1,556 matches
-
Să pot urca pe piscurile fericirii,/ Să am în inimă dreptatea Ta și patima iubirii“. Balanța ține în echilibru dragostea pentru familia de suflet și pentru familia în care s-a născut. Astfel, doamnei Ludmila, soția sa, „Aceeași ființă blândă, diafană,/ ( ... ) ființa bună de s o pui pe rană“ , îi închină versuri pătimașe, în timp ce părinții sunt surprinși în ipostaze din care răzbate deopotrivă admira �ția și profundul respect: „O, mamă dulce, ca fagurul de miere, / Cum puține au mai fost sub
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Capcanele_destinului_al_florin_tene_1354787669.html [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
Purtând pe umeri aripe de nimb Legiferând poemul ideeal Ne cerând nimic în schimb. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în ureic gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat știți când și pe bune una gândeam și alta eram îndemnați a
PASĂREA ZBORULUI IMATERIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Pasarea_zborului_imaterial.html [Corola-blog/BlogPost/356910_a_358239]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului Simboluri taine de-nceput diafane, impregnate, dorințe întrupate în spațiu și ființă. Pentagrama cu șarm și vrajă stând într-o sublimă atingere de boare. Privirea este adâncă îți este scris, pătrunzi prin iris în făgaș de vis... colindă, prin timp de ieri și azi sau
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Simboluri_taine_de_nceput_gheorghe_serbanescu_1345683113.html [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
unduind în priviri prin mlădițe învârtite, răsfirate în flacăra secundei - concretul timp, așezându-se martor trăirii noastre... O sărutare fulguindă, O urmă digitală sub fierbintea mângâiere și starea se schimbă! Devenim numaidecât copii în poveste sau eliberare prin mișcarea albă diafană. Referință Bibliografică: Hotărâre / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
HOTĂRÂRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1424092270.html [Corola-blog/BlogPost/382310_a_383639]
-
Acasa > Poezie > Cantec > TĂRÂM DE VIS Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor cântec din
TĂRÂM DE VIS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1490375284.html [Corola-blog/BlogPost/375640_a_376969]
-
dar toată ființa mea se concentra, fără să vreau și fără speranță de nici un fel, asupra unei fete de o extraordinară frumusețe, o finețe de om, o tandrețe plutitoare, o modestie și o măreție cum nu credeam că pot exista. Diafană, vaporoasă, angelică. O clipă ni s-au întâlnit privirile. Convențional și amabil. Un zâmbet. Privirea ei era o privire calmă și senină, care nu era decât un fel de șoapta ce știa să ascundă, de fapt, un adânc clocot interior
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1489574197.html [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
din mână-n mână, din gură-n gură. Ridicol!, gândind la acea Ana Blandiana, mi-am zâmbit, căci mi-a plăcut să mă gândesc la faptul că o sărut, de fapt, indirect. Și asta pentru că a băut puțin și Ana Diafana, și ochii i-au sclipt. S-au recitat versuri, cineva a cântat frumos, de jale, iar eu nici nu eram acolo, eu pluteam peste clipocirile luminilor orașului încețoșat, învăluit într-o auroră boreală. Cântecul trist se ducea în întunericul Dealului
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1489574197.html [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
Aurora Boreală, susținută poate și de palinca aceea parfumată și înșelătoare, căci m-am dus și am invitat-o, ei da!, pe Ana Blandiana. Mai înaltă ca mine cu un cap, cel puțin. Și totuși!... Ea îmi zâmbește cald și diafan, dansăm, vorbim puțin de poezie, vorbim de una sau de alta, și nemaiavând ce-i spune, într-un moment de oarecare luciditate, comentez zâmbind că or fi unii, pe margini, care se amuză văzându-ne pe noi, discordanți, dansâd. (Ana
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1489574197.html [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
nu mă interesează că e brunetă, roșcată, blondă sau ... rubicondă, îmi este indiferentă culoarea pielii ... eu am slăbiciune pentru ele! După aceea m-am extins ... am atins segmentul de vârstă între 20 și 60 de ani. O bogăție colorată și diafană ... . să-mi vină rău nu alta! Antrenat în viziuni m-am îndreptat spre segmentul cel mai tânăr ... în definitiv toți știm să citim și să scriem pe calculator de la 7 ani! Deja intrasem în tranșă ... lăsam mesajul de pe ‘'paste'' și
ÎNTÂLNIREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intalnirea.html [Corola-blog/BlogPost/355785_a_357114]
-
încalț cu visele tale fragile îți port haina celor două nopți dragul meu drag cel mai de departe lava cuvintelor sapă între noi șapte sorți clopoțeii iubirii sună din grădini suspendate între steaua dimineților și roua iubirilor perlată se iubește diafan cu simțurile aprinse ca ochii unui cer magică artă goliți de cuvinte prea dulci prea amare/ curcubeau aruncat peste mare Referință Bibliografică: Pietrele soarelui / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de
PIETRELE SOARELUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1424941590.html [Corola-blog/BlogPost/377087_a_378416]
-
-I către o minune De vremuri mai bune; În trecere „Robii” și-au însemnat „Cale”; Stelele au pornit-o la vale, Mânând vesele căruța; Undeva a început miuța; Nu este prea multă gravitate Pe întinsul bolții înstelate; Chiar și Luna diafană, Năzdrăvană Se dă huța cu inele Paralele, Agățate printre stele. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Magie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
MAGIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Magie_0.html [Corola-blog/BlogPost/359523_a_360852]
-
privesc peste zenit, despre noapte și zi cerșind timpului o clipă împreună, despre pădurea ce-și întinde brațele îmbrățișând cărarea, despre câmpia ce se îmbată cu sărutul de roua al dimineții , despre dânsul ceții în fapt de seară în brațele diafane ale nălucilor... Mi-ai scris ...iar cuvintele au înmugurit iubiri în ochii îmbătrâniți de așteptare născând o primăvară în sufletul amorțit de tristeți făcând visele să zboare. Mi-ai scris... de tine! de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografica: Mi-ai
MI-AI SCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1418752831.html [Corola-blog/BlogPost/340385_a_341714]
-
rugăciunea-n cer, Pace, liniște, mister. Miros discret de tămâie, La rugă sfântă mă îmbie. Simt că mă-nalț și mi se pare, Că aripi vor să mă-nconjoare. Mă mângâie ca un părinte, Sfat primesc fără cuvinte. Ocrotire curată, diafană, Truditul trup mi-l înconjoară. Fac încet o-nchinăciune, Câtă taină divină, minune! Căldură sacră, multă-mpăcare, Un alb porumbel se-nalță spre soare. Zbor solemn și rugăciune, O lacrimă. Durerea-mi apune. Nu-mi frângeți aripile Nu-mi frângeți aripile
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1414620681.html [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]
-
iubire, cea care îi înnălța pe culmile simțirii nebănuite, sau îi cobora în străfundurile întunecate ale durerii . El a luat atunci floarea câmpului și a dăruit-o iubitei. Ea și-a îmbrăcat chipul într-un zâmbet și l-a trimis diafan înspre cel ce îi încântase toate simțurile. Se întâmplase minune de a fi ce univerul le -a promis că vor întâlni dacă vor străbate învingători cerul vieții. De acum omul avea un fundament, un punct de pornire unde va ajunge
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1475565600.html [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
ca zborurile de lumină a sufletelor celor ce au plecat în Imne, așa cum altădată copilăria la bunici sălta într-o lume de basm a cântării: „Zăpada cădea liniștit peste case, peste copaci, peste stâlpii porții din fața mea, cădea în îngeri diafani cu dans de fluture în jurul lor, cădea pentru sufletele acelora în care dorul unei lumi frumoase și pure nu a murit încă. O clipă fugară m-a purtat un moment în lumea copilăriei, când Dumnezeu putea umbla încă printre oameni
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
care se transformă în prozele sale, în subtile jocuri onirice, dublate de voluptoase imersiuni în imaginar. Așa cum descoperim în romanul “Catacombe “, ce a văzut lumina tiparului în anul 2010, la aceeași editură. Romanul este structurat în doua parți:”Vulcanii” si „Diafanii”, obligând cititorul la o lectura atentă, cu benefcii pentru toți aceia care sunt interesați în descifrarea subconstientului.Este un autor înzestrat cu talentul cunoasterii, un radiograf al stării psihopatologice a personajelor, bun povestitor al starilor psihice confuze, întemeiate pe instincte
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1441798757.html [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
bulboanele trupului de sticlă/timpul ucigaș doboară digurile tinereții/peste degete îmi curg șuvoaie/de iluzii neîncepute” (“Din clepsidră”, pag. 177). Marian Dragomir se înscrie într-un registru asemănător cu cel al Ioanei Mihaela Fraiu, versurile fiind țesute cu firele diafane ale unui spațiu cât de cât conturat: “timpul svâcnește în scoarța copacului/pe spate somnul cască în vis/dimineață desenez arhangheli pe pielea norilor/toate secundele /au parfumul pieptului tău//nimic din etern nu îmi face rău”. (“Trecerea”, pag. 186
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ii.html [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVÂNTUL Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvântul, un gând țâșnind din pământ, o umbră înfășurată pe creanga copacului, ramură cu ramură traseaza un destin diafan, un curcubeu uriaș. Cuvântul, o clipă din piatra ajunsă nisip pe o palmă de pământ udat de lacrimi arzătoare. Cuvântul, profund și amăgitor, lacrima îl știe din aripa idealului de stea luminând universul! Referință Bibliografică: Cuvântul / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe
CUVÂNTUL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cuvantul_ioana_voicila_dobre_1340919953.html [Corola-blog/BlogPost/358365_a_359694]
-
părea că prin falange ni se scurge un fluid care nu este sângele niciunuia dintre noi. Acolo, în Poiana cu Flori, ne așteaptă visele noastre de copii inocenți, care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceață. Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnă povară cărnii și tirania gândurilor, șoptesc prin iarbă și clatină frunzele fagilor, iar soarele, n-o să-ți vină să crezi, strălucește ca-n ziua când ți-am sărutat pentru prima dată pleoapele tremurând de prea multă fericire
O ALERGARE SPRE PĂDURE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1408952378.html [Corola-blog/BlogPost/368238_a_369567]
-
era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări. Referință Bibliografică: Lumina din trup / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
LUMINA DIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1474440745.html [Corola-blog/BlogPost/376291_a_377620]
-
și o vedea cum se răsucea în pat alături de el. Urmele pașilor ei îl ardeau de fiecare data cand pășea pe parchetul trist și singuratic. Deși ea pleacase, de o bună bucată devreme, încă îi mai simțea mirosul pielii sale diafane, pe care il adulmeca în aerul impregnat cu ADN-ul ei Amprenta zâmbetului pe care il lașase agățat de ușă de la intrare îl binedispunea de fiecare dată când se întorcea acasă. Era, însă, atât de singur... Noaptea când se ducea
LOVE de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Love_viorel_vintila_1391965403.html [Corola-blog/BlogPost/341216_a_342545]
-
Doar una scrie uniform; Am scris cât pentr-o-academie, Cu bold, cu roșu și-nclinat, Și, cu miros de iasomie, Cuvinte dragi am parfumat; Și am rugat luna-ntr-o geană, Să le sădească, de-o putea, Pe buza-i caldă, diafană, El doarme, știu, nu va vedea Cum crește-ncet poemul sfânt, Cu rimele îmbrățișate, Da’-n zori, când cerul e-n descânt, Voi adormi în blânde șoapte... Referință Bibliografică: POEMUL SFÂNT / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1296
POEMUL SFÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Elena_spiridon_1405726242.html [Corola-blog/BlogPost/349360_a_350689]
-
care faci cumpărături pe îndelete, îți îmbogățești garderoba cu piese unice și te simți în al 9-lea cer. Pregătește-te pentru colecții speciale create de Irenka, Tom Florian, Eneada Bijoux, Mădălina Tincu, Laura Leather, Potocaliu, Fandacsia, BAGatelles, The Item, Diafan, Idoo, Rad Playground, Happy Bow Ties, D’arc Bijoux sau Magie Noire. Răsfață-ți simțurile cu cosmeticele 100% naturale aduse de d’Adine. Nu rata demostrațiile de măiestrie ale designerilor prezenți la eveniment, dar și ale Ioanei Avram, fashion illustrator
40 de designeri români te așteaptă la CLOUD NO. 9 POP-UP STORE by http://www.zilesinopti.ro/articole/5424/40-de-designeri-romani-te-asteapta-la-cloud-no-9-pop-up-store [Corola-blog/BlogPost/98133_a_99425]
-
Este prezentată o lume de simțuri estompate: ''La plecarea ta,/Cerul și-a închis pleoapele'' (A fost odată ... '', Concert melancolic, pag. 15, sau ''De ce-ți sunt ochii triști, prințesa mea tăcută?/ Doar știi că te iubesc ca-n seara diafană!'' (Margine de vis, Philemon și Baucis, pag.22) Fiecare poet contribuie cu un vers la cartea unică, acea carte pierdută a lui Dumnezeu, de care amintește Borges. Poezia sa e bine structurată în timp și spațiu având reală valoare artistică
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
visam un colțișor din țara mea, Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul, Însă cuprind cu ochii minții tot ce este ea, Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Dar voi deschide fereastra sufletului meu, Să zboare liber spre zarea diafană, Prin roua pastelată a unui curcubeu, Printre stejarii, din pădurea seculară. Eu vă voi aștepta micuțe păsări călătoare, În țărișoara mea să mă întorc cu voi, Iar dorul arzător să-l sting cu-al ei izvoare, Să spun oricui, că
VOI PĂSĂRI CĂLĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1497367302.html [Corola-blog/BlogPost/372073_a_373402]