406 matches
-
lor de relație înseamnă "că n-au făcut nimic" etc.) Femeia mânată de furia dorinței - excelent echivalează Vlad Russo termenul de "frumoasă și afurisită"- e "întruchiparea însăși a unei Furii, a uneia dintre cele trei surori funeste, blesteme ale umanității". Dezumanizarea, dollificarea - introduc special acest termen, încălcând legea limbii române, deoarece nu-mi place cum sună "păpușizarea" sau "marionetizarea"- are loc în extrem (altminteri, tema e foarte veche, să ne amintim de poveștile romantice și simbolul păpușarului în Orient și în
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
soi de descărnare a eului de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de facto însușită pînă la saturație, asimilată în subtext pentru a fi folosită în structurarea deschisă spre infinit a unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
mă privește, mi-am asumat evreitatea chiar de la debut (placheta de versuri "Lumină întârziată", 1967), este drept însă, mai mult ca un dat aparte al biografiei mele și ca o încercare de a mă dumiri cum a fost cu putință dezumanizarea secolului. Apoi, deși am tot scris, m-am întrebat, totuși, dacă este oportun să mai scriu despre "lagărele noastre" (o, cât ne-au aparținut!) și dacă veacul nu are deja prea multe riduri rușinoase pe obrazul pe care și-l
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
ale decăderii", cum singur le califică spre sfîrșitul vieții, cărțile lui Thomas Mann "se transformă treptat în istoria simbolică a tentațiilor și aventurilor pe care le încearcă intelectualul modern, devinș...ț povestea crizei germane și europene", după cum argumentează Ion Ianoși. Dezumanizarea pe care o provoacă disoluția vechilor valori burgheze se traduce, în artă, prin estetismul crizei și criza estetismului. Agentul acestui declin este în romane muzica, definită ca "suprema expresie a înstrăinării de viața practică", pusă în legătură, mai ales în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
a scris pagini briante...). O regresie, la urma urmei, de mult presimțită. Contrar unor opinii pioase, acest sfîrșit oribil este totuși - într-adevăr - unul pe măsura lui Cioran și se înscrie perfect în logica internă a destinului său. Dincolo de atrocitatea dezumanizării progresive prin ștergerea completă a identității, el pare a confirma, cu asupra de măsură, dorințele și intuițiile cioraniene dintotdeauna: o retragere treptată în neființă din calea confruntării lucide - inimaginabile și insuportabile - cu moartea a celui ce a încercat, toată viața
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
imensă și dureroasă nevoie de o explicație mai largă, mai flexibilă, mai completă, mai coerentă a ceea ce sîntem noi, ființele omenești: cine sîntem și care este sensul vieții? în centrul preocupărilor umanității stă lupta pe care o duce omul împotriva dezumanizării, pentru stăpînirea deplină a sufletului propriu".1) Dar Saul Bellow nu este un antropolog cultural rece, conectat la un intelectualism sec, rarefiat. Eticheta lipită lui Bellow trebuie să cuprindă neapărat și extraordinara sa calitate de umorist. în volumul O istorie
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
imensă și dureroasă nevoie de o explicație mai largă, mai flexibilă, mai completă, mai coerentă a ceea ce sîntem noi, ființele omenești: cine sîntem și care este sensul vieții? în centrul preocupărilor umanității stă lupta pe care o duce omul împotriva dezumanizării, pentru stăpînirea deplină a sufletului propriu".1) Dar Saul Bellow nu este un antropolog cultural rece, conectat la un intelectualism sec, rarefiat. Eticheta lipită lui Bellow trebuie să cuprindă neapărat și extraordinara sa calitate de umorist. în volumul O istorie
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
speranțele tale. Și dacă la mijloc n-ar fi ritmul infernal, poate că acest joc de societate-fără-societate ar avea farmecul său. Dar e suficient să stai câteva minute în preajma unui titular de blog, pentru a constata în ce măsură s-a instaurat dezumanizarea și cât de ridicol se învârte totul în jurul acestui viciu solitar cu aparența participării la o partidă cu miză mare. De fapt, bloggerul nu e în competițe cu alții, în ciuda faptului că fiecare accesare e atent înregistrată. Bloggerul luptă cu
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
viața lui cu o migală de fanatic. Pentru a înțelege mai bine în ce constă excentricitatea acestui om cu un IQ cu mult peste medie, să-i nuanțăm ideile din Manifestul Unabomber. Pentru Kaczynski, societatatea tehnologică reprezintă un dezastru uman: dezumanizare, totalitarism și opresiune. Nocivitatea efectelor pe care tehnologia le are asupra speciei umane este atît de mare încît e preferabil ca această civilizație să se prăbușească cît mai repede. Suferința umanității va fi considerabilă, dar oricum mai mică decît dacă
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
două cariere cariera armelor echivala cu o dezrădăcinare. Toată literatura Imperiului agonic, excentrică, se sprijină pe dezrădăcinații unei lumi care nu-și mai găsește reperele, argumentele, justificările. Marii eroi ai ei reprezintă paradigme ale de-realizării. Ale - în alt limbaj - dezumanizării. Pînă la un punct, Apostol Bologa se afirmă în cadrul acestei paradigme. Subordonîndu-se stilului de a fi într-o lume crepusculară, el devine un om fără calități. Se integrează Marelui Mecanism studiat de Robert Musil: "Întrebările și răspunsurile se îmbucă parc-
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
ca o alternativă la modernism. Modernismul e caracterizat prin prisma unei „metafizici“ legate de opiniile lui Hugo Friedrich: „Simplificînd la maximum, aș putea spune că «metafizica» modernismului constă în contestarea relevanței realului, a «normalului», a «referențialului» (de aici «transcendența goală», «dezumanizarea», «magia verbală», universurile «secunde», paralele), în încercarea de a face din poem un «obiect» care nu comunică, ci «se comunică» și care poate exista (este) și în absența cititorului“. Imaginea sintetică a postmodernismului ar fi următoarea: „Nevoia de existență e
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
decît, în primul rînd, cu exemplul optzeciștilor „lunediști“. Ultima chestiune la care ne oprim e cea a propunerii pe care Al. Mușina o face poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou clasicism“pe care-l numește „antropocentrism“. Miza sa ar fi „umanul comun“, o „normalitate“ a trăirilor și semnificărilor „tot mai rară“, drept care se impune „revalorizarea“, resemnificarea lui aici și acum, re-centrarea omului «pulverizat» de
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
va fi religios sau nu va fi deloc“, e interpretată relaxat, ca un îndemn către o „spiritualitate a trupului“, către un „nou timp spiritual“... Numai că aici intervine un echivoc. Niciodată creația care contează nu și-a pierdut statutul ontologic. „Dezumanizarea“, irelevanța realului n-au fost decît strategii, maniere fie și foarte complicate ale eului creator de-a se exprima în textura teoretică ce n-are sens în afara unei racordări la existențial a produsului artistic. „Dezumanizarea“ e un simplu truc de
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
și-a pierdut statutul ontologic. „Dezumanizarea“, irelevanța realului n-au fost decît strategii, maniere fie și foarte complicate ale eului creator de-a se exprima în textura teoretică ce n-are sens în afara unei racordări la existențial a produsului artistic. „Dezumanizarea“ e un simplu truc de scenă, o regie temerar-novatoare. Carnația existențială a piesei puse în scenă e o condiție a sa sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
este condamnată să vadă, iar în cazul ei remarca celebră a lui Caragiale "simt enorm și văd monstruos" își reinvestește realist caracterul metaforic. Dacă nevăzătorii își pierd destul de repede pudoarea și deprinderile igienice, ea este singura care sesizează proporțiile acestei dezumanizări și prin ea și noi ceilalți, ea vede trupurile goale bălăbănin-du-se pe lângă pereți, excrementele ce jalonează coridoarele, expresiile chinuite ale celorlalți care se izbesc de obiecte, piciorul cangrenat al unuia dintre ei, chipurile desfrânate ale agresorilor, urâțenia colcăitoare a instinctelor
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
tratează supraviețuirea ca pe un succes personal. Pe de altă parte, reușita lui actoricească are drept premisă o juxtapunere de planuri care îi permite să dezvolte personajul: primul e viața din ghettou, în care e bombardat cu incidente care atestă dezumanizarea, al doilea e etapa de ascundere, solitudine și tăcere. Dincolo de asta, e imposibil ca după vizionarea acestui film să nu simți o doză sănătoasă de respect pentru directorul de imagine al peliculei, Pawel Edelman.
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
sunt rodul unei intenții. Avem de-a face mai curând cu un poet la care intuiția depășește calculul lucid. E mai firesc, în asemenea condiții, să punem acest "joc cu măștile" în legătură cu constanta obsesie a golului și a absenței, cu dezumanizarea actului creator și cu transcendența goală, despre care vorbea Hugo Friedrich. Dintr-o asemenea perspectivă, pulverizarea eului bacovian ni se înfățișează în mod evident ca o consecință și nu ca o premisă fixată deliberat. Sunt însă întru totul de acord
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
făptură umană, și implicit și a celui de persoană, după Frankfurt, este voința. Consecințele unei astfel de modificări de abordare sînt extrem de importante. Unii vor susține că o teorie a conceptului de ființa umană elaborată astăzi, într-o epocă a "dezumanizării" produse de tehnologie dar și de propriul nostru scepticism nu poate fi altfel decît de o suavă inactualitate. În spațiul pe care îl am la dispoziție încerc să demonstrez de ce o viziune ca a lui Frankfurt e vitală mai cu
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
astfel de inconsistenta a eului. Procesul de descompunere a eului e bivalent, deoarece se poate vorbi, cu egală îndreptățire, de o extensie, de o proiecție a subiectului asupra fantasmelor sale care ajung să trăiască în locul său, "reprezentativ", si de o "dezumanizare" a lui în contul acestora, în sensul în care sînt eliminate registrele "naturale" ale sentimentului (Ortega y Grasset: "Plăcerea estetică a artistului modern decurge tocmai din acest triumf asupra umanului"; Paul Valéry: travaliul estetic are "ceva inuman"). Viziunea poetului nostru
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Comportamentul colectiv are parte de o fină analiză și transpunere stilistică. Instaurarea comunismului este radiografiată milimetric, cu sentimentul că martorul neputincios este ultima conștiință normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând speranța, pierdem și frica, nu mai avem de ce ne teme.“ În
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
curând, îi deformează - caracterul. Remarcată de fiul unuia dintre conducătorii de partid, cedează insistențelor lui, părăsindu-și adevărata dragoste, un cântăreț talentat, dar lipsit de bani. Trăind în mijlocul unor oameni cărora puterea le-a răpit umanitatea (ca un simbol al dezumanizării, în nomenclatura albaneză toate personajele-cheie nu sunt desemnate cu numele lor, ci cu numere echivalente rangului deținut în partid), frumoasa studentă își pierde, ca și ei, identitatea, devenind nora lui Cinci, amanta lui Patru etc. Treptat, sufocată de regretul pentru
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
imitații ale trecutului și ale unor pămînturi exotice, ci și una care se imită pe sine, în baza unei ideologii menite să-i vindece toate complexele de inferioritate culturală și istorică. Referindu-se, pe urmele lui Ortega y Gasset, la dezumanizarea produsă ca urmare a aservirii omului de o tehnică absolut indiferentă la posibilitățile și necesitățile ființei umane, diarista exclamă: ,Ce caută o imbecilă tehnic într-o țară hipertehnologizată? Sînt o infirmă". Consumismul ca mod de viață, freneziile comerciale agresive, ca
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
peste tălpi și fese, peste față, în stomac; apoi, „deținuții erau călcați în picioare și obligați să-și mănânce propriile fecale”; apoi, privarea de somn și obligarea deținuților să stea într-o poziție fixă zile la rând. Adică, tortură până la dezumanizare. Și până la transformarea deținuților în torționari ai colegilor de celulă care nu semnaseră încă celebra „demascare”. De fapt, una din cele mai cumplite pagini din istoria noastră, pe care n-avem dreptul s-o uităm. O astfel de lecție de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
un umor blajin, trist, pe pajiște, în fața Casei Poporului, toate aceste episoade fac parte dintr-o mizanscenă existențială care depășește cadrul comicului. Cercetate cu un ochi atent, personajele relevă mai mult decât o fațetă, reductibilă la grotesc ca formă de dezumanizare. Tudor Giurgiu a păstrat intactă umanitatea personajelor sale, ceea ce este amuzant are codicilul unui accent tragic. Francezii au venit să lichideze o industrie falimentară, cazul prezentat de Giurgiu este parte din realitatea unei tranziții dureroase, cu oameni de prisos mințiți
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]