668 matches
-
unei evoluții de tip tropic a înțelesului, ci de o condensare în determinantul substantival a sintagmei dalak yangısı sau dalak iltihabı "antrax, dalac" (yangı sau iltihab însemnând "ardere, arsură, inflamație"), în urma căreia această unitate lexicală complexă a dobândit o variantă dialectală mai scurtă, dalak. Etimologia acestei noi formații și semnificațiile distincte independente nu permit tratarea unitară a termenului dalak, ci lexicografia turcă trebuie să discearnă între dalak 1 "splină" și dalak 2 "antrax, dalac". Iată, așadar, că, analizat din punct de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
același timp"104, ci în primul rând cu formații datorate procedeului condensării, combinat cu derivarea și eventual cu compunerea, de vreme ce noul cuvânt preia fidel sensul întregului grup verbal originar. Un exemplu de acest fel se găsește și printre împrumuturile maghiare dialectale din limba română: verbul regent al etimonului rom. a face pozne a fost omis, iar complementul substantival s-a verbalizat cu ajutorul unui sufix verbal maghiar, devenind magh. poznáz"a se săruta încrucișat (cu ocazia unei logodne)" (cu o evoluție semantică
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
clasice, altele reconstruite pe baza succesoarelor lor romanice. Majoritatea evoluțiilor de acest fel se vor fi întâmplat în latina târzie și / sau în așa-numita latină "vulgară", populară, eliberată de sub presiunea normelor literare, ba chiar și exclusiv în unele variante dialectale ale latinei. În consecință, există cuvinte formate prin condensare moștenite în toate sau aproape toate limbile romanice, în timp ce altele sunt prezente doar în unele arii ale Romaniei sau chiar numai într-una sau alta dintre succesoarele limbii latine. Dăm mai
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
alta dintre succesoarele limbii latine. Dăm mai jos câteva exemple, atestate sau nu, dar moștenite în mai multe limbi romanice (eventual trecute prin împrumut și în alte limbi), ceea ce înseamnă că evoluția a avut loc în latină, fie înainte de fragmentarea dialectală a acesteia, fie mai târziu, concomitent, în diversele sale variante teritoriale: *aboculis "orb" (atestat cu acest sens, în forma nesudată ab oculis, într-un text hagiografic din secolele V-VI, v. CNRTL; > fr. aveugle, dial. aveule, prov. avugle, it. înv.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
văr; văr [primar], respectiv vară [primară] din partea mamei", verus,-a "adevărat, veritabil"). Spre deosebire de exemplele de acest fel, cuvintele rezultate prin condensare și moștenite atât în română, cât și în alte limbi romanice au fost create, după toate probabilitățile, înainte de diferențierea dialectală a latinei, de fragmentarea lingvistică a Romaniei și de individualizarea varietăților teritoriale ale acesteia (armăsar, ficat, iarnă, luni, orb, piersică, prier etc., pentru care v. mai sus). X. 2.2. Cuvinte condensate în limba română Iată doar câteva dintre numeroasele
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
spumă [de drojdie] "idem"; magh. szuflet "copil adoptiv" < rom. [copil de] suflet; magh. znop "snop de paie" < rom. snop [de paie]. Tot din grupuri sintactice românești greu de identificat, deoarece pot fi îmbinări libere, ocazionale provin și următoarele cuvinte maghiare dialectale (transilvănene)129, majoritatea având valori lexico-gramaticale și sensuri modificate prin specializare, concretizare etc.: magh. binec "(urmă de) lovitură sau julitură pe piele", cf. rom. vineți (pl. lui vânăt, de exemplu din genunchi vineți); magh. ramasica "lemne de foc mărunte rămase
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fr. métro, rom. țică < [băie]țică etc.). Astfel de exemple sunt însă net delimitabile de cele pentru care, deși nu dispunem de etimoane complexe atestate, existența acestora, cel puțin ca îmbinări libere, poate fi și trebuie presupusă. În afara unor împrumuturi dialectale maghiare din română, pe care le-am mai dat (magh. binec "lovitură sau julitură ușoară pe piele" < rom. vineți, magh. ramasica "mici lemne de foc rămase în pădure" < rom. rămășiță), avem numeroase cuvinte moștenite sau împrumutate al căror sens diferă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
632. 12 De observant asimilarea care se produce când Machiavelli, Istorie, i. 3 ț, p. 653, se numește pe șine "Niccolò di Lorenzo, cancelliere în Campidoglio", folosind formă toscana a numelui de botez a lui Cola. Machiavelli a păstrat formă dialectala, "Cola", pentru o altă personalitate istorică, "Cola Montano", în Istorie, Vii 33, p. 814. 13 Niccolò Machiavelli, Discorsi sopra la prima deca di Toți Livio, îi 10, în Tutte le opere, ed. Martelli (în continuare Discorsi), p. 159; idem, Arte
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se făcea cu predilecție, fără nici o sforțare sau ezitare“ <footnote Ibidem. footnote> . Procesul remarcat de Mihail Sadoveanu era în firea lucrurilor, căci vorbirea moldovenilor, cum își ziceau, se reîntorcea la ansamblul de tradiții numit limba română, mai presus de aspectele dialectale, „prin conștiința vorbitorilor că diversele moduri de a vorbi corespund unei tradiții unice, conștiință motivată la rîndul său în special de interînțelegere“ <footnote Eugen Coșeriu, Obiectul și problemele dialectologiei, în Idem, Lingvistica din perspectivă spațială și antropologică, Editura Știința, Chișinău
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
vorbită în spațiul dintre Prut și Carpați <footnote La nivel de principiu, problema a fost magistral rezolvată de Eugen Coșeriu, Latinitatea orientală, în „Limba română“, Chișinău, 1994, nr. 3, p.10 - 25. footnote> . Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici în Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. „Șî cîʹńile s-o dat. Șî dómnu vămáș o stat șî s-o ui̭̭ tát
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a fost magistral rezolvată de Eugen Coșeriu, Latinitatea orientală, în „Limba română“, Chișinău, 1994, nr. 3, p.10 - 25. footnote> . Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici în Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. „Șî cîʹńile s-o dat. Șî dómnu vămáș o stat șî s-o ui̭̭ tát. Ș-atúnĉ cîʹńile o vint cu ṷắile. O vint, o vint, o vint cîʹdva
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de tradiții al acestora. Cele cîteva generații care au trăit în aceste condiții au evoluat în bună măsură divergent față de moldovenii de la vest de Prut, rămînînd însă în interiorul tiparelor comune. O probează din nou Vasile Stati cu harta repartiției dialectale a dacoromânului, căruia îi subordonează limba moldovenească. Harta de la p. 183 a dicționarului include într-un singur tot, într-o varietate lingvistică vorbirea folosită pe un spațiu foarte larg, cuprinzînd nu numai Moldova istorică, ci și estul, nordul și centrul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p.
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
-lea, aceasta însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită în nordul Dunării „se despart de la început două grupuri dialectale: grupul sud-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul muntean și grupul nord-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul moldovean“ <footnote Emanuel Vasiliu, op. cit., p. 140-141. Noi înșine am pus în evidență asemănările
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
excesele lui Pumnul, el însuși avea să comită mulți ani mai târziu același păcat, descriind pasiuni devoratoare, "chemări" pentru autori nesemnificativi precum Ioan Popovici-Bănățeanul sau Victor Vlad-Delamarina. "Era în el o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu despre măruntul poet dialectal 3. În numai câteva decenii, numărul mare de "interiorități" a înlocuit numărul mare de practicieni. Și aceasta reflectă ce s-a schimbat în atmosfera epocii: corpul social a devenit străveziu și lasă să se vadă ce e înăuntru. Ca și cum dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la economia Țării Românești (1800-1850), culese de I. Cojocaru, vol. II, Editura Științifică, București, 1958. Fichte, J.G., Cuvântări către națiunea germană, traducere de Const. Lăzărescu, Editura Casei Școalelor, București, 1928. Gaster, M., Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise (sec. XVI-XIX), dialectale și populare, I-II, Socec - Brockhaus, București - Leipzig, 1891. Gaster, M., Literatura populară română, ediție îngrijită de Mircea Anghelescu, Minerva, București, 1983. Grandea, Grigore H., Scrieri, ediție îngrijită de Pavel Țugui, Minerva, București, 1975. Gulian, C.I. (coord.), Antologia gândirii românești
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rumânesc, Tom IV, pars 1, Editura Cărților Școlare, Viena, 1864, p. 104. 2 Titu Maiorescu, "Observări polemice" (1868), în Opere, I, ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, Minerva, București, 1978, p. 122. 3 Titu Maiorescu, " În memoria poetului dialectal Victor Vlad (Delamarina)" (1898), în Opere, II, ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, Minerva, București, 1984, p. 141. 4 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului (1904), traducere de Ihor Lemnij, Humanitas, București, 2003, p. 64. 5 Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
multe ori și fetișoara frumoasă murind, și după o zi doao, s-au aflat groapa ei plină de viermi și de împuțiciune multă. Vezi oame ce frumuseațe răvnești și săruți?" (M. Gaster, Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise (sec. XVI-XIX), dialectale și populare, I, Socec - Brockhaus, București - Leipzig, p. 292). 22 Despre rolul invidiei în societățile democratice din secolul al XIX-lea, cea mai recentă sinteză e aceea a lui Fabrice Wilhelm, L'Envie, une passion démocratique au XIXe siècle, Presses
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
provincialisme ușor de analizat. *17 Milton nu numai ca folosește un vocabular latinizat, în care cuvintele engleze au sensul arhetipurilor lor, dar dă propozițiilor o topică specifică. Limba lui Gerard Manley Hopkins se caracterizează prin prezența unor cuvinte saxone și dialectale prin ocolirea cu grijă a vocabularului latin, susținută teoria și de mișcarea promotorilor germanismelor în limba engleză, precum și printr-o tehnică specială de derivare și compunere a cuvintelor. *18 239 Nu este greu să se analizeze stilul unor autori categoric
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
că această Întrebuințare se făcea cu predilecție, fără nici o sforțare sau ezitare. Procesul remarcat de Mihail Sadoveanu era În firea lucrurilor, căci vorbirea moldovenilor, cum Își ziceau, se reîntorcea la ansamblul de tradiții numit limba română, mai presus de aspectele dialectale, prin conștiința vorbitorilor că diversele moduri de a vorbi corespund unei tradiții unice, conștiință motivată la rîndul său În special de interînțelegere. Termenii Moldova, moldov(e)an, moldovenesc aveau acum ca arie de referință provincia istorică În care se cuprindeau
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
română. Ar rămîne În discuție aspectul popular al limbii folosite de populația majoritară de la est de Prut, dacă aceasta diferă de limba română, În varianta regională vorbită În spațiul dintre Prut și Carpați. Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese Între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici În Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. Unitatea limbii române este evidentă, iar apartenența textului de la Saharna la spațiul limbii române nu trebuie
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de la est de Prut, dacă aceasta diferă de limba română, În varianta regională vorbită În spațiul dintre Prut și Carpați. Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese Între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici În Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu - Leipzig, 1943. Unitatea limbii române este evidentă, iar apartenența textului de la Saharna la spațiul limbii române nu trebuie demonstrată. Că vorbirea românească de la est de Prut nu se deosebește de cea
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ansamblul de tradiții al acestora. Cele cîteva generații care au trăit În aceste condiții au evoluat În bună măsură divergent față de moldovenii de la vest de Prut, rămînÎnd Însă În interiorul tiparelor comune. O probează din nou Vasile Stati cu harta repartiției dialectale a dacoromânului, căruia Îi subordonează limba moldovenească. Harta de la p. 183 a dicționarului include Într-un singur tot, Într-o varietate lingvistică vorbirea folosită pe un spațiu foarte larg, cuprinzînd nu numai Moldova istorică, ci și estul, nordul și centrul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a literaturii române în ansamblul ei, fiind cea mai realizată dintre epopeile românești în plan artistic după Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Autorul a dorit ca manuscrisul lui, gata de tipar încă din 1945, să fie transpus și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind un grai românesc dialectal, ce-și dovedea astfel nebănuite resurse de expresivitate. Autorului i se mai publică, tot postum, în 1996, un alt mare poem, La stani [La stână], închinat tot vieții pastorale din Macedonia. SCRIERI: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Bulgaria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]