1,137 matches
-
evadase dintr-un țarc mic Într-un gigantic labirint. Se afla acolo unde fusese Goethe când Începuse Faust; acolo unde fusese Conrad când scrisese Trăsnaia lui Almayer. Amory Își spunea că, În esență, există două categorii de oameni care, din cauza deziluziei sau a unei limpezimi de gândire naturale, evadează din țarc și caută labirintul. Există unii, ca Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât ceea ce putea fi acceptat pentru toți semenii - romantici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și silită de Întâmplare și de temperament să eșueze În căutarea de alinării la copii și femei, ținută În viață ca să ajute la construirea conștiinței rasei sale. A ajuns la intrarea În labirint În plină ură de sine, singurătate și deziluzie. O nouă auroră și-a aruncat hlamida peste fluviu. Un taxi Întârziat Înainta cu viteză pe stradă, cu farurile strălucind ca niște ochi aprinși Într-o față Înălbită de pe urma unui chiolhan nocturn. Departe, În aval, se auzi un șuierat melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care ar fi putut-o dobândi, frumusețea trebuia să fie relativă sau, fiind ea Însăși o armonie, avea să-l conducă numai la discordie. Într-un sens, această renunțare treptată la frumusețe fusese cel de-al doilea pas, după desăvârșirea deziluziei sale. Simțea că lasă În urmă șansa de a deveni un anumit tip de artist. A fi un anumit tip de om i se părea un lucru mult mai important. Mintea i-a descris brusc un viraj și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se poate revolta, poate dormi buștean nopți În șir... În inima sa nu mai era nici un Dumnezeu și o știa. Ideile i se Învolburau În continuare, suferința amintirilor Îl Încerca În continuare, ca și regretul pentru tinerețea pierdută. Totuși, apele deziluziei lăsaseră În sufletul său un sediment, simțul răspunderii și dragostea de viață, tresărirea slabă a vechilor ambiții și a viselor nerealizate. Dar... of, Rosalind, Rosalind! - În cel mai bun caz, totul e un surogat nevrednic, și-a zis el trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o reputație, a spera la celebritate, a-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nenorocul Cu bietul om la trântă Și se închide jocul De-ar fi doar să dureze Cic-ar fi spus bătrâna Când umflă-n metereze Furtunile, Fortuna Și lunga acoladă Lăsând loc la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii În
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
felul ei Opera sa stârnește controvers și dispute. Exprimând o mare admirație față de doi filozofi stoici ai antichității, un sclav și un împărat (Epictet și Marc Aureliu) Cioran despre al treilea mare stoic afirmă: “Seneca, un palavragiu”. Iată o nouă deziluzie a mea fiindcă pentrz Seneca (cca 4 î.Hr. - 65 d.Hr.) am o mareadmirație. Se pare că a fostexilat aici în Corsica. CE bine bine era dacă îl citeam la timp, în tinerețe ... Dar să lăsăm criticile asupra celor mari
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
acel haos inform al gîndirii, ce nu se poate separa de bunul simț elevat-artistic, riguros-îmbufnat și categoric-ipocrit. Mă miram și i-am și spus-o, că o femeie ca ea avusese atîtea speranțe prăbușite în hăul cel fără de fund al deziluziilor, și ea mă privea, parcă fără să mă vadă, și cuvintele mele treceau pe lîngă ea ca niște libelule cu elitrele strălucitoare. Dragoste fără scop, fără resentimente, fără rațiune, fără explicație, mai ales. gata, la gunoi cu gîndurile negre, negative
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
EL: Sunt Ghilgameș sau Enkidu? Poate un sclav dintre acei care au înălțat Marele Zid chinezesc. ELA: Iubitule, ești singura noastră speranță! EL: Desigur, sunt ca și voi, o umbră din miliardele care s-au perindat pe acest tărâm al deziluziei și speranței. SORA: Nu ne uita! ELA: Amintește-ți de serile când, mângâiați de razele lunii, ne plimbam pe aleile șerpuitoare pentru a ajunge la lacul nostru. NIKY: Bătrâne, amintește-ți de partidele noastre de șah în care, uitând de
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
greu. Solomia întocmai că impresionează prin candoarea gândului nevinovat, prin ‘mișcările’ gingașe și vibrante din ‘dansul’ cuvintelor pure, valsul vieții sublime - arhisuficient, dar simplu, punând la îndoială rostul lumii fără de rost, fățărnicia, atitudinile împopoțonate și împovărate de orgoliu, superiorități - ireale, deziluzii aiurite și ponosite, ș.a.m.d. . Toate acestea făcându-le prin simplitatea dulce a cuvintelor, cea spusă printr-un surplus de farmec (redat și de acordarea justă a sensurilor), suscitând o dispoziție pozitivă și încântătoare precum versurile. Chiar mă întreb
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]
-
în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura, ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura, pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer, care-apar din când în când după care iute pier, vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate, care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori, locuită de fantome, de iluzii în culori. adu-ți aminte, iubito, tu n-ai fost ce eu nu sunt, tu ești apă
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
repede deja șaisprezece romane: „Trăiri”, „Ultima clipă”, „Trecutul doare”, „Președintele văduvelor”, „Nimic nu mai e cum era”, „Viață, viață cum treci”, „Scrisori nevinovate” „Descoperirea” „Valy”, „Tributul naivității”, „Uită-mă” „Întrebări nerostite”, „Dragoste târzie”, „Primăvară în plină iarnă”, „Viața, o iluzie”, „Deziluzii” și multe altele în proiect... Presa și cititorii mei au identificând calitatea, atractivitatea pentru subiectele abordate, stilul și chiar condimentarea scrierilor lipsite de acea pudicitate falsă, abordată de așa zișii „pudibonzi”. Ce carte aparținând unui recunoscut scriitor este scutită de
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
iar alții vagabonzi ... Am cunoscut și „oameni cu inimă de câine”. Am primit și sfaturi din experiența unora - de când cunosc câinii îi iubesc mai mult decât pe unii „oameni”! Am crezut mult și continui să cred în prietenie, dar ... și deziluziile intră în componența vieții. În ceea ce mă privește, am făcut pe cât posibil să nu-i decepționez. Eu iubesc oamenii! Dar oameni... Întrebare: Și câinii? Răspuns: Da! Chiar dacă ... nu sunt neapărat de rasă! ------------------------------- Berthold ABERMAN-TELLU Nazareth Illit, Israel 10 decembrie 2013
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
ca azi. Ajunși la un număr de ani în acte, ce-i drept doar hârtii, dar care consemnează nemiloși trecerea noastră prin timp, dar atât-nimic despre când au trecut. Am petrecut sau doar trecut prin viață bucurându-ne sau suferind deziluzia neîmplinirii, iar acum, când am ajuns la toamnă vieții, când să culegem roadele primăverilor am început să trecem la capitolul uitare. Ceea ce vedem azi e puțin întârziat sau prea mult. Realitatea doare. De ce Doamne, odată cu puterea nu ne-ai luat
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
ține seama de căutările și preocupările europene contemporane - în special la nivelul poporului - care fac posibilă misiunea sfântă a Bisericii, relatările de mai sus se confirmă a fi realiste și aplicabile. Omul, tânărul european poartă în chip vizibil rănile unei deziluzii existențiale tragice, trăind într-un vid sufletesc - spiritual, ce îl aduce permanent mai aproape de Orientul Apropiat, Îndepărtat sau Mijlociu. Prin moartea Metafizicii, el caută Adevărul (care îl va face liber) ca experiență de trăire și de aceea se refugiază în
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
ține seama de căutările și preocupările europene contemporane - în special la nivelul poporului - care fac posibilă misiunea sfântă a Bisericii, relatările de mai sus se confirmă a fi realiste și aplicabile. Omul, tânărul european poartă în chip vizibil rănile unei deziluzii existențiale tragice, trăind într-un vid sufletesc - spiritual, ce îl aduce permanent mai aproape de Orientul Apropiat, Îndepărtat sau Mijlociu. Prin moartea Metafizicii, el caută Adevărul (care îl va face liber) ca experiență de trăire și de aceea se refugiază în
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
cineva ține seama de căutările și preocupările europene contemporane - în special la nivelul poporului - care fac posibilă misiunea sfântă a Ortodoxiei, relatările de mai sus se confirmă a fi realiste și aplicabile. Omul european poartă în chip vizibil rănile unei deziluzii existențiale tragice, trăind într-un vid sufletesc - spiritual, care îl aduce permanent mai aproape de Orientul Apropiat, Îndepărtat sau Mijlociu. Prin moartea Metafizicii, el caută Adevărul (care îl va face liber) ca experiență de trăire și de aceea se refugiază în
DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT AL MOLDOVEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360936_a_362265]
-
peisajul” politic actual, frustrarea poetului, lansând o rugă către Demiurg, ia accente de blestem : “Zăbrelește-i în zeghe /.../”. Totuși,“fundalul” acestor - să le zicem - “pete de culoare” este constituit de poezia de dragoste: o poezie a fantazării, a perseverării, a deziluziei și frustrării, a mâniei și iertării dar, invariabil a victoriei speranței; o poezie concepută din perspectiva și “substanța” unui optimism congenital; o poezie a retrăirii frământărilor specific-adolescentine - de la înmugurire (“Himeră”; “Muzei mele”, “Ochii-ți spun” șa.) la paroxism (“Îți scriu
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Evaluari > ȘTEFAN DUMITRESCU - CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ȘI „VIAȚA CA O ILUZIE” - DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1894 din 08 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu mulți ani în urmă am demarat un Proiect care îmi ardea conștiința de mai
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
Scriitorilor Militari, 2007, „Valy”, Editura Asociației Scriitorilor militari, Cluj Napoca, 2008, „Tributul naivității”, Editura Asociațiilor Scriitorilor militari, Cluj Napoca, 2008, „Uită-mă”, Editura 24 de ore, Iași, 2010, „Întrebări nerostite”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2011, „Dragoste Târzie”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2012, „Deziluzii”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2013 și „Viața o deziluzie”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2013. Ne vom opri asupra ultimelor două cărți, apărute în același an, la aceiași editură, anul trecut, pe care le-am lecturat, și despre care credem că
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
2008, „Tributul naivității”, Editura Asociațiilor Scriitorilor militari, Cluj Napoca, 2008, „Uită-mă”, Editura 24 de ore, Iași, 2010, „Întrebări nerostite”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2011, „Dragoste Târzie”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2012, „Deziluzii”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2013 și „Viața o deziluzie”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2013. Ne vom opri asupra ultimelor două cărți, apărute în același an, la aceiași editură, anul trecut, pe care le-am lecturat, și despre care credem că sunt reprezentative pentru creația romanescă a autorului. Este vorbe
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
aceleași timp motivele epice și filozofice ale celor două cărți se completează într-o continuitate și viziune perspectivală, astfel că la sfârșitul lecturii ai impresia că ai citit cele două părți ale unui roman. După lectura primei jumătăți a cărții „Deziluzii””, care te introduce în ceea ce am numi universul sufletului uman, îți dai seama că te găsești în fața unui scriitor din categoria filozofilor, venind din stirpea lui Dostoievski. Romanul d-lui Berthod Aberman, Deziluzii”, căci un roman este, e o carte
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
roman. După lectura primei jumătăți a cărții „Deziluzii””, care te introduce în ceea ce am numi universul sufletului uman, îți dai seama că te găsești în fața unui scriitor din categoria filozofilor, venind din stirpea lui Dostoievski. Romanul d-lui Berthod Aberman, Deziluzii”, căci un roman este, e o carte singulară în literatura română. Spunem literatura română pentru că dl Aberman și-a scris cărțile în graiul românesc pe care l-a asimilat de cum a deschis ochii, ca și celălalt mare scriitor evreu-român din
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
încă o fantă deschisă către tema centrală a operei, care este sufletul și misterul lui: „Granițele sufletului nu le poți găsi, chiar dacă le-ai căuta pe toate drumurile; atât de adâncă este ființa lui” (Heraclit) Celălalt roman cu care romanul „Deziluzii” formează o unitate complementară, (apărut în același an, 2013, la aceiași Editură, Editura Napoca Star) este în esența sa tot o meditație asupra destinului uman, a sufletului, a dragostei și a adevărului (care sunt valorile fundamentale ale existenței umane și
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
numai că de data aceasta autorul își alege o altă perspectivă... Istoricistă, s-o numim, cu o viziune spațio-temporală asupra lumii mult mai largă Personajul central al cărții, care străbate toată cartea seamănă într-un fel cu Mirel, din romanul „Deziluzii”. „Ce a mai contat cu câtă greutate a reușit până la o anumită limită să trăiască conform propriilor dorințe. A fost recunoscut uneori ca un om reușit în viață, devenit adesea chiar „faimos” „dar... totul a fost o iluzie și că
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]