427 matches
-
necunoscute - care Îi purtaseră În pîntec, se putea gîndi. Lars era cam sărit, chiar bine, de vreme ce era convins că Dumnezeu i-a dat omului un număr limitat de cuvinte În folosință, dar că pămîntenii, perfizi, foloseau, amestecate, și pe cele diavolești, dar acestea nu erau socotite cînd se trăgea linie. Dumnezeu rînduise ca omul să dureze doar pînă cînd Își consuma numărul de sunete dat, nici unul În plus. Miliarde, cîte or fi, cine stă să le socotească? Dar și un pîrț
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deslușească particula lui Dumnezeu! Începutul lumii. Big-Bang-ul! Antonia aflase asta și chiar se bucura: Or să se Întoarcă toate Împotriva voastră! Voi o să aprindeți lumea! Chiar a fost sigură că Însuși Dumnezeu le a stricat petrecerea, oprindu-le brusc instalația diavolească! Focul trebuie să vină din cer! Nu din adînc! Sodoma așa a ars! Îl asigura, convinsă, pe Thomas. Acesta nu o contrazicea: Pămîntul tot avea să sfîrșească odată! Dar asta peste milioane de ani, ziceau savanții. Tot unii dintre ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
poșetuța și să i se spună să mai tacă din gură, să nu mai tot strige, cum i se năzărea, Sodoma! Sodoma! Foc! și alte chestii din astea. Pentru că, Doamne ferește, nebuna chiar putea, prin repetare, să declanșeze cine știe ce resort sensibil, diavolesc, ce ar fi scurtcircuitat planeta, se zicea că Încă sînt multe forme de energie neștiute: venea o babă smintită și punea totul la pămînt! Doar din sunetul trîmbițelor se prăbușiseră zidurile Ierihonului! O voce care purta un mesaj precis era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară între rubedeniile lor, spitalicești sau diavolești, înșiruite în întinderea străzii Plantelor... - Unde te duc? întrebă, pentru prima dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute după ce pasagerul îl fluierase și i se încolăcise între canapele. Has-Satan se înclină înainte și, încercuindu-i celuilalt capul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
3, după ce doamna Cîrlova trecuse totuși pe la el și-l desfătase în ultima lor partidă de poezie, Doru Sinistratul fu scos de către gazda sa cu patul afară, pe trotuarul denivelat și crăpat, din fața celui de-al doilea rând de case diavolești din strada Perone, să scrie despre mașini, copaci și gângănii, să șadă mai aproape de clocotul vieții. În primele cinci minute ale nopții, se înverzise de frig. Madam Nicolici sfâșie, c-un cuțit, finetul și plasticul în care era conservată plapuma
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot Întrebăm În timp ce supraveghem focul din cămin (În lipsă de soare), dar vai, șuieratul ascuțit al vîntului se Însărcinează să ne răspundă. De aceea vă mărturisesc prostește că, În ce mă privește, cred că mă aflu sub lovitura unei mistificări diavolești. Nu mai cred În climele renumite pentru căldură, nu mai cred În soarele Italiei, și este de ajuns să mi se vorbească despre asta pentru a-mi trezi proasta dispoziție. Vorbiți-mi dimpotrivă despre sobele noastre bune, care prețuiesc cît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu cărbune exercițiile, poftindu-i pe elevi să copieze, după care îndrepta erorile, explicând de ce era greșit. Don Terentio, prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico aciuit sub fereastra școlii: cu siguranță punea la cale una din glumele lui diavolești. Aveau dreptate și taică-său să fie îngrijorat, dar și lumea să clevetească. Elevii erau fiii unor ștabi din ținut și nărăvașului de Giandomenico nu i-ar fi prins bine un scandal. Nu, nu, nu nimerise el acolo degeaba. Preotul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oculte. Se vorbea în trapeză, în grădină, și chiar în ceasurile de rugăciune, în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul Abraham și alte persoane ce fac uz de formule diavolești și cheamă morții din morminte. Dar cum reușește el să plece după asfințit? Cu ajutorul și ocrotirea spiritelor maligne. Înseamnă că are legături directe cu Satana? NU cred. Părintele duhovnic a spus să fim atenți cu Tommaso și să nu-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
La conac, sau în chip de animal, ca în La hanul lui Mânjoală; pentru Caragiale el este duhul rău, care ne turbură subconștientul, scoțând pe om din făgașul obișnuit al vieții, și care, odată ieșit din cercul magic al înrâuririi diavolești, își reia ritmul normal de viață; s-ar putea spune că cine se folosește de practica vrăjitorească este pedepsit, așa cum a fost și coana Marghioala la bătrânețe, mistuită de incendiul care i-a ars hanul din temelii. Astfel revenim la
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nelimitat, și de care se lasă complet acaparat sub aspect afectiv. Bărbatul nu poate și nici nu dorește să-și explice întâmplările prin care trece, întâmplări de un fantastic absolut straniu, altfel decât prin prezența vie, palpabilă, indubitabilă, a duhului diavolesc. Această relație inedită ce se realizează între psihologia, temperamentul, într un cuvânt, felul său de a fi și circumstanțele din plasa cărora răsare un ,,agent’’ bun conducător al duhului diavolesc este aceea care determină conținutul narativ și finalitatea psihologică a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
straniu, altfel decât prin prezența vie, palpabilă, indubitabilă, a duhului diavolesc. Această relație inedită ce se realizează între psihologia, temperamentul, într un cuvânt, felul său de a fi și circumstanțele din plasa cărora răsare un ,,agent’’ bun conducător al duhului diavolesc este aceea care determină conținutul narativ și finalitatea psihologică a demersului nuvelistic. Întregul desen net, cu adevărul detaliilor, narațiunea în care personajele se numesc Gheorghe Nătruț și vorbesc cu o autenticitate pitorească remarcată și de Zarifopol, se detașează pe un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
trasat și subtext, față de cel din povestirea anterioară. Văzut în sine ca simplă formulă epică, modul de rezolvare a temei în La conac, se apropie de acela identificat în Kir Ianulea. Portretul celui aflat în ipostaza de purtător al duhului diavolesc pare, literalmente, pendantul masculin al ,,îndrăcitei’’ Acrivița. Și aici apare văzul, una din componentele fizionomiei umane intens solicitată în câmpul oculisticii, și, ca atare, frecvent pusă în valoare de literatura fantastică. Revenind la personajul caragialian, putem nota că și alte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o femeie malefică: „nu știu om rău cărui/ Să te aseamăn, cât ești tu de rea!/ și de aceea dracului te dărui/ Să-ți cânte el nemernicia ta!/ Piei, zmeu cu chip de om! Ba s-ar cădea/ Piei, duh diavolesc! să-ți spun, căci, zău,/ Femeie ești, da-n iad e duhul tău!” 1017 Răul va fi în cele din urmă pedepsit, ambele femei cunoscând un deznodământ binemeritat: sultana, împreună cu supușii, va cădea victimă spiritului vindicativ al creștinilor, iar Donegilda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o femeie malefică: „nu știu om rău cărui/ Să te aseamăn, cât ești tu de rea!/ și de aceea dracului te dărui/ Să-ți cânte el nemernicia ta!/ Piei, zmeu cu chip de om! Ba s-ar cădea/ Piei, duh diavolesc! să-ți spun, căci, zău,/ Femeie ești, da-n iad e duhul tău!” 1017 Răul va fi în cele din urmă pedepsit, ambele femei cunoscând un deznodământ binemeritat: sultana, împreună cu supușii, va cădea victimă spiritului vindicativ al creștinilor, iar Donegilda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fierbe ceaunul, toți dracii în frunte cu Talpa Iadului urlă ca turbați, se învârt în jurul tău și al ceaunului, se schimonosesc și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de nasturii de la haină sau de la pantaloni, de urechi sau de nas, să-ți bage în ochi ghearele lor spurcate și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp, îi îndeamnă pe credincioși să nu se prezinte la mărturisire și la Botez, mai înainte de a renunța la „Vanitatea diavolească” și la „îndeletnicirile amare ale diavolului”. La sfârșitul comentariului făcut la Simbolul de credință, Sfântul Niceta indică credincioșilor săi următoarea formulă, împotriva ispitei diavolești, pe care s-o repete necontenit: „Am renunțat și voi renunța la tine, la faptele tale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
credincioși să nu se prezinte la mărturisire și la Botez, mai înainte de a renunța la „Vanitatea diavolească” și la „îndeletnicirile amare ale diavolului”. La sfârșitul comentariului făcut la Simbolul de credință, Sfântul Niceta indică credincioșilor săi următoarea formulă, împotriva ispitei diavolești, pe care s-o repete necontenit: „Am renunțat și voi renunța la tine, la faptele tale și la îngerii tăi, fiindcă am crezut în Dumnezeu cel viu și în Fiul Lui cu al cărui Duh am fost însemnat”. Sfântul Niceta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Avvei Paesius care spunea că „soarele nu l-a văzut niciodată mâncând” și ale lui Ioan care, de asemenea, spunea că nici pe el „soarele nu l-a văzut niciodată mâncând” (cap. 27). Cassian încheie învățătura despre înfrânare de la lăcomia diavolească și dăruirea către dragostea Domnului cu următoarea poruncă a Părintelui Macarie: ,,Monahul așa trebuie să-și orânduiască posturile, ca și când ar avea să trăiască în timp o sută de ani și așa să-și pună frâu pornirilor sufletești, să uite de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
e monologul unui gânditor în tensiune, aproape un desperado oscilând între exteriorități și introspecție, vizând omenescul în genere, torturat însă de propriul Eu. Mai degrabă cerebral și speculativ decât liric și plasticizant, dispersiv și năzuind spre sistematizare, asediat de "puteri diavolești" și apropiat de îngeri, căutătorul copleșit de prezența realului se zbate între limite și nemărginit, sacralizând firea dar invocând tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape și văzduh, de unde dealul, casele, turmele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dracul să fi spus adevărul?” („Can the devil speak true?”), se întreabă Banquo ceva mai târziu, când veștile aduse de Ross și de Angus par să adeverească prezicerile vrăjitoarelor. Sesizăm în această întrebare nu numai o incertitudine (ce e amăgire diavolească și ce e adevăr în toate astea?), dar și o teamă profundă, teama de viclenia unor creaturi ale nopții, pricepute să ascundă mistificările sub masca adevărului. Adevărul ca înșelătorie, ca impostură, ca momeală destinată să atragă omul pe calea pierzaniei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mult această referință istorică la o anumită concepție despre fantomă, atingând chestiunea fundamentală a imitației, a fabricării unei aparențe, a unei asemănări diabolice. Forma uzurpată este mimeticul care încearcă să treacă drept adevăr. Utilizarea puterii imaginii ține astfel de domeniul diavolescului. Și nu este întâmplător faptul că, de la Tertulian și de la Sfântul Augustin încoace, demonizarea strigoilor merge mână-n mână cu cea a imaginilor, a acestor asemănări mincinoase folosite ca amăgiri, capcane, iluzii seducătoare și, mai presus de orice, cu demonizarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ei o scoate dintr-un somn asemănător cu moartea. Halucinație sau pură realitate, momentul însuflețirii statuii („it appears she live”) dobândește o asemenea putere de fascinație, dar răspândește și o asemenea teroare, încât Paulina se grăbește să nege orice amestec diavolesc în operația magică de convocare a fantomei, acea fantomă, acel psyche al cărui dublu de piatră este colossos-ul. Bineînțeles, Hermiona prinde glas, își binecuvântează fiica regăsită și îi mărturisește că, dacă ceva a ținut-o în viață, aceasta a fost
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Împinge pe Îngerii Întrupați s-o nesocotească. Pătrunzînd În Șarpe, Cel Rău o seduce pe Eva și o fecundează cu coada lui: „De aceea nu sînt numiți oamenii fiii lui Dumnezeu, ci fii ai Diavolului și ai Șarpelui, Îndeplinind planurile diavolești ale părintelui lor pînă la sfîrșitul veacurilor”38. Devenind robi ai concupiscenței diabolice, Adam și Eva dau naștere unui neam satanic, care se propagă potrivit străvechii doctrine a traducianismului: din acuplarea fizică a părinților derivă noi suflete. În cazul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]