409 matches
-
valorilor îl contaminează inevitabil. Instinctul său îl împinge, printr-un reflex moral și social invincibil, cât mai aproape de Putere. Noua sa existență morală și culturală îl obligă, pe de altă parte, la o profundă modernizare. Personajul devine adesea grotesc: un dezrădăcinat, sedus subit de rock și sexy ! Mai ales în generația tânără, acest tip, fără identitate socială precisă, face adevărate ravagii. Cele două Românii (rurală și urbană, etnicist naționalistă și pro-europeană, tradiționalistă și modernistă) n-au ajuns încă și nici nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar nu prea văd de ce-am trece la corturi și nu la hoteluri demontabile, care țin totuși de nobilul nostru meșteșug. Dacă stau să mă gândesc, nomazii își urmează cirezile răsfirându-se în căutarea pășunilor, pe câta vreme umanitatea dezrădăcinată tinde tocmai să se aglomereze în megalopolisuri devenite oaze de salarizare și eficiență locativă. Ne-am emancipat binișor de natura la care Mongolia modernă se întoarce. Agregarea galopantă e la ordinea zilei, așa că modelul de locuire ar fi mai mult
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe care erau nevoiți să-l poarte cu Ei, cu oamenii sistemului. O lume a marginalilor și neacomodanților. În motivația juriului se spune că premiul a fost acordat pentru „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaților”. O dezrădăcinată care nu se poate despărți În liniște (eterna liniște care ni se propune și astăzi!), care nu poate uita ce i-a fost dat să trăiască aici. Ca mulți alții În situația sa, chiar dacă unii și-au făcut
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
erau nevoiți să-l poarte cu Ei, cu oamenii sistemului. O lume a marginalilor și neacomodanților. În motivația juriului se spune că premiul a fost acordat pentru „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaților”. O dezrădăcinată care nu se poate despărți În liniște (eterna liniște care ni se propune și astăzi!), care nu poate uita ce i-a fost dat să trăiască aici. Ca mulți alții În situația sa, chiar dacă unii și-au făcut situații de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
față de diferență este o izbăvire a rasei umane. Toleranța trebuie cheltuită până la ultimul dram doar pe ei. Pentru ceilalți, orice nedreptate inchizitorială e doar un confort nemeritat. Dacă hotărăsc că ei nu au nevoie de rădăcini, ceilalți trebuie și ei dezrădăcinați, dezghiocați, aruncați în malaxoarele internaționaliste. O mare operă nu le spune nimic, atâta vreme cât autorul ei a fost luat deja în cătarea puștii lor. A învinge erorile omenești prin operă este un privilegiu care nu se acceptă celorlalți. Sinuozitatea istoriei poate
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
București, după mai bine de jumătate de secol, dar, de această dată, cu noi perspective, în ritul bizantin, dar fără parohie. În „sectorul negru” al capitalei, cum i se spunea în epocă acelei zone, existau peste 10.000 de greco-catolici dezrădăcinați, veniți aici pentru a munci, dezorientați și fără a avea biserică sau preot, pentru întărirea sufletelor. În București existau parohii greco-catolice, dar în sectorul IV, de pe atunci, cel mai numeros, cuprins între str. Mântuleasa, Calea Moșilor și până la șoseaua Vergului
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
rămâne "o insuliță de prosperitate într-o lume cuprinsă de criză"100. În mod paradoxal, caracterul arhaic al structurilor sale economice pune pentru o vreme Franța la adăpost de furtună. Nu se văd, prin orașe, prin sate, acele familii întregi dezrădăcinate, rămase pe drumuri, acei tați de familie cu privirea sălbatică, plini de revoltă, de care povestește John Steinbeck în Fructele mâniei. Nici cozile interminabile de șomeri care se întindeau pe străzile din New York ori Berlin. Totuși, începând din toamna lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Motorul, geaca, zâmbetul, freza gen Elvis dată cu briantină. Și cu asta, basta!" Începând din anii '50, pe lângă autonomie, tinerii capătă de asemenea o cultură a lor. O cultură care nu mai este socio-familială, ci internațională, o cultură a "modernității dezrădăcinate"177. Fiecare națiune își păstrează particularitățile sale, însă tinerii occidentali dobândesc, grație cinematografului, radioului, televiziunii, muzicii, din ce în ce mai multe referințe comune. În anii '50-'60, tinerii francezi sunt înnebuniți după Bécaud sau Brassens, dar apoi devin pasionați de yé-yé. Însă ei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
actuală? Finlanda a pierdut teritorii spre lacul Ladoga și înspre Oceanul înghețat de Nord; Țările Baltice și-au recăpătat independența după 50 de ani de ocupație (și deportări); Polonia a fost recompensată înspre vest cu teritorii germane (alte milioane de dezrădăcinați), România a rămas într-o situație confuză, cu Republica Moldova, pe o parte din teritoriul pierdut și cu Ucraina pe rest, moștenitoare a unei proprietăți “transmise”. Dar problema umană? România are refugiați interni, dar și deportați supraviețuitori. La O.N.U
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
i se fi răpit o provincie. Să ne punem mereu întrebarea: oare tăcerea privind crimele generate de această alianță între polii răului nu compromite social-democrația europeană? Crimelor nazismului li s-a pus capăt, dar victimele comunismului stalinist sunt și azi dezrădăcinate, înspăimântate, discriminate, neavând decât vina de a se fi născut când nu trebuia. Să ne amintim de caracterul criminal al Pactului chiar din titlu: să-l numim cinstit Pactul Hitler-Stalin.
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
și Bucovina de nord, din martie 1944, destin tragic mărturisit de fiecare din colaboratorii acestui volum alcătuit de supraviețuitorii dramaticelor evenimente dar mai ales de urmașii lor, atunci la vârsta copilăriei sau adolescenței. Dincolo de experiențele fiecăruia din aceștia, de nevoie dezrădăcinați, simți ralierea lor unitară la același numitor al suferințelor neostoite, determinând profilului lor aceleași dimensiuni și dominante psihologice. Este momentul în care individul și-a pierdut autonomia vieții lui particulare fiind pus la discreția și interferența cu forțele abominabile și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ajuns în Danemarca, a doua ta țară...? Sau a câta e...? Cât de comod e să fii fiul mai multor patrii? Într-adevăr, sunt un "rătăcit" cetățean al lumii, dar nu un dezorientat și în structura mea umană, nu un dezrădăcinat, cu toate că am părăsit fizicește România acum aproape patruzeci de ani. A doua "patrie" este nu Danemarca, unde trăiesc acum, ci Suedia care m-a acceptat atunci la începuturi și care mi-a acordat cetățenia suedeză acum treizeci și cinci de ani. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
intervievați se regăsesc în personaje ale recentei cărți a scriitorului Dan Lungu. Sunt până la urmă oameni simpli, cu origini țărănești, formând o primă generație, care a părăsit satele natale și a văzut în oraș posibilitatea unui trai decent. O generație dezrădăcinată, ce a rămas cu nostalgia satului, un spațiu aproape idilic, asociat cu vârsta frumoasă a copilăriei. Numai că bunăstarea, promisă de partid muncitorilor, care trebuia să facă uitată viața simplă de la țară, a fost una dintre cele mai insațioase minciuni
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acum vreo douăzeci de ani, În care m-am nimerit ca măgarul Între oi. Auzi sem câte ceva despre asupririle ce ar fi suferind acești olteni de-ai noștri fugiți peste Dunăre din rigoarea fiscală a ocupației austriece de la 1718-1739. Câțiva dezrădăcinați pripășiți și pervertiți de școala și de moravurile noastre de pe aci, chilipirgii ai „patriotismului de anticameră“, pompau bani de la Ministerul nostru de Externe ca să editeze aci, În București, o revistă de propagandă șovină urmărind nu știu ce, În nici un caz anexarea Vidinului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu aud sau se tem de ecoul pașilor noștri care înaintează, greu, dar ferm, spre viitorul nostru, n-au învățat nici una din lecțiile istoriei. Dar mai sunt acolo, în străinătate, și unii ce cred că își pot zice compatrioți. Acești dezrădăcinați s-au condamnat singuri și fără greș la uscăciune. De clevetirile lor nu ne pasă. Ei supraviețuiesc printr-o muncă înjositoare. Iar când vorbesc - chipurile în numele nostru -, ne cuprinde indignarea. S-au dus?... Ducă-se! Ce patrie mai au ei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
împrejurările aceste, un spirit și o structură sufletească diferite de ale generațiilor care s-au succedat înainte și după noi? De bună seamă că nu. Totuși, în ce mă privește, pot afirma că toată viața mea m-am simțit un dezrădăcinat și un inadaptabil. Și nu cred că mă înșel, dar am impresia că mulți dintre prietenii mei din epoca pe care am evocat-o au prezintat, și unii prezintă încă, aceeași psihologie și aceeași dispoziție morală. Mulți chiar, între care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a surpat turnul Nebuise. A fost, poate, un semn nefast al Destinului... Am greșit oare? o iscodește el pe sub gene. Poate... poate locul meu era în altă parte, undeva unde nu e... Nu mi-am aflat locul niciunde, sunt o dezrădăcinată. Maria! Am glumit, unchiule. Nu, nu-mi pare rău. Unchiule, nu trebuia să vă întoarceți de vreo trei zile? aruncă o întrebare, ca din întâmplare, după câteva clipe de tăcere. Ștefan a sculat satele, târgurile, cu mic, cu mare, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarcerea la cuibul dintâi. Pribegia-i un surghiun. Așa e, povestește Stanciu. Pribeag fiind, am aflat că seva ne-o tragem din pământul pe care l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă uscam pe ram. Orice dezrădăcinat, că recunoaște au nu -, are în el o rană ascunsă ce doare. Să vă povestesc cum a fost la mine... Căzusem într-o grea lingoare de credeam că dau ortu popii, îmi făcuseră și maslu. Am vrut ca somnul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
universitare, sau ilustrat prin publicarea de studii de istorie și arheologie privind spațiul est carpatic. C. A. Munteanu a debutat Înainte de război cu eseistică și lirică tradiționalistă pentru ca după tragedia Basarabiei să-și consacre talentul evocării meleagului natal și nefericirii dezrădăcinatului.Constrâns\de\impreju rari ,dupa 1952 se refugiza in literatura pentru\copii Al. Ioachimescu organizator al reuniunilor foștilor elevi din școlile din stânga Prutului, a scris lucrări de popularizare a istoriei naționale și medalioane Închinate lui C. Stere, Gh. Asachi, B.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
turmă. Aceste personaje, ridicate spre suprafață, sunt pasta amorfă pe care formele noi lasă aceeași pecete, pocită și vulgară. Și, mai întîi, toată această turmă este lipsită de interesele adevărate ale vieții, umplîndu-și în chip mizerabil golul sufletesc, de ființe dezrădăcinate, cu tot felul de îndeletniciri fără rost. Iată familia care se zbuciumă să petreacă o zi la Sinaia (Tren de plecare), zbucium din care nu profită decât doar madam' Georgescu, care ascultă, noaptea pe lună, "menuetul lui Pederaski", cântat de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
începător, încă în perioada de completare a literaturii sale. * După Eminescu a venit, cum am văzut, o literatură mai liberă de influențele străine. Această literatură e numai una din direcțiile literaturii post-eminescene. E literatura așa-numiților "proletari intelectuali", a intelectualilor dezrădăcinați, ieșiți din clasele inferioare, din clasele vechi, pozitive, cum le numea Eminescu. Alăturea, deși unii veniți puțin mai târziu, sunt scriitori ca Creangă, Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești, care fac parte din alte categorii sociale și creează o altfel de literatură
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și Nuvele umoristice (1909). Ț. era un foarte bun cunoscător al literaturii universale, cu preferințe pentru Shakespeare, Lenau, Heine, Rousseau, Mark Twain, Maxim Gorki. Om profund, cu idei îndrăznețe și originale, ascundea sub teribilism o structură fragilă, de învins și dezrădăcinat. Foiletoanele sale, realizate cu mijloacele literaturii, sunt ale unui ironist îndrăzneț, a cărui fantezie răstoarnă legăturile obișnuite dintre lucruri. Cultură imprimă stilului, adesea persiflant, ținută intelectuală. Ț. nu evita umorul popular, iar câteodată nuanță umorului sau amintește de Costache Negruzzi
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
incapacitatea de a evada din propria individualitate. În Don Quijote se regăsește aceeași imagine a spiritului lansat într-un efort spre absolut, care se trezește într-o postură ilară, luptând cu morile de vânt. În Goethe apare motivul romantic al geniului dezrădăcinat, care, asemeni lui Faust, își vinde sufletul lui Mefisto, dar nu pentru a-și potoli setea de cunoaștere, ci în schimbul unui sărut. Ipostaza, până la un punct, este a lui Hyperion din Luceafărul. Multe poezii sunt peisaje și pasteluri în manieră
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
din imobilism și depresie, dar nici ea nu ne poate face fericiți, pentru că nu sîntem În stare s-o păstrăm. Omul nu este făcut pentru fericire. Fericirea are nevoie de Altcineva. Omul contemporan are chipul lui Michel: plictisit, fără vlagă, dezrădăcinat, vampirizat de confort, singur. “Pentru a accede Într-adevăr la posibilitatea practică a fericirii, omul ar trebui fără Îndoială să se transforme - să se transforme fizic. Cu ce să-l compari pe Dumnezeu? Mai Întîi, desigur, cu păsărica femeilor („sexul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
momentul autentificării, cel În care povestea devine adevăr numai atîta vreme cît acesta se enunță (doar că, enunțarea fiind imprimată pe pagină, adevărul acesta rămîne). Este sigur, deci, că autoficțiunea, ca practică literară a unui individ occidental educat, dar instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de imprimare, nu este un bildungs și nici nu aparține strict paradigmei textului. Felul În care criticii români Întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este Întîmpinata noțiunea, dă seamă mai Întîi de perspectiva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]