875 matches
-
Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
în memoria publicului, prin intermediul interviurilor scrise sau televizate în perioada imediat postdecembristă, acest gânditor care înainte era cunoscut doar de un cerc restrâns de admiratori. Iar condiția de „personaj” presupunea câteva elemente. În primul rând, un rol, în cadrul căruia ambientul dezolant contrasta frapant cu spectacolul de vervă și de inteligență desfășurat de intervievat: de o parte, o cămăruță sărăcăcioasă, dominată de cărți, dar mai ales de patul unde, îmbrăcat în pijama, în halat sau în pulover, în orice caz cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
de viziuni ce focalizează imaginea Laurei reduc totul la vulnerabilitatea omului și la victoria morții. Regăsindu-și vechea vână poetică, în timp ce se mângâia cu câteva pahare de vin de Burgundia, lăsând la o parte retorica, Petrarca scrie strofe de o dezolantă amărăciune care ajung să nege, spre deosebire de scrierile lui Dante, posibilitatea vieții veșnice și a mântuirii întru Domnul Iisus Cristos. Este un moment de sinceritate și abandon, un testament filosofic și literar, atribuit lui de către autorul romanului. Dar această nevoie de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
universul casnic, familial cu promiscuitatea și sordidul aferent) este subminat voluntar de o tehnică narativă specifică: de la cuvânt la cuvânt se deschid fantele unor metamorfoze miracolistice. Ecoul stărilor sufletești și sociale (acțiunea, câtă e, are loc exclusiv în România, în dezolanta provincie universală a României comuniste, toate personajele au nume românești) nu exclud corespondețele stranii între elementele naturii, sentimente și oameni. Este consemnată cronica neagră a regimului, nicicând apărută în oficioasele de stat și de partid, cum ar fi fuga în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că la descinderea organelor de anchetă, acesta scapă în chip de caniș pe ușa deschisă, făcându-se nevăzut. Răzbunarea Corei este un fiasco. În schimb meritele literare și stilistice ale autorului german sunt incontestabile: scene de un realism crud și dezolant alternează cu trasee epice ce decolează brusc în delir controlat, hazard obiectiv, coșmar (a se vedea visul lui Robert cu agentul de asigurări pe moarte, propunându-i conform celor mai absurde criterii consumiste un evantai de variante de deces, fiecare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lor despre lume, sinestezică, sinoptică, animistă, mitopoetică. Aproape fiecare personaj este o cutie de rezonanță a teluricului, vegetalului și vietăților (moșia Palmela, Setubal), dar și a apelor, fluviale sau marine, ce străbat sau mărginesc provincia portugheză, marcată de carantina totalitară, dezolantă și totuși vie prin viciile și virtuțile ei de supraviețuire. Dicțiunea inepuizabilă a memorialiștilor-inchizitori, aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu vernisajul patronat de Édouard Herriot). În 1885, la vârsta de nouă ani, călătorește, pentru prima și singura oară, o săptămână, în România - unde este înmormântat tatăl său, decedat subit, si amintirile păstrate sunt mai ales întunecate (ceremonia funerară) sau dezolante prin spectacolul agresiv al sărăciei și înapoierii; merge apoi să-și viziteze bunicul la Constantinopol, în palatul de la Arnăut-Chioi. Aici un frate al mamei, Paul Musurus, poet parnasian, discipol al lui Leconte de Lisle și al lui Théophile Gautier, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 1996, p. 157; footnote> Astfel în perioada premergătoare Războiului Rece, Statele Unite sunt mai degrabă axate spre a rezolva problemele interne neuitând însă funcția de arbitru pe care și-au atribuit-o pe scena internațională. Starea dezolantă a economiei rusești după prăbușirea comunismului face ca aceasta să se apropie mai mult de statele din lumea a treia. „Experimentul comunist a lăsat moștenire poporului rus o agricultură ruinată, o infrastructură socială înapoiată care se confruntă tot mai mult
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
literare tradiționale, semăna cu opera antecesorului prin căutarea încrâncenata a formulei, a cuvântului care să sugereze durerea umană.176 Nu în ultimul rând singurătatea funciară a poeților ermetici și izolarea lor le reflectau pe cele ale romanticului. Conștienți de solitudinea dezolanta și de incapacitatea omului de a descifra lumea, scriitorii mai noi au încercat să se salveze căutând să transpună în vers puritatea începuturilor sau recreând, prin ficțiunea visului și amintirii, tărâmurile originare.177 Recursul lor constant la Leopardi, din scrierile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
panoptic și se identifică aproape cu eul liric care-l conduce în explorarea sa, accentuând elementele asupra cărora privirea întârzie, cele care pot uimi, nedumeri, pentru ca la finalul textului să se trezească prins la fel ca poetul în spațiul acesta dezolant ("Eu măturam arena la sfârșit..."227, Cântec de moarte). Nu o dată moartea se asociază cu simboluri acvatice (titlurile subliniind adesea explicit acest fapt: Apele morții, Corabia de plumb, Mormântul apelor). Textele creează impresia preexistenței unui nucleu narativ prin verbele de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
disonantă. Termenul trimite însă, într-un limbaj familiar, la coruperea realității în jocul fanteziei. Când Eumene își face simțită prezența, textul se transformă în artă poetică. Peisajul marin care se dezvăluie celui aflat în căutarea inspirației pare a fi unul dezolant ("Nisipul te vâră în midii sparte/în corturile tulburi ale crabilor -/ cum să fii joc pașilor artei?", Eumene). Discursul se compune din frânturi de afirmații, de interogații aparent fără vreo legătură logică între ele. Nisipul al cărui caracter instabil, mișcător
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu mai întruchipează nici un ideal sau dacă o face noțiunea de ideal a fost total redefinită: "avea ochi obosiți", "mă întreba profesional: "mă iubești?"", "ea voia bani", nici el nu e foarte încântat de prezența aceasta. Peisajul este și el dezolant: "grădina publică era tristă și goală;/ toamna beată își pierduse toate vanitățile./ Liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste/ se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Dialogul se realizează indirect cu poezia gravă de meditație, nu numai cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vezi), ce totdeauna, folosind abordarea indirectă modernistă, își manifestă sentimentele prin ceea ce T.S. Eliot numeste corelativ obiectiv. "Ora sconcșilor" are două secțiuni. Prima începe cu o descriere a țărmului din Maine unde locuia în acel moment Lowell, într-o atmosferă dezolantă, de decădere fizică, în care până și anotimpul este bolnav, iar vocea narativă este cinică și ironică. Apoi, în partea a doua, vocea devine personaj, care urcă "tigva unui deal" mai rău famat, unde, ca un voyeur, urmărește "mașinile dragostei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
știu cum să crească un copil. Ele stăpânesc o îndemânare simplă, fericită, delicată de a pune scutecele, a încălța piciorul unui copil și a îngâna cuvinte dulci fără nici un sens. Iar sărutul lor capătă un sens deplin într-o lume dezolantă.” Elizabeth Barrett Browning „Decizia de a avea un copil este una crucială. Prin ea hotărăști pentru totdeuna să îți lași inima să umble în afara trupului tău.” Elizabeth Stone „Ce altceva sunt madonele lui Rafael decât umbra dragostei de mamă, fixată
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
opera suficiente pagini care să ne mențină entuziasmul pentru creația verdiană. Opera nu bate câmpii, nu plictisește pe ascultător, iar frumusețile ei premerg pe cele din La Traviata așa cum este introducerea la scenă 2 din actul I, aria Medorei: sunetul dezolant al oboiului sugerează vag apariția romanței Medorei. Putem afirmă categoric că Îl Corsaro este departe de a ocupa un loc inferior în creația de operă a lui Verdi, așa cum mulți autori încearcă să ne facă să credem și cum însuși
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de la București, intru în Transilvania: casele pipernicite și încă relativ mizere se preschimbă în mici fortărețe, odată ce trenul ajunge în Transilvania; aerul este și el altfel, mai aspru, mai proaspăt, respirabil. Peisajul se schimbă la rându-i: câmpiile plictisitoare și dezolante devin păduri uneori jungloide și dealuri în falduri și volute. După ce intru în Transilvania, dacă trenul e de noapte, izbutesc să adorm și să mă odihnesc, fiindcă trebuie să treacă ceva timp până să se stingă efectul stresant și rău
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
lumii, în care radiază lumina ei, dar de care ea nu e nici stăpînită, nici parcelată. Modernitatea tîrzie poate fi privită ca un spectacol al transcendenței care convoacă la transcenderea chipurilor ei limitative. Pentru perspectiva obiectivantă, acest spectacol poate părea dezolant. Pentru perspectiva transfiguratoare, el poate fi, cu tot discernămîntul necesar în privința puținătății, crizelor, sărăciei timpului nostru, un spectacol eliberator.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
anume grad voit al expresiei artistice, cărțile lui sunt feluritele fațete ale unei confesiuni răsucite în sine, ca o spirală, fără nici un scop și nici o soluție [...]. Un ciudat lirism rece, o neurastenie metafizică și o cazuistică istovitoare, unite cu sentimentul dezolant al provizoratului alcătuiesc structura psihologică a prozei lui. POMPILIU CONSTANTINESCU Anton Holban a fost un „analist”, în înțelesul cel mai propriu al cuvântului. [...] Ca și alți autori din generația sa, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton Holban teoretizează ideea literaturii nude
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
pleci, monstruozitatea generală! rezist pînă la 15,30 în loc, atunci am trenul meu, îi cer alte condiții, cînd să-l întorc. Ora 11,25, în acceleratul Galați Timișoara, în gara Ciceu, podobia Dezolat pămînt, după roada care l-a rodit, dezolantă întocmire, pe care sensul a dovedit-o, ce rămîne din gara Ciceului, de atîtea ori jertfită pe sens în ochii de trecător! estetica iepurelui mecanic, după care ogarul aleargă la concurs fix cît aleargă, iese din stație și depărtarea, jucărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se întâmple în zilele noastre, în Italia anilor 2000, datorită noilor imigranți. În piața Tiburtina, la Roma, este un loc vast, ocupat de peroane, pentru autocare și agenții de călătorie. În urmă cu zece ani, acest loc era un spațiu dezolant, fără structuri care să adăpostească lumea de soare sau ploaie. Aici au venit de-a lungul timpului, într-un roi de limbi și de etnii diferite, tineri și tinere din țările de Est, în căutarea unui viitor. Din partea acestei mulțimi
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
desființat funcția. S. B.: Ați mai fost pe la fosta microgarnizoană, mai știți ce este acolo? M. M.: E un parc dezafectat. S-a adunat tehnică, s-a tăiat. Eu, de regulă, nu mă duc prin locuri de astea, că e dezolant. Când știu câtă muncă am depus acolo și cât suflet am pus. S. B.: Eu am fost și am făcut fotografii. Ce e acolo e de nedescris. Gardul e stricat, dinspre stradă, pe latura cu "blocurile NATO" unde era liziera
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
cu toate că ele constituie un patrimoniu ce ar trebui cel puțin conservat. M. M.: Se așteaptă să nu mai aibă valoare, ca să se dea de pomană. Astea-s ciubucuri, domnule, ciubucărele, cibucărașe. Haideți să fim realiști! S. B.: Este, într-adevăr, dezolantă atmosfera de acolo, când vezi cum a cuprins paragina spațiul acela în care acum 25 de ani, vorba aceea, "lingeai mac" de curat și îngrijit ce era. Nu trebuia neapărat să rămână acolo ceea ce a fost, dar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
iarnă va fi friguroasă și zgâlțâită de furtuni. Habar n-au cu câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a fost atât de lină și de încremenită, încât a permis unei adevărate flotile de muște albastre să se târască de-a dreptul pe luciul ei. De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
român, societatea românească a ajuns țara înlocuitorilor, în fapt o societate de ersatz, elita naturală a fost înlocuită de o elită de ersatz, la fel și cultura, iar omul era și el amenințat de ersatzul său: omul nou. În ciuda tabloului dezolant zugrăvit societății românești, Tudoran lăsa să se întrevadă speranța schimbării, o schimbare condiționată însă de dorința intelectualilor de a-și recăpăta în spațiul public rolul nu așa demult abandonat. Soluțiile întrevăzute de Tudoran nu presupuneau revoltă. În schimb, acesta le
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a făcut „colectivizarea forțată”... Mulți dintre țărani au luat drumul orașelor... Satele rămâneau pustii de urlau câinii. Se punea întrebarea... „cine va munci pământul ?!” Câmpurile erau brăzdate de șanțuri, tranșee și gropi.. tot ce se vedea în jur era jalnic... dezolant. S-a făcut recensământul vitelor, orătăniilor și produselor agricole... S-au introdus cotele obligatorii, sărăcindu-l pe țăran până la ultima sită de făină... Ziarul opoziției, „Dreptatea”, miercuri 5 februarie, publica un portret al fruntașului țărănist Iuliu Maniu.. „..Nume de legendă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]