Faulkner, Márquez, Böll, Elitis, Soljenițân ș.a., ș.a. sunt, fără îndoială, revelatoare. Dar, în graba lor de a se vedea... în Europa, în trecut ca și în prezent, mulți dintre aceștia n-au ezitat să se dezică fățiș, cu violență chiar, de ideea apartenenței lor naționale, găsind, întotdeauna, un auditoriu extern gata să-i îmbrățișeze confratern, nu întotdeauna însă fără interese politice bine strunite într-un consens strategic subteran, ce nu era favorabil, câtuși de puțin, integrității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patriotică a angajamentului lui Cezar Ivănescu în susținerea și afirmarea valorilor naționale, dovedindu-se el însuși un critic de o duritate aparte în abordarea chestiunilor ce ating românitatea în contextul actualelor campanii ale unor scriitori subțiri ce cată a se dezice de trecutul și valorile tradiționale autohtone. Eseul închinat lui Cezar Ivănescu nu este numai un profil exact al acestui poet de o personalitate aparte, ci și ieșirea în arenă mereu și mereu în combaterea oportunismului și cosmopolitismului activiștilor de ocazie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cioran, ignorându-și apartenența la un spațiu anume, recunoaște în Eminescu unul dintre marii scriitori ai lumii, păcat de strâmtoarea limbii române care nu i-a rezervat niciodată posibilitatea de-a ieși în lume cu adevărat. Noi toți ceilalți, ne dezicem mai devreme sau mai târziu de această povară blestemată, care ne face astăzi să roșim în ochii celor care mai demult și-au construit imperii pe seama noastră. Mi-e milă de jalnicul destin al acestui popor. Se pare că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie" de un "spectacol" în literatură, de o "înnoire", de o "transformare" după chipul "omului nou" care să oprească ceea ce peceria nu putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în arena socială. Ori, o "mișcare", o "nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românesc și să-l facă viabil, mai ales că noua mișcare spirituală nu este exclusivistă nici măcar pe tărâm confesional: "Hristos a venit pentru toți oamenii" (p. 60). Însuși Jean Francois Lyotard, care a lansat termenul de postmodernism (1979), s-a dezis după ceva mai mult de un deceniu, după cum la noi acasă Al. Mușina, L.I. Stoiciu și Mircea Cărtărescu s-au lepădat de acesta, poate și din conștiința faptului că postmodernismul cultural, cu sau fără suport economic, duce inevitabil la subcultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
semnifică o "rupere" de simetrie în idealitatea lumii, un salt "către poezia de dincolo de cuvinte" (p. 231). În concluzie, poezia ar fi ca și în alte cazuri translingvistică, născută dintr-o efervescentă "zonă a transparențelor". Nichita Stănescu nu s-a dezis niciodată de "arheul" eminescian, găsind, prin puterile modernității, drumul spre "lumea-lumen". Milan Kundera, cel din romanul L'Imortalite, și-a deconspirat convențiile și instrumentarul literar, după canonul postmodernității, în timp ce în Gluma sau Insuportabila ușurătate a ființei (1984) autorul se arată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca mutație etnică și "cuvânt magic") ar fi posibilă? Sau, dimpotrivă, spiritul unui neam se vădește imuabil, conservându-și, în pofida infiltrațiilor, a metisajului din vremurile noastre, plasma etnică? Să mai adăugăm că moralistul Cioran, contemplând delirul eului de odinioară, se dezicea de acele afirmații "incredibile". Ele îi păreau "obsesiile unui străin", venind din preistorie, va recunoaște în Mon pays. Totuși, în pofida declarațiilor, se putea rupe Cioran de acel "trecut deocheat", uitându-și iubirea "răsturnată"? Dacă Emil Cioran, biciuind, în anii tineri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în esență "tragismul destinului eminescian". Așa se explică de ce întâmplările petrecute la 20 iunie 1883, dată reper în existența mentală și nu numai a lui Eminescu, și de după aceea, au fost raportate exclusiv la suferința sa. Nu întâmplător Theodor Codreanu dezice considerațiile despre Eminescu, susținute de Ilina Gregori, de pildă, care propune a se recunoaște în genialul poet "un mare bolnav", teză din care se subînțelege unde se vrea a se ajunge: la absolutizarea nefericirii. Trebuie înțeles că există o criză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avea mai mullte detalii de la Moscovaă că aplicarea în practică a proiectului era prematură, deși unele soluții au fost identificate, urmând ca la momentul oportun „țările de democrație populară, inclusiv Grecia, să le aplice”. Foarte repede, la 1 februarie, se dezicea și de această idee. Hotărându-se să se ocupe personal de constituirea federației balcanice, Stalin a convocat la 10 februarie 1948 o conferință sovieto-bulgaro-iugoslavă, la care Tito a refuzat să participe, trimițându-l la Moscova pe Kardelj, adjunctul său. Abordând
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
în vedere, cu mare atenție, daca nu cumva liderul comunist român a fost implicat la sfârșitul anului 1947 și începutul celui următor în discuțiile care urmăreau constituirea unei federații balcanice, de care așa cum am văzut bulgărul Gheorghi Dimitrov s-a dezis. Nu sunt certitudini dacă între Tito și Pătrășcanu au avut loc contacte pe această problemă, dar multă vreme mass-media iugoslavă a păstrat o tăcere desăvârșită cu privire la procesul intentat fostului ministru român. Târziu, la 4 martie 1950, ziarul „Borba” a publicat
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
declarat că nu intenționează să desființeze proprietatea privată și sistemul social care domnește în Șerbia”. În același an la Neapole, cei doi s-au întâlnit, Tito reiterând ideea că nu va instaură comunismul în Iugoslavia. În paralel, Churchill s-a dezis de regele Petru și de guvernul său din emigrație. Pentru a-l culpabiliza și mai mult pe liderul de la Belgrad, autorul invocă lucrarea „Organizația, persoanele și activitatea serviciului secret german din Iugoslavia”, apărută în 1950 la Viena în care s-
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
de călător fără bagaje. Probabil, nu voi fi niciodată un călător fără bagaje... Și strigătul tremurător/ Al păsării cucuy... ... deși undeva în acest jurnal am recunoscut că aparținem timpului pe care-l trăim cu atât mai mult cu cât ne dezicem de el. Caminante, / Caminante, / Care mergi pe drumurile noastre... Unde s-a întîmplat asta? Un funcționar a trecut pe lângă noi și ne-a spus cu o politețe ușor agasată: "Vă rog să așteptați o secundă". Apoi, brusc amuzat și zâmbind
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Stăvrescu (general)" , lipit pe străzi, 29 iunie 1941, Arhiva Ministerului de Interne, Dosar 40010, vol. 89 (USHMM, microfilm 48). Vezi supra, nota 102, pp. 477-478. Documentul a fost falsificat probabil la Ministerul de Interne; Stăvrescu XE "Stăvrescu (general)" s-a dezis de el și, În general, un comandant militar nu obișnuia să raporteze ministrului de Interne despre hotărârile luate. Raport al prefectului Captaru XE "Captaru, Dumitru" către Ministerul de Interne, 29 iunie 1941, ora 23.55, ibidem, p. 478. Raport telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nu au fost lăsați pentru a săvârși nemijlocit vreo Sfântă Taină, poate doar pentru transsubțierea apei, în agheasmă și pentru sublimarea mirului... și cam atât. Dar, un om, un om fără de păcat sau unul căit, un laic ce s-a dezis să mai fie păcătos, dacă se dovedește vrednic, acela va dobândi har dumnezeiesc și va fi ca și uns, prin mijlocirea unui înger. Aceasta se poate face! "Căci spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el, a zis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
public. Cazul Lovinescu este și el unul extrem de elocvent. Omul care teoretizase sincronismul și dinamica formelor creatoare de „fond“ irita profund noii naționaliști, așa cum îi iritase și pe legionarii contemporani. Protocroniști de seamă precum Dinu Flămând sau Dan Zamfirescu se dezic de Lovinescu, considerându-l datat. Zamfirescu demarează chiar un șir dur de atacuri, după ce cu ani înainte ridicase în slăvi spiritul lovinescian. Se adâncește și prăpastia dintre G. Călinescu, considerat un bun sprijin în demersurile de recuperare a fondului creativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]