352 matches
-
ci tot eseuri - referitoare la scriitori români, în majoritate contemporani. Repartizate în trei secțiuni, ele vizează prozatori (Dumitru Țepeneag, Nicolae Breban, Ioan Lăcustă ș. a.), dramaturgi (de la Camil Petrescu și Ion Minulescu la Marin Sorescu și Vlad Zografi) și critici, eseiști, diariști (Nicolae Balotă, Arșavir Acterian, Ion Vartic, Vasile Popovici, Șerban Foarță). SCRIERI: Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, pref. Irina Petraș, București, 1997; Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pitești, 2002; Ficțiune și teatralitate, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Nicolae Breban
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Clipă, oprește-ți zborul!”), jurnalul nu reușește să evite lucrul de care se teme cel mai mult: spaima de moarte și moartea. Martor, În regimul diurnului, al luminozității, el este, În nu mai mică măsură, un gen funerar. Precipitarea scriiturii diariste, abruptețea și serialitatea ei sunt dovezile atracției fatale a morții. Fragmentarismul, ritmul sacadat, nefinitudinea depun mărturie pentru traiectoria pe care el se angajează cu un fel de resemnare tragică. Ca orice lucrare din specia biograficului, jurnalul intim pendulează Între autodezvăluire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci o taină a jurnalului 7. Așadar, În jurnalul intim, mai importantă decât conținutul e frecvența: scrierea jurnalieră trebuie să respecte cu sfințenie regulile duelului cu clipa și, indirect, cu moartea. În măsura În care aceasta din urmă e lipsită de semnificație, opera diaristului este, la rându-i, privată de luxul sensurilor pline de adâncime. Fără Îndoială, Însă, că acest raport nu poate fi redus la valoarea negativă pe care simpla juxtapunere aritmetică o presupune. Dacă luăm În calcul doar jurnalele În care moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care Îl scrie, transformându-l Într-o entitate ce-i depășește intențiile (autoportret, autobiografie, document moral, scriere de epocă), pe de alta, Îl atrage pe cititor În construirea/reconstruirea unui joc de puzzle. Comparat cu autorul ce-și scrie autobiografia, diaristul are handicapul de a nu-și putea domina duratele lungi ale existenței. Jurnalul intim exclude posibilitatea construirii unui scenariu existențial amplu, acesta nefiind - decât arareori - consecința unui proiect conștient de autoconstrucție și auto-reflecție literară. Autorul de jurnale se portretizează nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de exersare a confesiunii zilnice. De la orgoliosul: „Luni. Eu. Marți. Eu. Miercuri. Eu. Joi. Eu.” al lui Gombrowicz 13, până la tonul aproape acru al lui Gide nu se interpun două mentalități doar, ci ani și ani de zile de practică diaristă. Jocul ideii presupune, adeseori, și despărțirea autorului de sine. Dialog prin ricoșeu Eul intrinsec, atât de caracteristic jurnalului intim, devine, În anumite Împrejurări, un eu extrinsec. Nemaiconfruntându-se cu sine, ci cu o lume, cu o rețea invizibilă de gânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
măsurilor aberante ale sistemului" este relaționată cu varietatea actelor represiunii, cenzurii și constrângerilor politice din România comunistă. Cel de-al doilea capitol dezvoltă istoria sociologică și politică a celor trei valuri ale exilului, completate cu generațiile care apar în memoriile diaristei. Se recompune, astfel, un profil, o condiție generic-temporală în tematica exilului: menținerea legăturii cu trecutul și păstrarea vie a memoriei familiale, identitatea națională, alcătuirea grupurilor, neajunsurilor materiale, decăderea psihică, bilingvismul, dificultatea integrării, implicațiile stilistice, afinitățile și controversele dintre exilați. Referindu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
recenzat cu statornicie scrierile Monicăi Lovinescu sunt Nicolae Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Tania Radu etc. Subcapitole în lucrări mai ample i-au dedicat Eva Behring, Florin Manolescu, Nicoleta Sălcudeanu etc. Acestea privesc aspecte precise ale operei diaristei: poziționarea față de literatura din țară și exil, încadrarea în sistematizările exilului, atitudinea anticomunistă, considerentele asupra aparatului de stat. Concepută pe coordonatele celor trei tipuri de discurs, critic, memorialistic și ficțional, lucrarea noastră reprezintă o altă posibilitate de a ilustra biografia
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cuvânt dacă nu adaugă poruncilor primite propria-i pornire răufăcătoare", într-atât de zelos încât cenzurează și scriitorii oficiali. Mihai Dulea aplică un soi de putere personală, separată de cea oficială, pornită din mai multe obsesii enumerate cu atenție de diaristă: oprirea debuturilor, frica de tineret și de contemporani, literatura exilului, panica de comparații, aluzia. Obsesiile lui sunt obsesiile sistemului duse la extrem. Din afară de scriitorii formați la "Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu", aleși oricum cu atenție, orice
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
literatura subiectivă) și într-un gen literar în care se manifestă pe față oroarea de literatură este dificil să folosim stilul ca un criteriu sigur de departajare a scrierilor diaristice. Regula, aici (într-un spațiu al neregulilor) este că orice diarist are stilul său și orice jurnal intim poate să-și impună (depinde de calitatea confesiunii și a scriiturii confesive) stilul lui"352. Există totuși câteva aspecte ce permit dihotomia memorii jurnal pe modelul oferit de Eugen Simion. La apa Vavilonului
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în acest caz, o autoficționare"370. Monica Lovinescu elimină paginile pe care le găsește mult prea romanțioase și, în același timp, corectează și completează anumite pagini din jurnal, la o distanță apreciabilă de timp față de momentul originar al notărilor cotidiene. Diarista decide să fie discretă, absentă, nerevoltată, să se debaraseze în scris de obsesii și numește acest lucru primul pas spre maturizare. Întrerupe notarea zilnică între 1960, an marcat de moartea mamei, și 1981 când revine la decizia de a ține
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
e oferit drept exemplu. Autoarea este singura îndreptățită să dețină ultimul cuvânt în destinul propriilor memorii pe care le publică în timpul vieții, neascunzând faptul că este interesată de felul în care pot fi receptate. Când își publică jurnalul în timpul vieții, diaristul suportă două rânduri de judecăți: morală și estetică. Cea dintâi prevalează"372. Textele scot la iveală fapte pe care unii le doresc ascunse și se răzbună sau dezmint cum pot. La apa Vavilonului însumează o panoplie de caractere cameleonice, de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-l confirma, scot din sertare jurnalele. Din pricina lor, adevărata memorialistică își pierde din valoare, din credibilitate. Scriitorii care țin jurnal în comunism se expun conștient pericolelor numai pentru a reține istoria, pentru a restabili adevărul atunci când li se va cere. "Diaristul lasă impresia că, scriindu-se pe sine, scrie romanul unei epoci pline de mari traume. El este martorul unei istorii demente și de aici decurge, după opinia mea, o răsturnare de roluri în scenariul jurnalului. Fenomenul [...] este mai pregnant în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la desfășurarea Cenaclului Sburătorul cu scopul de a le folosi într-o zi în alt tip de literatură; nu se gândește să publice însemnările intime și nu pune preț pe valoarea intrinsecă a jurnalului; nu are, în consecință, conștiința unui diarist și, în mod sigur, nu crede în valoarea estetică a jurnalului intim. Oricum, în critica lui nu face caz de acest gen"385. Monica Lovinescu, în schimb, are convingerea că jurnalele au o certă valoare estetică, la care adaugă valoarea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prim rang. Spre deosebire de alți confrați, a avut însă un cult al cuvântului scris și rostit, vădit în formulările memorabile, de cele mai multe ori provocatoare, vitriolante, în ultimii ani de-a dreptul testamentare. Lăsa impresia unei sinteze unice între încruntarea gravă a diaristului Mircea Zaciu, revolta pusă în abis a gânditorului și moralistului Cioran și voluptatea expresiei paradoxale întâlnite în textele unor G. Călinescu sau Alexandru Paleologu. În timp ce accepta numiri și posturi importante în ierarhia de partid și mass-media comunistă (membru supleant al C
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
reda vederea Arghirei, nevasta boierului Calomfir. Marina, în schimb, are darul prezicerii. O lectură în filigran a fragmentelor de jurnal semnat de Virgil Ierunca "Trecut-au anii", face Gabriel Stănescu, chiar dacă nu este sută la sută de acord cu părerile diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar și de un deosebit simț al onestității și al discernământului, această radiografie a exilului românesc în Europa, cu luminile și umbrele lui, pune în vedetă rechizitoriul comunismului și al complicilor lui din Occident, demascarea fariseismului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Petre Țuțea, dar și Céline sau Brasilach), autorul "Demiurgului funest" a prins ultimul tren în 1941 spre Paris (unde încă din 1937 era bursier doctorand), în condiții încă neelucidate, dar oricum fără să aibă de suferit. Există presupuneri, colportate de diaristul Paul Goma și citate de autor, privind un eventual colaboraționism al lui Cioran în anii războiului și ai Parisului ocupat de naziști, ceea ce complică enorm portretul artistului la tinerețe. Astfel se explică de ce, conform lui V. Protopopescu, "Cioran trăiește drama
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
suferințe fizice, traume mnemonice, mărturisiri insipide, istericale, porniri în contra luxului și bunăstării, iluminări, obsesii, revanșe, autocompătimiri și deziluzii, sub imperiul senescenței și presimțirii sfârșitului. În spiritul iluministei rațiuni critice, cel care a sfidat lumea, legea și țarul, încearcă acum, ca diarist, să-și restaureze supremația într-o lungă dispută cu Dumnezeu, un partener care-și permite totul, nu însă și luxul de a nu exista. În timp ce el, explorator exhaustiv al sufletului uman, nici el nu-și poate îngădui să nu existe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a fugit în primul rând de sine, extenuat de ceea ce era; așadar o fugă de viață, cât și de propria moarte. Bolnav îndeosebi de egolatrie și de taedium vitae, și doar apoi de măștile anturajului, banal și ipocrit, deci inautentic. Diaristul joacă rând pe rând rolul lui Tolstoi și își iese din rol în chip șocant, sfidează conveniențele, se ascunde în locuri imprevizibile și este mustrat de tolstoieni, stupefiați inclusiv de hotărârea septuagenarului de a se apuca din nou de scris
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Legiunii, i se pare criticului "odios, nebun, vrea sânge, vrea răzbunare, asasinaea lui Carol etc., ultragardist". Prin textura pulsatorie a jurnalului lovinescian ce are toate datele unui "fabulos roman", circulă personalități ca Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Victor Eftimiu (taxat de diarist ca bolșevic), Eugen Ionescu (pleutre fricos, n.n.), bolșevizant, nu e român, vrea să meargă la Paris etc., dezrădăcinat, lamentabil"), Mihail Sadoveanu ("imbecil, grandoman ..."). Pradă bolii necruțătoare, Eugen Lovinescu vede dușmani peste tot, este depresiv, nu într-atât încât să nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
celui ce s-a înșelat ar fi fost un câștig mult mai mare decât orgoliul celui ce se dorește infailibil. Sfâșiat între o Românie a propriei "înrădăcinări", perenă și fără prihană, și cealaltă, mutilată de ocupația comunistă, a demisiilor morale, diaristul excelează prin versatilitatea spiritului critic și reflecția superioară. Este totuși vorba de o natură poetică; sărăcia epică și anecdotică confirmă acel elan de a se pierde asemeni unui apostol posedat de obsesia românească, acea intransigență crispată și chiar voluptate a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
timp nefericirii: moartea lui Marin Sorescu în 1996, a lui Tomozei, a lui Cezar Baltag, a pictoriței Geta Năpăruș în 1997, în 1998 a lui Ștefan Bănulescu la a cărui înmormântare ia parte. Cartea se termină cu moartea și participarea diaristului la înmormântarea lui Geo Dumitrescu în 2004 ("s-a petrecut într-o dezolantă discreție"). Nu lipsesc deplasările la Craiova, la Chișinău, la Brăila sau în Italia (cu microbuzul Uniunii!), convorbirile telefonice cu Costache Olăreanu, cu Livius Ciocârlie, participarea ca autor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nejucabile). Jurnalul dulce-amar Pe Candid Stoica îl cunosc de cînd eram elev. Mi-a fost instructor de teatru la unul dintre Cluburile bucureștene. Apoi, l-am văzut jucînd în mai multe teatre, plus la televiziune. Nu-l știam însă ca diarist. Volumul său Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei (532 de pagini, format A4) îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
partenerii în posturi delicate: spre exemplu, textul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă a fost rostit, într-o seară, de îndrăgitul actor, la modul "Jpne rbesfa made arstar pntr Tch pnfa dla sf...leftî" ș.a.m.d. * Revin asupra cărții actorului & diaristului de excepție care este Candid. Vreau să spun că sînt în volumul lui, Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei, întîmplări de un umor nebun. Și, prin compensație, altele de un dramatism tulburător. Cum trebuie să fie într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Turcia (a fost condamnat la moarte!). Știrea revoltei de la Brașov, în care manifestanții strigau "Jos Ceaușescu!". Arestarea ziariștilor Băcanu, Uncu și Creangă, în 1989 ș.a.m.d. ("Știu că e periculos să am asemenea însemnări și totuși le fac" mărturisește diaristul, la pagina 475). Partea forte a cărții, cred, e cea tristă: căci e o lume tristă, cea a artiștilor. Chiar dacă o descrii cu sarcasm, umor, ironie, zeflemea, fabulații bufe. Iată, de exemplu, ce gravă apare aici moartea marelui Amza Pellea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]