787 matches
-
în 1993 pe aceleași poziții în ce privește orientarea către o societate bazată pe autoritate. Prima celulă din dreapta sus indică faptul că la tinerii din mediul rural preferința pentru autoritate este semnificativ mai crescută în 2005 față de 1993. Din punct de vedere diacronic (ultimele șase coloane din Tabelul 9), atât în rural, cât și în urban, identificarea cu valorile tradiționale devine mai puternică în timp sau rămâne cel puțin la aceleași nivele ca în 1993. Pe dimensiunea deschidere la schimbare, situația este oarecum
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
celulă din dreapta sus indică faptul că la femei preferința pentru autoritate este semnificativ mai crescută în 2005 față de 1993. Analizele (ANOVA) efectuate pe categorii de vârstă (18-23, 24-29, 30-35) nu au relevat diferențe semnificative în identificările valorice nici sincronic, nici diacronic. 6.2.6. Concluziile analizei identificărilor în cadrul dimensiunii axiologice Întrebarea principală pe care am urmărit-o pe parcursul acestei secțiuni a fost "Care este profilul identitar, în plan axiologic, al tinerilor din România?". Practic, aici nu am investigat profilul identitar sub
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de tip tradițional. Cu alte cuvinte, am observat că tinerii se identifică în general mai degrabă cu valori etichetate drept tradiționale (tradiție, conformitate și securitate), decât cu valori etichetate de tip deschidere la schimbare (autonomie și stimulare). Analizând în mod diacronic identificările cu aceste categorii de valori, am constatat că în general se poate vorbi de o creștere relativ constantat (adică atât din 1993 în 1999, cât și din 1999 în 2005) a suportului pentru valorile de tip tradițional și o
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și introducerii acestei analize a reprezentărilor aici, se bazează pe faptul că datele culese prin interviuri (ca și cele furnizate de BCC-2005) referitoare la identificările pe dimensiunea etnospirituală sunt de tip hic et nunc. Ele nu ne permit o perspectivă diacronică asupra identificărilor, așa cum a fost posibil în cazul analizelor dedicate dimensiunii axiologice, și nu permit dinamizarea profilului identitar pe ideea nucleu-identitate proteică. Studiul reprezentărilor însă ne va permite conturarea unor ipoteze în raport cu identificările pe dimensiunea etnospirituală. 6.4.1. Reprezentarea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de tip conservator. Cu alte cuvinte, am observat că tinerii se identifică în general mai degrabă cu valori etichetate drept conservatoare (tradiție, conformitate și securitate) decât cu valori etichetate de tip deschidere la schimbare (autonomie și stimulare). Analizând în mod diacronic identificările cu aceste categorii de valori, am constatat că în general se poate vorbi de o creștere relativ constantă (adică atât din 1993 în 1999 cât și din 1999 în 2005) a suportului pentru valorile de tip conservator și de
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
diferitele înțelesuri corelate obiectului în timpul procesului de proiectare, testare sau restilizare. ÎI.3.a. Dincolo de criză corporatistă semiotica fricii Teoriile despre organizații prezintă de fiecare dată noi aspecte, dar considerăm că abordarea metaforica a lui Gareth Morgan 29 asupra perspectivei diacronice a organizațiilor este cea mai relevantă din punct de vedere semiotic, deoarece corelează două obiecte printr-un flux cognitiv. Menționând metaformele mașinii, organismului, sistemului politic, instrumentelor de dominare și a fenomenelor culturale, Gareth Morgan încorporează prin abducție experiențială toți termenii
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
se metamorfozeze într-un subiect virtualizat și actualizat, care este în căutarea unui nou și provocator obiect/ produs de valoare. Proeminenta personalității liderului și istoria companiei sunt două mijloace de a promova și garanta calitatea și responsabilitatea. Dincolo de o perspectivă diacronica (1992 2008 viitor), vom asocia o anumita imagine mentală a companiei pentru fiecare an: An Motto Imagine mentală 1992 "Integrand valori și resurse ..." Continuator al trecutului context social: desființarea națională a exploatațiilor agricole; strategia Agricolă: societatea-mixtă româno-germană, locația: fostele ferme
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a semnificației produse în spații economice. 29 Gareth Morgan (1986), apud Vlăsceanu, Mihaela (1999), Organizațiile și cultură organizării, București: Editură "Trei", pp. 41-55. 30 În cartea Fear The History of a Political Idea, Corey Robin (2004) oferă o interesantă perspectiva diacronica asupra conceptului frică. Dacă gânditorii premoderni credeau că frica trebuie să fie cultivata deliberat și susținută de o înțelegere morală temeinică a ceea ce reprezintă bărbații și femeile și a modului în care aceștia trebuie să se comporte ca ființe etice
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
în trecut? A fuzionat ea oare cu noile elite? În ce condiții se transmit pozițiile dominante de la o generație la alta? Noi și noi averi apar și duc povestea mai departe. Își vor face loc în grupul celor avuți? Analiza diacronică scoate în evidență un proces de reînnoire a claselor conducătoare, dar și caracterul permanent al diferitele componente. Structura filiațiilor apare astfel ca un element central în procesul de transmitere a puterilor. Fuziunea dintre nobilime și burghezia de descendență veche se
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
desțelenite. Un astfel de teritoriu ce a fost oarecum incomplet explorat îl reprezintă ecourile pe care le-a creat clasicismul francez al secolului al XVII-lea în epocile următoare. În acest sens, lucrarea noastră încearcă să evidențieze printr-o abordare diacronică revenirea ritmică a tendințelor clasice, așa cum au fost stabilite într-o manieră atât de coerentă, puternică și persuasivă de către reprezentanții Marelui Secol. Aceste reîntoarceri la matricea clasică au mai fost, pe rând, semnalate în contextul unei epoci sau al alteia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicii fiind definiți drept autorii care se studiază la școală, în clase. În ceea ce privește scriitorii secolului al XVII-lea francez, aceștia nu s-au perceput drept clasici, fiind astfel denumiți abia începând cu secolul al XVIII-lea, printr-o abordare așadar diacronică, retrospectivă. Tulburările și insurgența romantică a secolului al XIX-lea a dus la o nouă redimensionare a termenului, prin încadrarea de data aceasta într-o sferă oarecum peiorativă, ținând de asocierea cu ideea de academic, înțeleasă drept așezare sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cuvântului, impunându-se, de altfel, mai mult datorită stilului, decât datorită conținutului care valorifică principii deja cunoscute. Însă chiar dacă în plan sincronic, textul lui Boileau nu influențează decisiv istoria clasicismului francez, care deja fusese în mare parte scrisă, în plan diacronic raporturile sunt cu totul altele, Arta sa poetică devenind un reper fundamental pentru teoreticienii neoclasicismelor. În acest sens, se poate afirma că substanța clasicismului s-a putut regenera în secolele următoare mai ales datorită coerenței și forței persuasive prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Astfel, se sugerează că amândoi posedau un spirit mai degrabă logic decât imaginativ, amândoi au predicat morala și virtutea, amândoi și-au bazat demersul critic pe virtuțile clasice esențiale ale rațiunii și bunului gust, amândurora le-a lipsit o perspectivă diacronică asupra literaturii Boileau prin disprețul pentru Renașterea franceză și membrii Pleiadei, iar Johnson prin ignorarea creațiilor engleze de dinainte și din timpul epocii lui Shakespeare. Spre deosebire de predecesorul său francez însă, Samuel Johnson nu și-a coagulat principiile într-o artă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este subsumat rațiunii și este raportat la reguli, dar presupune, totodată, și așezarea pe același palier a noțiunilor de frumos, bine și ... diform. Se produce, astfel, deschiderea către un nou tip de estetică, mai permisivă și, din punct de vedere diacronic, mai modernă. Prin impuritatea ei, viziunea lui Muratori se subscrie instabilității secolului al XVIII-lea, marcând totodată punctul de vedere al unui gânditor care scria sub alte zodii spirituale decât cele franceze. III.6. Ignacio de Luzán În 1737 când
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în măsura în care, după cum am mai sugerat într-un capitol anterior, nu poate corespunde întru totul complexității realităților artistice, care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trecutului. Nu aservire, nu copiere, nu plagiat, care duce inevitabil la epigonism, ci prelucrare fertilă a cauzelor generatoare de valori, analiza minuțioasă a acestora și extragerea unor reguli ce pot servi drept ghidaj pentru literatura viitoare. În acest sens, viziunea diacronică trebuie înlocuită cu una sincronică prin "perceperea trecutului nu numai ca trecut, dar și ca prezent."274 Se conturează aici ideea simultaneității epocilor, a anulării perspectivei lineare și a asumării uneia telescopate este o viziune de sorginte clasică prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
le pot transforma într-o moștenire de durată."302 Este aceeași idee pe care Eliot a dezvoltat-o mai ales în Tradiția și talentul personal, vizând obținerea autonomiei creatoare numai prin reconsiderarea activă și fertilă a tradiției. Doar o perspectivă diacronică, doar conștiința istoriei poate evidenția locul și rolul pe care un nou artist trebuie să-l împlinească. Referindu-se la poezia secolului al XX-lea, autorul încearcă să-i prevadă destinul, așezându-l sub semnul unei anumite austerități (o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tipizarea, respectarea verosimilului, trăsături pe care romanele lui G. Călinescu, de exemplu, le-au ilustrat într-o manieră reușită artistic, relevând, în acest caz, consonanța între idealurile teoretice din Sensul clasicismului și operă. În general însă, prin abordarea unei perspective diacronice se poate remarca o diminuare a reflectării neoclasicismului teoretic în substanța operelor. Astfel, în secolul al XVIII-lea, creațiile mai dezvoltă într-o mare măsură elemente clasice, ca un rezultat al fascinației încă extrem de puternice față de modelul francez. Le lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și-au lăsat amprenta asupra regenerărilor clasice. Desigur, influența lor nu a fost recunoscută ca atare la momentul respectiv, după cum nici majoritatea neoclasicismelor nu au fost percepute pe deplin, nici din unghiul sincronic al epocii, nici mai târziu prin raportare diacronică, fiind integrate în mod greșit în fluxul general al curentelor care s-au perindat pe scena culturală a istoriei. Astfel, această falsă omogenizare a realităților culturale fie a ignorat cu totul manifestările neoclasice, fie le-a catalogat drept alunecări bizare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dat, deci o fază sincronică a ei, cum subliniază Ferdinand de Saussure 17, adică ceea ce este starea limbii din vremea sa. Limba nu este însă produsul unui moment, deoarece ea există și se schimbă în timp, este deci un produs diacronic și, ca atare, limba este un fenomen istoric, dar ea nu poate funcționa decît ca un ansamblu structurat, ca un sistem, și, în aceste condiții, istoria nu poate participa decît fortuit la îndeplinirea funcțiilor ei. Chiar în plan sincronic însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un alt principiu saussurean, acela că limba este formă, iar nu substanță, se evidențiază cele două componente fundamen-tale ale doctrinei care avea să pună în evidență structura sistemelor lingvistice. Deși sistemul este un concept structural sincronic, el nu exclude studierea diacronică a sisteme-lor sincronice, trecînd de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în acest sens constituie o stare de limbă sau "limba sincronică". Aceleași modalități sînt însă comparabile sau provin unele din altele în cazul mai multor stări de limbă succesive și, în acest sens, ele constituie o tradiție lingvistică sau "limba diacronică"48. În aceste condiții, studiul sincronic al limbii (și, cu atît mai mult, cel diacronic) nu poate face abstracție de faptul că ea are o tradiție, un trecut, un șir de realizări terminate, are un prezent, determinat de actele de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comparabile sau provin unele din altele în cazul mai multor stări de limbă succesive și, în acest sens, ele constituie o tradiție lingvistică sau "limba diacronică"48. În aceste condiții, studiul sincronic al limbii (și, cu atît mai mult, cel diacronic) nu poate face abstracție de faptul că ea are o tradiție, un trecut, un șir de realizări terminate, are un prezent, determinat de actele de vorbire realizate la un moment dat, și are un viitor, o sumă de virtualități ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prezent, determinat de actele de vorbire realizate la un moment dat, și are un viitor, o sumă de virtualități ce vor crea posibilitatea unor realizări după momentul actual. Ca atare, prezentul (limba sincronică) este marcat și demarcat de trecut (limba diacronică), iar viitorul de prezent. Fiecare fază a trecutului este marcată la rîndul ei de fazele anterioare și, pe de altă parte, tendințe, uneori puțin evidente, din manifestările prezentului pot deveni baza pentru dezvoltări ale viitorului. Cînd propunea conceptul de "limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă", Ferdinand de S a u s s u r e avea în vedere o formă abstractă, existentă în conștiința vorbitorilor, care nu se realizează ca atare în actele lingvistice, în vorbire. Apoi, prin postulatul potrivit căruia limba se constituie diacronic și funcționează sincronic, acest savant sublinia faptul că, pentru vorbitorul limbii dintr-un anumit moment, nu au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba se reduce la aspectul existent în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]