486 matches
-
pe locul lui, pentru a putea ațipi măcar o frântură de ceas... Prin geamurile pâcluite se strecura o lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Lina, de altfel, o cunoscuse Mini mai întîi la băi, în treacăt, familiară ca de când lumea, serviabilă, robotitoare, aceeași Lină la care acuma venea ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături și cu mănuși de lână. Bătea palmele la fel, și parcă se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero pe străzile Cetăței vii....... ... Numai că atunci era dimineață. O dimineață vânătă de ger, pe la 5. Plecasem la 2 noaptea dârdâind de frig, un tremur în care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură din vestibul începuse a mă dezmorți, se vede: un fel de beție, specială desigur înghețaților și prin care încă deosebeam bucuria sosirei. Portarul trecuse într-o gheretă mică. Eu și urcasem zece trepte spre locul unde patru pereți asigurau expedițiunei mele un adăpost. Aplecată peste balustradă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dulce și nuci. În afară de Marea Împărăteasă, par să fiu singura doamnă care gustă cu adevărat opera. Restul doamnelor par plictisite. Nuharoo se chinuie să arate interesată. Doamna Li cască, iar doamna Mei sporovăiește cu doamna Hui. Ca pentru a le dezmorți pe nurorile sale, Majestatea Sa oferă evantaie din hârtie. Noi ne ridicăm și ne înclinăm în direcția Majestății Sale, după care ne așezăm la loc și deschidem evantaiele. E vremea scenei de acțiune. Maimuțele, în patru labe, sunt conduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
N-am mai văzut niciodată un dans atât de răvășitor. Femeile se află mai tot timpul în poziție ghemuită, iar. „cozile“ lor seamănă cu niște excremente înșirate. Nu cumva să te miști! strigă călugărul când observă că încerc să-mi dezmorțesc picioarele. Dansatoarele țâșnesc într-o parte și merg să încercuiască stâlpul. Se rotesc ca niște pui decapitatți, cu brațele fluturând spre cer. Țipă: — Porc! Porc! Patru eunuci aduc un porc legat fedeleș, care guiță de mama focului. Dansatoarele sar încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu palmele și căscă de-i trosniră fălcile și-i săriră doapele din urechi. Deși avea privirea Încețoșată, veselia nu i se ștersese de pe chip. Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Era obosit, drojdiile vinurilor Înghițite i se năclăiau Încă prin creieri. Îi era rău și răcoarea dimineții nu-i mângâia fruntea și tâmplele dureroase. Plângea, fără icnete, lacrimile mari cădeau pe pământul mărunțit ca un mălai. Încet, mintea i se dezmorți și Începu să lucreze. Întâmplările i se deslușeau din ce În ce mai limpede. Îl cunoștea prea bine pe Întunecatul său tată. Știa ce-i poate pielea și se pricepea să citească În felul lui de a se purta cam ce avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
--Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își dezmorțea mădularele. --Să mergem... visătorule! Spunând acestea, a pornit înainte, măsurând cu toiagul poteca. L-am urmat în tăcere. După felul cum călca, se vedea limpede că bătrânul este tare obosit. Fiecare pas făcut părea o nouă cucerire. Într-un târziu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
unghii. Chiar și mama zisese odată că Paul ar fi în stare să mănânce dintr-un sertar și să-și curețe portocala în buzunar. Și că n-ar face pipi pe drum de teamă ca nu cumva păsărelele să-și dezmorțească piciorușele în urina lui. Chiar dacă fusese beată când spusese toate astea - băuse aproape o halbă de Harp cu lămâie - vorbise serios. —Doamne! Ia gândește-te! a zis Helen aruncându-mi un zâmbet, în timp ce se așeza mai bine pe pat ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea să-i cedeze locul primăverii. Un alt sezon avea să treacă pe lângă mine, în vreme ce eu petreceam paisprezece ore pe zi în birou. M-am decis să merg pe jos până la stația de metrou Grand Central. Doar așa, ca să-mi dezmorțesc picioarele. Mi-am îmbrățișat geanta, plină cu manuscrise de care trebuia să mă ocup acasă. Randall plecase cu avionul, în dimineața aia, la Londra, pentru o întâlnire importantă de curtare a unui client. Ceea ce, sincer, era chiar foarte bine - voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ar mânca pân-ar da la boboci.) Spre ajutorarea însănătoșirii mele, pe lângă lecturi începuseră, încă din octombrie, să vină diminețile cețoase care nu mai treceau în zi, în care felinarele rămâneau aprinse, ca într-o iarnă timpurie. După apa abia dezmorțită de la duș, îmi mai permit jumătate de oră de zăbavă cu Moarte la Veneția, la o recitire care nu poate să-mi facă decât rău, să adune la răul pe care mi l-am făcut cățărându-mă febril în biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dimineața lungă, pișăcioasă. Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră prin viață fără să lase urme. Asemenea dimineți se prelungesc până dincolo de jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apucat-o brusc dorința să respire aerul proaspăt de afară. Un parc la fel de rafinat ca și sala de concerte a castelului, i-a spus lui Traian ieri, Încercând să Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și, În mâini: hârtie de jurnal, topită de zeamă, de moare, cleioasă. Ceva mai Încolo - nu știu unde, nu contează, oricum, nu e Mana noastră - ceva cu alarmaerian’. Sunt bune, la trenul refugiatului, alarmaerienele: ne oprim, coborâm din vagoane, să ne mai dezmorțim picioarele, să ne mai piară zgomotul din cap și bătutul În tălpi, de mersul-trenului; ne primblăm pe taluzuri, coborâm prin cele tufișuri Încă ne-bine Înfrunzite și ziceam că ne ascundem de avioane prin grâiele pân-la gleznă. Dacă trenul stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-ar fi venit greu să creadă ca încă o dată încheiase cu succes nebuneasca odisee de a coborî până la El-Akab și de a se întoarce cu viață. Lăudat fie Domnul! Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care-i mănâncă, desigur, tot timpul. În treacăt parcă și fără chef, Milică îi spuse că lucrează la o revistă. E ziarist... Făcea pe modestul. Vorbea ca despre ceva fără importanță, o slujbă printre atâtea altele. Lui Rafael i se dezmorțiseră vechile obișnuințe: prinse să-l mustre blând și să-l dojenească, Milică-tată, foarte frumos și interesant, ziarist, da’ n-ar fi trebuit să uiți de vechiul tău coleg de ocnă pe viață, cum spuneai. Acum ai scăpat, te-ai eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu tendințele modei. Decoratorii care se ocupaseră de lucrări fuseseră probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau deja chipurile Îmbujorate și transpirau ca niște contabili la o petrecere pentru bărbați. Rachel părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ușor. — Lui Derek n-are să-i placă asta, comentă Rachel. El e pentru o viață liniștită și urăște scenele. E deja foarte furios pe Linda pentru istericalele pe care le-a făcut. Își stinse țigara și se sculă În picioare, dezmorțindu-și brațele. În puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care Omar Îl observă plin de ușurare. La un semn al cadiului, cămărașul a chemat o tânără sclavă, care se apucă să strângă veșmintele abandonate pe pământ asemeni cadavrelor după bătălie. Dintr-odată, aerul a devenit mai respirabil, oamenii Își dezmorțesc pe furiș mădularele, unii Îndrăznesc să murmure câteva vorbe la urechea cea mai apropiată. Atunci, Înaintând spre spațiul eliberat În mijlocul Încăperii, cadiul se așază În fața monarhului, coboară capul și nu rostește nici un cuvânt. Astfel Încât, atunci când, după un lung răstimp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca acasă și fuge la bucătărie, cafeaua turcească din ibricul micuț cu coadă lungă se umflă, apoi descrește, ca și când ar fi fost suflată de vânt, iar casa toată este inundată de aroma ei, și iată cana fierbinte în mâinile mele, dezmorțindu-mi degetele. El întinde o pânză pe ramă și începe să facă mișcări ritmice, se apropie, se depărtează, mă privește fix cu ochii lui sinceri, apoi se apropie de mine și îmi atinge părul, ai un elastic pentru păr, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe o culme și șoferul ne-a anunțat că putem coborî pentru o pauză de cinci-șase minute. Priveliștea care s-a deschis în fața mea era absolut superbă. Mai rămăsesem doar patru pasageri în autobuz și am coborât cu toții ca să ne dezmorțim oasele, să fumăm și să privim de acolo, de sus, panorama orașului Kyoto. Șoferul s-a retras puțin ca să facă pipi. Un bărbat bronzat, la vreo cincizeci de ani, care s-a urcat în autobuz cu o cutie mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Pintea, văzând că soțul ei se întinde la conversație cu Miron Iuga și cu Titu, trebui să fie energică: ― Aidem să plecăm, Alexandre dragă, altfel ne apucă aici a doua noapte! Nadina, ca să ia nițel aer și să se mai dezmorțească, îi însoți până la Lespezi. Se întoarse târziu, tocmai la masă. După programul stabilit, ziua a doua de Crăciun urmau să o petreacă toți la Gogu. Bătrânul Iuga avea să rămâie singur; el nu-și schimbă obiceiurile de-a nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bilete. Avură noroc. Când porni trenul, își făcură cruce toți deodată. În vagon era cald. Călători multișori și mai ales țărani, care de prin Ialomița, care de prin Muscel, care din Teleorman ori mai de departe. La căldură limbile se dezmorțiră. Cei șapte de la Amara, însă, strânși într-un colț, mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. Doar Lupu Chirițoiu se plângea că au cheltuit atâția bani degeaba. Luca recunoscu și înghiți în sec. Încetul cu încetul, dezmeticindu-se parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]