942 matches
-
aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald mătură puntea, ridicând dinspre bănci un suflu infect de putreziciune. - E ciumă la bord! șopti bargello, Încercând să se ferească cu mâna de duhoarea ce urca de pe jos. Dante clătină din cap. Corabia aceea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
desene de o anumită natură, continuă el. Gândul Îi zburase la traista cea mare și goală din odaia lui Bigarelli, cu mirosul ei de cerneală. - Al patrulea? Ucigașul celorlalți? Dar atunci, pe el cine l-a ucis? murmură deodată bargello, dezorientat. Părea să aștepte ca Dante să Îi dezvăluie acest mister inexplicabil. Dar poetul se mărginea să reflecteze, cu bărbia strânsă Între degete. Ochii Îi străbăteau iar și iar spațiul din jur, perindându-se de la resturile carbonizate la cadavru. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod născocit de țigani, care deseori Îi primeau pe acești nefericiți În taberele lor, pentru a-i exploata ca cerșetori. - Ești... ești mută? murmură el dezorientat. Dar atunci cum... Totuși, Îi auzise cântecul incredibil, În timpul cât fusese expusă În fața poporului. Dacă nu cumva nu făcea parte și asta dintr-un truc. Ca și rugămintea pe care i se păruse că o aude pe schele. Un ventriloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și el cam aceleași cuvinte. Își apucă prietenul de umeri, scuturându-l. - Ce Înseamnă Între fetru și fetru? Cecco pălise. - Nu știu despre ce vorbești! bâigui el. Era un fel de a spune, printre Credincioși... Părea sincer, se gândi Dante dezorientat. Și totuși, falsa cruciadă trebuia să se lege Într-un fel sau altul de misterele și de moartea atroce a atâtor oameni. Poate că, dacă ar fi dat În vileag repede lumii Întregi ceea ce descoperise, firul slab care lega acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-mă! Îi porunci Dante, Împingându-l spre portal. Dar mai Întâi ajută-mă să recuperez ceva de preț. - Bani? gâfâi Cecco, reînsuflețit deodată. Comoara? Atunci, știi că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl fixă dezorientat. Exista Într-adevăr ceva de preț la abație. Și extrem de periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Din nou emoția Îl copleși, iar ochii i se umplură Încă o dată de lacrimi. Un vuiet de cascadă Îi năvăli În mintea ce se stingea În somnul straniu al sufletului care fuge. Își reveni În simțiri după un timp oarecare, dezorientat. Era Întins pe pardoseală și toate mădularele Îl dureau din pricina căderii. În câteva ceasuri, mandatul său avea să se Încheie: trebuia să se Întoarcă la San Piero și să pregătească transmiterea consemnelor către noii priori. Însă, mai Întâi, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o inimă nesățioasă 6 iunie 2011 Cele șapte ceruri ale unei seri care are vocea ta decor îmbăiat în cerneală ascuns în spatele adevărurilor apocrife ca o pânză celestă prinsă în ținte de foc între orizont și al șaptelea cer nor dezorientat ajuns întâmplător deasupra tăcerilor uimirea lui e stoarsă peste lume picături mari oțet amestecat cu fiere călătorie sinuoasă către fața nevăzută a lunii sburător anemic măcinat de contradicții pe un drum nepovestit de dincolo de aducere aminte o altă seară îmi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră, dezorientat, profesorul. Sînt așteptat. La șapte jumătate... Toți sîntem așteptați i-o întoarce sec șoferul. Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim să ajungem la restaurant. Cum să ne-ntoarcem?! se aud voci. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rece; abia acum aș fi lubric. Nu m-am înșelat: Maria poate să existe așa cum mi-am închipuit-o. Dar pentru asta, trebuie răbdare, dibăcie, pasiune ; trebuie..." Un pom, plecat pînă la pămînt, troznește cu zgomot, înfiorînd pînă și frigul. Dezorientat, Mihai privește într-acolo. Nu cumva, abia de-acum, de-aici încolo, încep să mă îndrăgostesc de Maria, făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci, ai rămas handicapat, obsedat că... Nu numai asta. O colegă de-a mea, în studenție, la care țineam toți, revenind la realitate după o perioadă de explozie sentimentală alături de un escroc, și-a dat seama că-i gravidă, și..., dezorientată..., încercînd un leac... Asta-i culmea, zău! rîde încet Cristina. O femeie adevărată, cum ți-a plăcut să mă consideri, își asumă toate riscurile, ba mai degrabă știe să le elimine, cînd acceptă o astfel de întîlnire. Și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Viața a zeci de evrei a fost salvată datorită acestui tratament cu mâinile goale, În timp ce jandarmii continuau să-i păzească „să nu fugă” și Împiedicau mulțimea și pe țărani să se apropie de „rebeli” - iar evreii târgului, care erau complet dezorientați, nu știau cum să le vină În ajutor. Spre seară, s-a Început Împărțirea evreilor la familii, după ce evreii târgului au fost din nou avertizați că răspund cu viața de orice deținut (În afară de obligația În scris pe care au semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
că voi tinerii aveți părerile voastre! Dar, crede-mă, Îmi cunosc clientela. Ceva roșu, poate? Îmi scutură Încă o dată mâna și dipăru. M-am tras clătinându-mă din ușă, sub efectul șocului. Acum Înțelegeam de ce supraviețuitorii uraganelor sunt atât de dezorientați. Ca În transă, m-am uitat la cele două bucăți de hârtie pe care le țineam În mână. Una purta numele lui Duggie Sutton, o adresă din Holland Park și mențiunea „cam Între șase și nouă“; cealaltă era cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
amintea cu durere, cu rușine, plin de remușcări de cele întâmplate cu o noapte în urmă. Acum revedea totul limpede. Se ridicase de pe pietrele ude și reci, de pe chei, ca să constate că mașina dispăruse, și pentru câteva momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă-sii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
arăta transformau restul lumii într-o realitate virtuală. Își schimba culoarea din fiecare nou unghi. Devenea verde la un pas de-al meu. Roșie la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și mă întrebă dacă am familie. Am scris: Mda, e fratele meu gay, dar a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu poate să-l aducă el acasă, e de-a dreptul imposibil. Deci, e nu. Camilla, cu buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată pe bandajul care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vă rog, că trebuie să-i vorbesc urgent, spuse Elio. — Bineînțeles, Îl asigură Benelli - și imediat se așternu tăcerea. Ceafa rasă a lui Buonocore - omul ăsta destoinic, dur ca o stâncă. Elio rămase pentru câteva clipe cu celularul În mână, dezorientat. Nu-i plăcuse tonul secretarei președintelui. Cuvintele acelea - pronunțate mecanic. Poate nu-l recunoscuse? Avu neplăcuta impresie că a fost tratat ca un pion oarecare. Un nechemat, căruia să i se spună că șeful e În ședință. În sedință! Președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se găsesc! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY În urmă cu vreo câteva luni, un legionar aparent mai în vârstă, ce ne face, se pare, onoarea să citească „Suplimentul de cultură“, mă blestema de la ușa cortului său, așezat undeva în lume, dezorientat s-ar spune de faptul că nu apreciez cum se cuvine cultura muzicală a legionarismului interbelic. Nici o noutate că muzica a fost înhămată la toate caleștile regale sau imperiale și la toate căruțele ideologice. Sigur, e o diferență între cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
aerul timid, pierdut, aproape umil, privindu-și biletele și Încercînd să Înțeleagă ce naiba e scris pe ele. Navetiștii sînt mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau adunați În grupuri și nu prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
terorist capturat, poate așa apari și tu la televizor, Îți dai seama ce-ar zice Stancu, băi, nu-l omorîți, nu e student arab, e de-al nostru, l-a lovit un camion la Caracal, de-aia e așa de dezorientat și vorbește În chineză... Ca să nu mai spun că mi-ai aduce treningul Înapoi făcut sită. Asta e, Îți las fisele pe care le-am scos din telefon dimineață, ai văzut cum se face, dacă mai vrei altele te pui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu rămâne decât să visăm, minunându-ne. „Totul e perfect dar nu știi, o auzii, deodată, pe Keti, o să vină o zi când o să-ți dai seama singur de asta” - „ Ce-ai spus?” - Cu cine vorbiți? mă întrebă profesoara ușor dezorientată. - Cu dumneavoastră, vă răspundeam, numai că, din greșeală, la persoana a doua singular. - Nu mi-am dat seama, scuzați-mă. În orice caz, explicația dumneavoastră îmi place. E puțin sofisticată, ca a oricărui om care crede în ceea ce face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
celor înlocuiți, pe care însă le preiau neîndemânatic, neavând în spate o sută de ani de existență asemeni clasei acestora. Iar asta e jaf nu revoluție. Semnificativ, pentru evoluția societății, este - observați! - foamea de apropiere a bunurilor pe care burghezia, dezorientată, le desface acum în pragul lichidării ei, în talciocuri, din vânzarea cărora mai supraviețuiește fizic. E o bulversare socială de care profită cei îmbogățiți recent. O clasă dispare, alta îi ia locul, dar cu denumire schimbată. Un act cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcând pe salvatorii, ziua când nu se vor mai naște înotători. Și eu mă aflu mai departe în slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar înotătorii nu vor mai îndrăzni, dezorientați, ei mă privesc cu teamă, nebănuind că-i aștept cu disperare, eliberatori, nu mă înțeleg, și e firesc să fie așa, pentru că nu pricep că e posibil așa ceva. „Ana!” repet în gând; între mine și ea începe o depărtare - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]