385 matches
-
localizată la 292 de km la nord față de capitală,Belo Horizonte într-o zonă muntoasă.Altitudinea la care este situat municipiul este de 1,114 metrii.Râul Jequitinhonha,unul dintre cele mai importante râuri din Brazilia,trece prin estul municipiului.Diamantina este legată de capitală prin autostradă BR-259,prin drumul Curvelo. Orașele vecine sunt Olhos d'Agua și Bocaiuva(N); Carbonita,Senador Modestino Goncalves,Sao Goncalo do Rio Preto,si Couto de Magalhaes de Minas(E); Sânto Antonio do Itambe,Datas
Diamantina () [Corola-website/Science/305537_a_306866]
-
de milioane de la servicii,23 de milioane din industrie, și 8 milioane din agricultură.În 2006 acolo au fost 1,248 de producători rurali pe 73,000 de hectare de pământ.Doar 24 din ei aveau tractoare. Indicatorii sociali ridică Diamantina în topul orașelor din stat.Dezvoltarea indexului uman: 0.748(2000); Locul statului:298 din 853 de orașe în 2000; Locul național 1993 din 5,138 de municipalități în 2000; Rata de școlarizare:86%; Speranța de viață: 68(avantaj mai
Diamantina () [Corola-website/Science/305537_a_306866]
-
Minha vida de menina"(tradus în engleză ca"The Diary of Helena Morley"de poeta americană Elizabeth Bishop),este o clasică a literaturii braziliene,născută în 1880 Juscelino Kubitschek de Oliveira,presedintele Braziliei din 1956 până în 1961,născut în 1902 Diamantina este un oraș în Minas Gerais (MG), Brazilia.
Diamantina () [Corola-website/Science/305537_a_306866]
-
de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în opinia avizată a lui Alexandru George 222. Dacă Eminescu își concepe discursul cu o rigoare arhitecturală, luând în calcul ansamblul, proporțiile, raportul subiect/spațiu alocat, precum și strategiile de construcție textuală, Arghezi se concentrează asupra captării ideii într-o formă diamantină. El lucrează pe spații restrânse, filigranând meticulos expresia, pentru ca totul să fie "redus la emoție și la vibrarea neașteptată a sentimentului dormitiv"("Tableta tabletelor")223. Oralitatea, invocată de Monica Spiridon la Eminescu, este o trăsătură comună discursului jurnalistic din primele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
primite de la el, în afară de acel ultim vestigiu rătăcit inițial printr-un fund de valiză și ulterior păstrat, pe undeva în semn de disculpare definitivă a bărbatului de eșecul legăturii. În interiorul rupturii lor găsise în sfîrșit un loc înșiruirii de seninătăți diamantine; simțea că muchiile incisive și necompromițătoare ale pietrelor o definesc riguros, deși fuseseră primite în dar. Podoaba reprezenta doar o infimă părticică din mareea de obiecte luxoase cu care Ian o potopise, o palidă urmă a prezenței lor cândva masive
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
creează capcana coplanară. Puzzle-ul bine ordonat al "zidului" se completează la întâmplare: desele întreruperi și salturi haotice fac măiestria arhitecturală a lucrării de nerecunoscut. Între momentul ciocnirii și cel precedent există o infinitate de posibile evitări; numai că "zidul" diamantin de neatenție străjuiește strașnic, de-o parte și de cealaltă, avansul inexorabilului, stabilizând-l pe traiectorie. Labirintul clasic, în spirală, reprezintă proiecția în plan a vortex-ului devenirii - poate nu ultimul motiv pentru care continuă să exercite o fascinație aparte asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care curge apă numai la ploi mari. Lacul poate deveni o vastă întindere de apă dulce numai o dată la 8 sau 10 ani, ciclu ce se repetă de circa 20 000 de ani. În lac debușează râuri temporare ĂCreek-uri) ca Diamantina, Cooper Creek și Warburton etc. Adâncimea medie este de numai un metru iar suprafața apei se află la 12 m sub nivelul mării. Lacul își trage numele de la exploratorul englez John Eyre care la descoperit în 1840. Crusta de sare
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
îndatoriri dacă are chemare pentru profesia didactică, dacă manifestă pasiune și devotament pentru ceea ce face, dacă este un strălucit model pentru învățăcei. Numai astfel va putea înfăptui marea operă, adică OMUL, cu trup sănătos, cu minte luminată și cu caracter diamantin. Existența germenilor care stau la baza aptitudinilor didactice era riguros verificată la concursul de admitere în școala normală. Și era bine că se făcea acest lucru. La primirea în toate instituțiile de învățământ pregătitoare de cadre didactice, trebuie introduse probe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
puzderia de oameni ce se perindă în această lume, asemenea firelor de nisip, unele chipuri strălucesc prin inteligența lor asemenea unor grăunțe nobile de nisip, altele generează o paletă de lumini asemenea curcubeului și, puține, poate prea puține au străluciri diamantine reîntorcând lumina către origini. Sunt asemenea spiritelor create care se înalță și se contopesc cu spiritul necreat. Aici îl pot plasa pe Ernst Haeckel acum, la aproape 90 de ani de la dispariția sa. A strălucit între biologii și filosofii timpului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub formă de bobițe argintii la intervale egale. Din când în când îmi zâmbea și-mi spunea: Titi, mută ligheanul. Așa. Bine. Altădată priveam pe fereastră și uitam să-l mut în ritm cu ea. Ce faci, Titi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în care se intercalau și ceva versuri - Flori târzii, Parfum de spini - dintr-o dată l-am simțit că rămâne doar în ale poeziei. Și-am tot primit și citit, recunosc, cu plăcere, aforisme și poeme în Trompeta cu surdină, Gânduri diamantine, Cântecul lebedei, Poeme pentru veșnicie, Testament, Clipe de infinit, Duminică, Dincolo de timp... Dincolo de timp era cel de-al șaptelea volum de poezie a lui Vasile Fetescu și sunt sigur că are în pregătire altul, dar surprinzător pentru mine, și poate
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
clasă, a cancelariei, a biroului directorial) altele (și nu puține), menite să-l facă pe autor să rămână în memoria celor care l-au cunoscut. „Ridicarea statuii personale las-o în grija posterității”, spunea domnia sa în cartea de maxime Gânduri diamantine. Numai că Vasile Fetescu a lucrat și lucrează, harnic, la edificarea acesteia. O găsim și o vor găsi cei de după noi risipită în cărțile din biblioteci. Câteva dintre textele din această carte sunt de un rar dramatism. Aș cita aici
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zăhastrul) intermediază cu puterea divină. "Înălțimea, vastitatea și adâncimea sunt trăsăturile principale ale lumii și simțirii eminesciene", scrie Tudor Vianu 11. Magul este conștiința de veghe ("adormit în sine însuși") a omului trezită în momente de cumpănă. Esență translucidă, "ființă diamantină"12, amintind de asceții Indiei, care prezidează peste goluri și peste înțelesurile lumii, magul eminescian stăpânește prin privire. Muntele este la Eminescu locul maxim al desfătării ochiului, punct nodal de interferență a două lumi: "jos firea, sus se-nalță puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Radu Țuculescu, dragostea se dorește „caliguleană”, proiectată „în limbile de foc ale iadului”. Interesant este că tot ceea ce înseamnă diabolicus, nu declanșează susceptibilul. „Ziua își pune gâtul pe butucul nopții...” Poeticul pulsează impulsivități, prin torsionarea limbajului, de un exotism, marca „diamantinilor” optzeciști, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Traian T. Coșovei și/sau... Matei Vișniec (cu referire la Scrisori de dragoste Fătre o prințesă chineză). Cu „decapitări de-o noapte”, când „iubita... se plimbă prin mine...” (Timi) sau „te accept
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în Morea (eyperion către Melite). Ed. Inst. European, 1998, p. 136-137 7. Friedrich eölderlin - eyperion. V. Kastri în Parnas. Ed. Inst. European, 1998, p. 145 8. Omraam Mikhaël Aïvanhov - Râsul înțeleptului, Ed. Prosveta, 2010, p. 112 (Publicat în revista „Constelații diamantine”, nr. 26/ octombrie 2012, p. 20-21) </notelist> Livius Ciocârlie Tainele unui jurnal Document al existenței (Mihai Zamfir), jurnalul devine confident și păstrător de mărturii unicat, prin care individul își alină singurătatea, se amuză (gules Renard), își hrănește orgoliul (Mircea Cărtărescu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu sinele sau cu societatea (M. Sebastian), devine „Părturie... îngropată” (I. D. Sârbu) sau testament de înțelepciune (Constantin Noica), împăcare cu sinele „din (prin) Iărâme” (Eugène Ionesco) sau marcă a unei epoci istorice (Radu G. Țeposu). gurnalul poate releva un „timp diamantin” (Radu Petrescu), poate avea valoare apoftegmatică, obligând pe cititor la o lectură interactivă (Andrei Pleșu), poate transcrie tumultuoase frământări istorice (C. A. Rosetti) sau momente sângerânde din propria existență (I. D. Sîrbu), poate deveni un sfâșietor cântec de lebăGă pentru Rodi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ceea ce profesorul Nicolae Manolescu numește romane de tip doric, prin obiectivitate, sobrietate, verticalitate, raționalitate, reflectarea unei „lumi” care este „omogenă, coerentă și plină de sens”, multă „energie, întrepiditate, exces”, viziune auctorială, ubicuitate, „preponderența moralului asupra psihologicului...” (Publicat în revista „Constelații diamantine”, Craiova, nr. 7/2012, p. 15-16) Alex. ștefănescu Magnetismul unui critic literar Binecunoscut și remarcabil exeget al literaturii, ALEX. șTEFĂNESCU s-a lăsat surprins în ipostaza de reflector asupra experiențelor cotidiene, învăluit de mantia de lumină a bogăției gândului binefăFător
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu ajutorul cartonului, iar când această operațiune este terminată, artistul poate termina de pictat tabloul în culori. 48 Giovanni da Bruggia (1390‑1441) - pictor care a descoperit pictura în ulei. 49 Ceruza - carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu cu luciu diamantin, folosit pentru prepararea vopselelor. 50 Imprimatură - desen imprimat. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 88 Pictura în ulei pe un zid uscat se poate executa în două feluri: dacă pere‑ tele a fost dat cu alb, va fi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea. Lasă că vom ajunge la timp! Am fost constrâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu tot confortul (și toate „conservele“ de care ați amintit), inclusiv un televizor care să aibă neapărat postul Mezzo. Și să fie și apă caldă. Revăd cu ochii minții peisaje superbe din numeroasele călătorii pe care le-am făcut. Alpii diamantini, verdele gazonului englezesc, lacurile elvețiene, pădurea vieneză, cascada Niagara, Marele Canion, Grotta Azzurra de la Capri sau un apus învăpăiat la Delfi, dar nu sunt convinsă că eu am fost aceea care le-a privit. Sau poate că era într-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică să-i lunece din ochii ei verzi boabe diamantine de lacrimi pure, izvorâte fie și la o cârciumă, sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zig-zagul drumului care urcă spre Bucium și Poeni, apoi prin codrii Dobrovățului, mașina șerpuiește de-a lungul pădurii-împărătese ce-și trăia, pentru a câta oară?, drama de toamnă. Cu încă grațioasele lor coroane, copacii suportă răbdători diminețile reci cu stropi diamantini, așezați în cârca frunzelor somnoroase. Pădurea, cu miriadele ei pete în tonuri și nuanțe delicate, travestite în viteza vehiculului în suple balerine avântate într-un dans amețitor, este ca o minune regenerabilă. Fantasticul nu este desprins din nu știu ce basm fermecător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
seara. Există un soare al clipei, al zilei, al anotimpului. Ieșeanul îl caută, sedus de puterea-i copleșitoare, mai ales pe cel al luminii, metafizic strecurată în toată ființa lui. ZILE DE MAI Zile lirice născute parcă din lumina dimineților diamantine, din gingășia culorilor florale, petale ușor tremurate de vântul proaspăt de primăvară. Strălucesc frunzele fragede ale teilor, mirându-se și ele în aerul impregnat de atâta poezie. De unde miraculoasa stare lirică? Zilele de mai conferă un fel de fericire extatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
iarna peste Japonia. Japonezii se distrează și iarna: merg la „onsene”(băi termale) în aer liber sau acoperite, schiază, construiesc iglu-uri din zăpadă, sculptează în gheață și beau sake fierbinte. Sub plapuma pură a zăpezii, peisajul se schimbă, devine diamantin. Am prins sărbătorile de iarnă în Japonia și am participat la frenezia ce cuprinsese întreg orașul. Nu puteam să nu simțim în aceasta măreția „sufletului japonez” (Yamato Damashi), suflet pe care îl pot exprima, atât de fericit, gingașa floare de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]