734 matches
-
cine, atunci, îmi ignora / albastrul largului zbor, / îmi va scrie, / poate, acum, / pe troienele unei ninsori / până la genunchi / «TE IUBESC!». / Pentru că, / în orice cascadă de râs / și în orice împletire a degetelor, / geme o lacrimă”. Raționament, dar și închipuiri pregnante. „Dezmiardă-mi tu / curajul gândului nătâng / și ondulează-mi / tandrețea de-o zi / după coama nebună / a nervilor tăi” - același „eu” care-și dezvăluie natura și în ordin. ALEXANDRU MIHAI IRIMIA. Un regal poetic, în paginile lui. Spirit. Fantezie. Glumă. Profunzime
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe oricine pot să piardă ales îți sunt iar tu aleasă ca flăcări gemene în ruguri mire ți-oi fi iar tu mireasă ce se vor odrăsli în muguri *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DRAGOSTE / Ovidiu Oana Pârâu
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
sub ochii mei alergând pe străzi, pe trotuare, pe iarbă ; în lesă deseori, dar singur, mai des în primii ani, pericole bravând, de Dumnezeu vegheat! Să-l ții în brațe ca pe- o perniță; ca pe un prunc să-l dezmierzi; să te topești, inundat de căldură, e atât de- odihnitor, de liniștitor! Și anii au trecut... Cincisprezece ani alături de noi... Rănit, operat, vindecat... De iubire-nconjurat, de viață s-a bucurat, iute de picior, mișcând ne-ncetat. Dar,vai, de câtva timp
PORTE-BONHEUR-UL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369723_a_371052]
-
din cuvânt, sapă rădăcini de pajiști, sapă curtea fără tine Mamă, zmeura e coaptă, Mamă, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mamă, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Mamă, iarbă, foșnet tandru peste fruntea mea de pruncă Mamă, lacrimă ascunsă în tăcerea de pe luncă, în oglinda din fântână, în zăvorul de la ușă, în albastrul ochi de sticlă învechit într-o păpușă. Spune, mamă, rouă câtă s-a uscat
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]
-
Alecsandri și George Coșbuc spuse pe derost. Uneori mama lui, cum îi spuneam noi copii, tanti Gâță, îi impunea să aibe o atitudine mai aristocratică față de noi ceilalți și să se mândrească fiindcă știe să picteze. Atunci Nicu, cum îl dezmierdam noi pe Ion, lua o atitudine plină de severitate și cu amărăciune în suflet îi răspundea mamei sale; dar dumneata ce ești mamă, cumva vreo baroneasă ? Cobori din familie de plugari ! Vedeam șocul simțit pe fața dânsei la ironia lui
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > CUVINTE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvinte pe care muzica le percepe ca note pe un portativ și le transformă în acorduri, dezmierdând simțurile. Cuvinte ce se culeg în versuri, arborând un aer liric și dominând suspinele sau accentuând zâmbetul unor amintiri plăcute. Cuvinte ce se cer rostite, însă devin cântecele sufletului. E liniște acum. Tăcut e și gândul. A adormit printre rânduri
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
de peste mal de Prut, Vă deplâng, vă cert, vă iert, Ați ales ce nu ați vrut: Un destin plumbos, incert... Frați de peste mal de mal, Vă deplâng, vă dor, vă pierd Ați ales confuz, fatal, Nu mai pot să vă dezmierd... Frați de peste mal de-un pas, Vă deplâng gemând răpus, Ați ales ultimul ceas Spre mormânt satanic, rus... Frați de peste mal de frați, Vă deplâng, azi în zadar Ați ales să nu păstrați Românismul drept sfânt dar... Frați de peste mal
GRUPAJ LIRIC DEDICAT IDEALULUI REÎNTREGIRII ȚĂRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370250_a_371579]
-
din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Iau, astăzi, forma semnului de întrebare, îmi răstorn viața într-un verb ce-ar vrea, în coșul vremii, să mă pierd, amar, din când în când, să-mi toarne prin vorbe grele, când dezmierd. Eu nu mai vreau amar să beau, să nu-mi mai dai iubire cu pelin, nici lacrimi dorului să-nchin, nici din ulciorul, de aramă, să nu-mi mai picuri miere cu venin. Vreau să mă-mbeți cu roua șoaptei
REVOLTĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352902_a_354231]
-
Că te-am uitat, că nu te mai iubesc, Te mint în stihuri pline de-nțeles În care ne'nțelesuri strâng și țes. Când neaua plânge peste cetini verzi Venind tiptil din tainicu-ți eres Mă minți și tu, de parcă mă dezmierzi În purpura tăcerilor din maci. Pe-un mal surpat al râului de-argint Cu luntrea-ți veche, vajnice cârmaci, Ai acostat pe-un braț de mărgărint Și-ai dispărut lovind cu pumnii-n ger. Dar dincolo de pietre, un colind Mă
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
care mersese încă din copilărie. În scrierea memorialistică „Muntele de Foc” realitatea se împletește cu legenda. Alcsandri împreună cu prietenii săi: Costache Negri și Nicolae Docan părăsesc Florența și se îndreaptă spre Munții Apenini unde întreaga ființă le este revigorată și dezmierdată de un vânt ușor. Popesc în satul Petra Mala unde sunt tratați regește în locanta lui signor Antonio împreună cu care merg să vadă un vulcan de foc ce se afla în apropiere. Drumul este greu și îl parcurg ajutați de
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SUNT ÎNGER SAU DRAC? Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Acum, în astă noapte, pământul îl dezmierd Să-l văd cum curge-n mine, că-n el vreau să mă pierd, S-ascult cu fierbe miezul și cântecu-i răsună, Îmbrățișarea-i caldă s-o simt arcuș pe strună. Acum dorul mă duce spre lumea neștiută, Dar pe-
SUNT ÎNGER SAU DRAC? de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353917_a_355246]
-
2014 Toate Articolele Autorului TU AI PLECAT Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă Metafora iubirii nesfârșite, Să-mi readuci puteri nebănuite Când inima-n acorduri vii tresaltă. Dar marea veșnicia ne promite, În dansul ei nisipul care saltă A dezmierdat și umbra cea înaltă, Renasc culori în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
vârful în pământ mângâind bezna din pântecul mamei între cuvinte înjumătățite învățând să pășim în sens invers acelor de ceasornic ca o dimineață ce-și căuta răsăritul ne știam fără să ne cunoaștem ne-am privit în oglinda primului apus dezmierdând ultima suflare de lumină doi copii orfani de mamă rătăciți printre lebedele care se împerecheau cu pescărușii încercând să înțeleagă rânduiala lumii ne-am iubit fără se ne știm fără să ne fi făcut cineva astrograma peticeam lumina în nopțile
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
sărutu-ți să-mi țină un veac pentru iubit! Prin versul ierbii alerg, dulce să-ți cânt, silabe-ți adun din flori de azalee, miresme culeg, alint, dor și descânt, brațele-ți dragi să-mi prindă trup de femeie! Obraz îți dezmierd în pădurea de tei, iubirea-ți provoc în poteca de iarbă, aroma buzelor, flămând să mi-o iei, natura, cu noi contopită, ne soarbă! Referință Bibliografică: Nihil sine numini / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV
NIHIL SINE NUMINI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353115_a_354444]
-
o dată! Și l-am cunoscut, i-am vorbit, mâna i-am strâns-o! A-l vedea în mișcare, a-i admira mimica, gesturile, a-l asculta detașând silabele, accentuându-le; a-i auzi timbrul familiar, cu care se juca și dezmierda, toate acestea nu se pot uita, nici imita! Cum s- au prăbușit eroii și cum i-au plâns Muzele-n Olimp! Arik, din păcate, s-a ferecat în casă și ne-a lipsit de-a sa prezență . Cine l-a
S-AU PRĂBUȘIT EROII (IN MEMORIAM) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353240_a_354569]
-
sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să le preschimbe în licoare. - În bob să prinzi, când se revarsă zorii, Prin seve și prin picurii de rouă, Din lume adunatele istorii Ce
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353748_a_355077]
-
și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
distanță, ca într-o „strangulare” aritmică, ciudată și tainică, suprarealistă. Această ultimă distanță, de la Podul Dâmboviței la Rucăr alcătuiește, ceea ce numim îndeobște Cheile Mici ale Dâmboviței. În sfârșit, parcă istovită de tălăzuiri inexpugnabile care-i dirijează cursul albiei, Dâmbovița se dezmiardă galeșă și țâșnește dintre sânci și pereți înalți de munte („înseninări” cum le spun localnicii), ca-ntre niște mitice „Scylle și Carybde” de-ale locului, intrând în culoarul și depresiunea Rucărului și afluind dezinvoltă și liniștită spre Dragoslavele, Stoenești și
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU FIORULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FIORULUI S a ma înfior, aș vrea, ca mierla, pe-o rămurea când cucul o dezmierda și un cuib își caută - să mă înfior, aș vrea, ca cerbul, în pădurea, când un viscol îl ardea și omătu ’- l conjura - să mă înfior, aș vrea, ca șarpele sub talpă mea, l-aș stârpi, dar n-aș putea
ELOGIU FIORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354181_a_355510]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FIORULUI S a ma înfior, aș vrea, ca mierla, pe-o rămurea când cucul o dezmierda și un cuib își caută - să mă înfior, aș vrea, ca cerbul, în pădurea, când un viscol îl ardea și omătu ’- l conjura - să mă înfior, aș vrea, ca șarpele sub talpă mea, l-aș stârpi, dar n-aș putea
ELOGIU de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354185_a_355514]
-
împiedicat în galop Pierzând potcoava... Pisică blândă Nepoțica mea Mângâie pisa pe boț Pissss... zgârie rău ! Amantlâc Budoar la castel Baldachinul prințesei Bocanci de soldat Pedeapsă Un sărut strivit De umbra unei păseri Răsucită-n zbor Creație Coapse de roua Dezmierdând lujer de gand - Arome de fâț Moștenire Recea umbră a Sărutului lui Iuda Rană pribeaga Ochi întors Muc de feștila Calcinați de flacăra Ochii zeului Rația de metafore Poetului i-au Aruncat peste umăr Oase de înger Referință Bibliografica: ochii
OCHII ZEULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347082_a_348411]
-
25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Inserții spațio-temporale - Povestiți , vă rog ! - Pe Simona o aduceau aici la țară, la bunici, în mod special vara, părinții ei : băiatul meu Vasile și mama Simonei, Sofica. - Pe care o strigați altfel... - Da, o dezmierdam, toate neamurile de pe-aici, FIFI. Era o fată, este o femeie deosebit de ageră. Având o statură potrivită, era în permanentă mișcare. Era neastâmpărată ca valurile unei ape. Probabil că de la mama ei a moștenit Simona neastâmpărul și agerimea jucăușă
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
voce măiastră Dragostea picurată pe gene. Cuvintele-mi curg fără veste Pe frunze colorate de dor Se zbat-n mine visele terestre Licori lăsate de îngeri în zbor. Sorb cu nesaț stropii albaștri Potolindu-mi setea nebună de tine Te dezmierd cu ai nopții aștri În clipa de amor, spăl efemera trăire. Sunt umbra care-ți vegheză ultimul gând Vis deghizat în ale toamnei versuri Înmoi călimara în lacrima unui amurg Scriu în sufletul tău, ale vieții răspunsuri. Referință Bibliografică: Frunze
FRUNZE COLORATE DE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357056_a_358385]
-
dor Și parcă toamna un azil e În care nu mai încetez să mor... Sunt sclavul tău, iubito, dacă-mi ceri Să te urmez supus am să mă pierd În amăgiri de tainice dureri Când îmi vei porunci să te dezmierd. Sunt robul tău, iubito, dacă tu decizi Să-ți fiu în lanț cel mai supus supus Tu să mă pedepsești, să mă ucizi De nu te voi slăvi că m-ai sedus. Sunt tot al tău, iubito, cât exist Și-
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
la masa rotundă, votând clipa aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi în timp ce semitransa îmi trece fericirea clipei prin lanțul ce acoperă pasărea cu degetele mâinii drepte strâng frunzele uscate de pe crengile primăverii, și o las dezbrăcată în verdele fals dezmierdând veșnicia. Referință Bibliografică: Primăvara-anotimp flămând / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIMĂVARA-ANOTIMP FLĂMÂND de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357112_a_358441]