368 matches
-
avatarurile "discordiei", așa cum a fost ea gândită din Antichitatea greco-romană spre timpurile moderne. Fie că este conceptualizată ca "instanță cosmologică" (Polemos la Heraclit, Neikos la Empedocle), fie că este intim asociată viziunii socratice prin care "dialogul nu e niciodată o diatribă, nici victoria unui protagonist, ci a adevărului"17, fie că e privită deopotrivă ca metodă și artă, fiindu-i atașat un "cod aristocratic prin care se acordă adversarului un rol retoric"18, fie că, o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mediu, care nu mai citește, n-ar ști nimic despre programele și partidele concurente. Se vor lăuda, de asemenea, efectele ei de calm și toleranță. Depasionând urile colective, reduse la înfruntări personale și retorice, audiovizualul diminuează nivelul de isterie, înlocuiește diatriba cu dialogul, excomunicarea cu comunicarea, loviturile în figură cu duelul oratoric 112. Este așadar "instrumentul cel mai democratic al societăților democratice" și "un formidabil mijloc de comunicare între oameni" (Dominique Wolton). Adaptată providențial unui regim în care aleșii trebuie în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cum o făcea Platon, dar, mai rău, îl exclud din comunitatea creștină. Îl excomunică și îi refuză îngropăciunea în pământul bisericii. Molière, care beneficiază totuși de protecție regală, este înmormântat în timpul nopții, pe furiș. Ca și Platon, Nicole lansează o diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurd și urbanitatea ironiei sau a zeflemelei i se pare că sunt ireconciliabile, Caragiale recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
studiu în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu asupra satirei lui Caragiale"33. La polul opus, al atitudinii refractare explicite, redate cu vervă pamfletară, se disting dintr-o lungă suită de reprezentări, cu fundament politic în special, diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare și, pe această linie destul de fecundă, "biletele" sau "tabletele" pamfletarului Tudor Arghezi, articolele scandaloase, injurioase, la limita grobianismului din Săptămâna prin care "valetul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Kuty (1933), care au fost adesea raportate la Călătoriile lui Gulliver, ignorându-se textele caragialiene Cronica fantastică și Cronica sentimentală, în care satira lua forma alegoriei pentru a implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" sau "tâmpenia" contemporanilor. Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ASCULȚI! Se apropie mai mult de maică-sa care începu să se retragă încet spre hol. — AM SĂ TERMIN SĂ MĂ ARANJEZ ȘI PLEC, IAR TU O SĂ TE ÎMPACI CU CHESTIA ASTA. ȘI-ACUM LASĂ-MĂ ÎN PACE! Își încheie diatriba trântind ușa cu putere și imediat simți o undă de ușurare. Bineînțeles că era ridicol la vârsta ei să țipe, să urle și să trântească ușa: era categoric imatur. Dar femeia asta poate fi atât de enervantă, iar la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și proză. „Era-n al anului sezon înfloritor / când hoțu-acel mințit [în sensul de prefăcut, aluzie la deghizamentul în taur celest folosit de Jupiter, n.t.] al Europei...“ Trebuie să recunoaștem aici că Unamuno este nedrept până la inexactitate voită în diatriba contra lui Góngora. Alessandro Manzoni (1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a dat I miei ricordi; Tommaso Grossi (1790-1853), scriitor și poet italian, prieten al lui Manzoni; Domenico Guerrazzi (1804-1873), om politic și scriitor toscan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din nou în camera de oaspeți. Împărțeam din nou casetele video. Din fericire, grătarul George Foreman pentru carne slabă și grăsime redusă nu fusese despachetat din cutia lui Mark cu „cadouri de nuntă nefolosite“, asta scutindu-mă de o nouă diatribă sarcastică pe aceeași temă. Până și partea cu ținutul secretului față de prieteni se repeta. Din moment ce nici unul dintre ei nu a știut că ne-am împăcat, ar fi fost cam complicat să le explicăm că ne-am despărțit din nou. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu am adăugat la toate astea și Îndoielnica mărturie a liniei paterne; nu fără a vărsa câteva lacrimi, ne-am Îmbrățișat sub salcie. Câteva minute mai târziu, o mașină de piață m-a dus până În strada Cerrito. Fără a ceda diatribelor proferate de lacheu, o simplă unealtă pentru Madame Hsin și Tai An, m-am refugiat Într-o farmacie. În venala spițerie, mi-au oblojit ochiul și mi-au pus la dispoziție un telefon cu convorbiri limitate. L-am pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un etui prețios, șuetele la care trăncăneam din plin și lejer În strada Parera și care adunau adeseori sub un singur arc două crepuscule, cel al după-amiezei din ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis, causeur neobosit, contra metaforiștilor care, pentru a da sens unui lucru, Îl transformă Într-altul. Atari diatribe nu au ieșit niciodată, desigur, din sfera oralității, căci Însăși severitatea operei le respingea. Nu există, oare, o mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
singur arc două crepuscule, cel al după-amiezei din ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis, causeur neobosit, contra metaforiștilor care, pentru a da sens unui lucru, Îl transformă Într-altul. Atari diatribe nu au ieșit niciodată, desigur, din sfera oralității, căci Însăși severitatea operei le respingea. Nu există, oare, o mai mare capacitate de evocare În cuvântul lună - obișnuia el să Întrebe - decât În ceaiul privighetorilor, În care ar fi travestit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fetițo! Nu ai nevoie de un bărbat ca să fii fericită! M-am decis că spre deosebire de toate celelalte mame care le citesc fiicelor povești despre mașini vorbitoare sau lupi care-și primesc pedeapsa binemeritată, eu aveam să-i citesc copilei mele diatribe feministe. Mica Sirenă ieșea din scenă și în locul ei avea să intre The Female Eunuch 2. — Când o să-i pui un nume? m-a întrebat tata. A, tocmai i-am pus, i-am răspuns. O s-o botez după bunica. Minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acum pentru viitorul meu În lumea publicisticii! De-acum sunt pe drumul cel bun pentru cariera de redactor, am zis eu cu un zâmbet triumfător. — În cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la o rubedenie care zace bolnavă pe un pat de spital. Eu am ajuns aici Împreună cu Max
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Paleologu pentru Europa liberă. Senatorul liberal, republican de nevoie, a dat drumul convingerilor sale monarhice. A făcut mai întîi de doi bani Republica Franceză rezultată după revoluție. Apoi toate republicanismele care au decurs de la această revoluție. Prind momentul, în plină diatribă antirepublicană a senatorului, să-l întreb ce șansă mai are monarhia în țara noastră. Scos din visul său, dar nu în întregime, conul Alecu îmi răspunde inspirat. Îl citez din memorie. "Regele e unsul lui Dumnezeu, e deci partea unui
Prințul și speranțele conului Alecu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8716_a_10041]
-
devenind o veritabilă punere la zid a unui ziarist concurent. Contractul de comunicare specific editorialului a fost încălcat prin abandonarea caracterului argumentativ și a acceptabilității opiniei, iar efectul este unul manipulatoriu întrucât, chiar dacă, ulterior, cel lezat câștigă procesul, acuzele și diatribele, odată emise, rămân în spațiul public și în mintea cititorilor. În concluzie, manipularea prin condițiile de producere presupune intervenția vinovată a actorilor comunicării pentru schimbarea identității discursului jurnalistic. Această intervenție se poate face la nivel de scenă, suport, actori și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism național, sindicalism antipatriot. Două sunt sursele din care vom desprinde concepția antipatriotică a hervéismului: diatriba expusă în paginile cărții Leur Patrie (rom. Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și discursul de apărare desfășurat sonor în fața juriului la procesul intentat lui Hervé în același an
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lungul istoriei (Rom. 14,7), care se va manifesta în toat] m]reția să (1 Cor. 15,24; 15,50). Iubirea reprezint] piatră să de temelie. Caracteristicile iubirii sunt prezentate la 1 Corinteni 13, care se aseam]n] oarecum unei diatribe stoice, dar al c]rei spirit este diferit. Iisus constituie modelul pentru acest pasaj. Sfanțul Apostol Pavel nu citeaz] în mod direct evenimente din viața Sa, presupunând c] acestea sunt cunoscute ascult]torilor și cititorilor din referirile scurte cu privire la nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etică afacerilor. Acest concept a iritat numeroși entuziaști tradiționali ai economiei de piaț] și a provocat apariția unui num]r de argumente greșite sau de natur] s] induc] în eroare. Cel mai faimos dintre acestea este probabil cel rezumat în diatriba viitorului câștig]tor al premiului Nobel, economistul Milton Friedman, publicat] în The New York Times (13 septembrie 1970) sub titlul: „Responsabilitatea social] a unei afaceri este s] își sporeasc] profitul”. Autorul i-a numit pe oamenii de afaceri care ap]rău ideea responsabilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
d’une monarchie (1890). Cu o intransigență spectaculoasă, V. denunță corupția partidelor politice, condițiile mizere din armată, erorile justiției, exploatarea țărănimii. El își propune să dezmintă ideea propășirii (economice, culturale etc.) sub domnia regelui Carol I, la adresa căruia alcătuiește adevărate diatribe, cu vervă și cruzime de pamfletar. Admirator al lui C.A. Rosetti, deplânge declinul și pervertirea idealurilor pașoptiste și sancționează ceea ce el, la fel ca alții, numește jalnica parodiere a instituțiilor politice apusene. Un cronicar monden, preocupat de vânători și
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
și investi gațiile intelectuale ale filosofiei și științei. Relația și simbolismul centricității și excentricității depășesc ceea ce se sugerează cu ajutorul evidenței vizuale a operei de artă. De exemplu, atunci când istoricul de artă Hans Sendlmayr vorbea despre „pierderea centrului”, într-o celebră diatribă vizând civilizația modernă, el nu se referea la compoziție. Termenii noștri posedă profunde conotații filosofice, mistice și sociale, neîndoielnic legate de interpretarea globală a operei de artă. Chiar și așa însă am rezistat tentației de a împinge căutarea semnificației dincolo de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
decât pe Ana Blandiana "neprihănita utecistă", Theodor Codreanu vine cu pertinența-i recunoscută să jaloneze opera marelui scriitor I.L. Caragiale, convins ca itinerariile viziunilor sale critice, pot da răspunsuri noi la paradigme vechi asupra cărora nu insist, pentru că există deja diatribe "malhonnęte" și la adresa conului Iancu. Interesantă lucire de gând la Theodor Codreanu când Eminescu este sacrificat în 1883 la 28 iunie "îmbolnăvit brusc" și dus în cămașa de forță la Șuțu pentru ca să se desființeze Societatea "Carpații", mare luptătoare unionistă neagreată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez - liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]