570 matches
-
împiedicat totuși să pătrundă în cetățuie unde a povestit Angelicăi toate aventurile sale din momentul plecării pâmă la despărțirea de Rinaldo și de ceilalți, care pornseră în ajutorul lui Carol Magnul. Angelica i-a vorbit la rândul ei despre starea deznădăjduită a garnizoanei și marele forțe ce o împresuraseră. Iar în cele din urmă l-a rugat pe Roland s-o ajute să scape din primejdia în care se afla și s-o ducă în Franța. Roland, care nu bănuia că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai deznădăjduit de cum fusese. În tăcere el s-a urcat pe calul Angelicăi, luând-o pe prințesă îndărătul lui pe crupă și porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou zgomot s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
văzut pe Rinaldo. Acest erou o iubea acum pe Angelica mai mult decât își iubise viața, iar ea fugea de el așa cum fuge turtureaua de erete. Fântâna din care a băut Angelica avusese o asemenea înrâurire asupra frumoasei prințese încât, deznădăjduită și cu glas tremurător, l-a conjurat pe Sacripant să nu aștepte apropierea lui Rinaldo, ci să fugă cu ea. -Atât de puțin prețuiesc eu, deci, în ochii tăi, zise el, încât te îndoiești de puterile mele? Ai uitat oare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rătăcitoare a acelui nefericit conte,care acum îndură chinurile iadului! Roland a răăcit toată noaptea la voia întâmplării prin pădure, în zori soarta i-a călăuzit pașii spre fântâna aceea unde Medor gravase fatala inscripție. Dând cu ochii de ea, deznădăjduitul paladin a tras sabia din teacă și a lovit în stâncă până ce a făcut-o pulbere. Nefericită grotă! De acum nu vei mai atrage cu umbra șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va mai adăposti nici ciobanii și nici oile. Nici
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-o plecare fără Întoarcere, Într-o ieșire din spațiul ocrotitor al casei, din universul blând al focului din vatră, spre necuprinsul pădurilor asupra cărora se așternea, aspră și străină, iarna. Toate aceste vești ajungeau la căpitanul Oană, amestecate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intrarea În luptă a căpitanului mai poate restabili Încrederea oștenilor. Cei doi se priviseră o clipă și Înțeleseseră că se gândesc la același lucru. Însoțit de mica lui gardă, cu calul Erinei aproape lipit de Crivăț, căpitanul trecuse printre rândurile deznădăjduite ale vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele unei bătălii. Un cal galopa, tot mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în Domnul, și care vă sfătuiesc. 13. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. 14. Vă rugăm de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorînduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți. 15. Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atît între voi, cît și față de toți. 16. Bucurați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip, mișcându-se în diverse poziții, ca într-un joc și totodată cu gravitatea unui ritual... 17", 16"... era ca și cum o și vedea dincolo de o apă neagră, de netrecut... 13", 12"... Nu! gemu, deznădăjduit. Nu se poate! I se părea că unul dintre ei moare pentru celălalt... 9", 8"... Barbara, vino înapoi! zbieră, deși el era cel ce plecase... 5", 4"... Dar el era de pe acum neant și numai formidabila inerție a dorinței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
și cu execuția nu era Întemeiat, Însă Cătănuță cu adevărat a murit câțiva ani mai târziu: s-a atârnat de o grindă din pricina neînțelegerilor cu Întunecatul lui tată și mai ales din pricina sufletului său anapoda, care Îl făcea să iubească deznădăjduit și cu suferințe adânci numai femei nevrednice. Cătănuță, venit să care grâne În Satul cu Sfinți, se născuse În altă provincie istorică a țării, mult depărtată de locurile aflătoare În Câmpia Dunării, și nu știuse că era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Își pusese ambiția să-l scoată din abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese și mai departe: Își propusese să-i trezească virilitatea amicului său de idei literare. În acest scop, Îi sugerase unei eleve de clasa a zecea care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei. Profesorul oftase resemnat. După câteva minute, Repetentu auzise, din mulțimea care se bulucea, chemarea deznădăjduită care Îi era adresată: „Ajutor! Mi s-a prăbușit cerul În cap! Oamenii ăștia Îmi vor pielea! O vor avea curând, foarte curând!”. Repetentu Înțelesese că maestrul nu obținuse hârtia de care avea nevoie. Pusese câteva bancnote Într-un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata sunau găunos. Reveni în tabăra principală, care era deja atacată. „Ah,“ își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...“ Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trimise în afara castelului. Chacha se agăță de mama sa: — Nu vreau să merg. Nu vreau să plec. Vreau să stau cu dumneata, Mamă! Katsuie îi vorbi, mama ei încercă și ea s-o convingă, dar nu-i putură opri lacrimile deznădăjduite. În cele din urmă, fu condusă cu forța și scoată din castel împotriva voinței ei. Suspinele celor trei fete se mai auziră, un timp, pierzându-se în depărtare. Se apropia deja al patrulea schimb al nopții, iar petrecerea cea lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este fiara apocaliptică cu gura deschisă. În partea stângă, în dreapta scaunului de judecată sunt 3 grupe de condamnați: iudei, turci, tătari amestecați cu armeni, conduși de Moise la judecată. Dacă fețele drepților sunt oarecum senine, ale păcătoșilor sunt înspăimântate și deznădăjduite. Toți se îndreaptă nelinițtiți spre judecată. În partea stângă a ansamblului urmează părțile obișnuite: învierea morților vestită de un înger, animalele terestre și din apă care restituie trupurile omenești. De remarcat femeia apocaliptică, încadrată de două animale, ținând cu amândouă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în țara lui. 29. La o vreme hotărîtă, va porni din nou împotriva împăratului de miază-zi; dar de data aceasta, lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte. 30. Ci niște corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mînios împotriva legămîntului sfînt, nu va sta cu mîinile în sîn; ci, la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legămîntul sfînt. 31. Niște oști trimise de el, vor veni și vor spurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
poză cu Snorter jucând pocher! Toată lumea s-a îngrămădit înnebunită ca să se uite. Se pare că a luat-o de la capăt, a zis Mike trist. — N-a rezistat prea mult, așa-i? a spus Oliver. Toți au dat din cap deznădăjduiți și păreau foarte, foarte supărați. Am crezut c-o să fie bine, a murmurat Barry. Zisese că de data asta chiar o să încerce, a spus Misty. Presupun că în branșa lui - fane, cocaină, Jack Daniels..., a zis Fergus nostalgic. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi putut să devii preot, aproape c-am spus eu, și-aveai de unde să-ți alegi băieții. —Ai șaizeci și șase de ani, a zis Josephine. Ce viață singuratică trebuie să fi dus până acum. John Joe părea epuizat și deznădăjduit. A cam venit timpul să începi să-ți trăiești viața cinstit și așa cum trebuie, a continuat ea. —E prea târziu, a răspuns el cu greutate. —Nu, nu e prea târziu. Mie începuse să-mi joace în fața ochilor imaginea lui John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
uimirea lui Vincent, Stalin știa răspunsurile la toate întrebările de la Urmărire fără importanță. —Cum se poate? se lamenta Vincent fără încetare. Cum se poate? —Habar n-am, a spus Stalin ridicând din umeri. Am citit ziarele. — Dar..., a zis Vincent deznădăjduit. Se vedea că-i stătea pe limbă să spună: „Dar tu faci parte din clasa muncitorilor, se presupune că nu știi care e capitala Uzbekistanului“. însă Vincent încetase să se mai comporte așa. în seara aia, mersul la culcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deloc așa, decise Wilt și se cutremură, cuprins de un fior. După cum a zis-o ea, mi-a sunat ca un fel de exercițiu de dat cu capul în gură. Ar fi trebuit să vezi ce privire îmi arunca. Apoi, deznădăjduit, Henry se așeză la masa din bucătărie. Curios, Braintree îl fixă cu privirea. — Clar, dai impresia unuia care a avut multe de tras, zise el. Wilt își coborî privirea spre pantalonii lui. Erau mânjiți peste tot cu noroi, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi bietul suflet putregăit ca un penitent medieval), mi-am amintit de o carte pe care mi-o trimisese Tom de ziua mea cu opt sau nouă ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de operă al Doamnei Mao care joacă rolul liderului gherilei își înalță glasul spre nota cea mai înaltă și chinuie cu stil replica finală: Victoria va fi în mâinile tale Dacă-ți păstrezi nezdruncinată credința Chiar și atunci când situația pare Deznădăjduită, iar imposibilă-ți pare biruința. În cele din urmă, când se lăsă amurgul, ei abandonară căutarea. Imediat am pornit-o ca să trec munții. Călătoream noaptea. Nu aveam încălțări și picioarele îmi erau rănite foarte rău. Pe drum, am întâlnit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a izbucnit într-un hohot de râs nervos. Nu fii prostuț. Sigur că ești binevenit. Apoi bărbatul s-a întors către Fiona, expresia din ochi devenindu-i mânioasă. De ce ai spus așa ceva? Fiona a clătinat din cap într-un gest deznădăjduit. Replica asta trebuie introdusă în context, a răspuns ea obosită. Jake, îi povestești tu sau eu? Cu toate că făcuse deja un pas peste prag, băiatul s-a gândit că nu i-ar fi benefic să fie judecat și condamnat în absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]