697 matches
-
am temut de o răscoală zilele astea iar Baraba ar fi avut și el un rol în ea. Însă nu a fost să fie așa, ceea ce e îmbucurător, fiindcă asta ne mai lipsea... De aceea Iocentus nu l-a putut dibui pe Baraba... Fiindcă a plecat de la început de la o premiză falsă. Ceea ce tu n-ai făcut, Hasim. -Nu mi-a fost prea ușor mărite procurator. Bănuiam însă că arhiereul l-a luat în solda sa și îl ținea ascuns pe
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
o premiză falsă. Ceea ce tu n-ai făcut, Hasim. -Nu mi-a fost prea ușor mărite procurator. Bănuiam însă că arhiereul l-a luat în solda sa și îl ținea ascuns pe undeva. A fost însă foarte greu. L-am dibuit cu un dram de noroc. Eram acolo în acel han când Baraba și-a plătit masa cu acea monedă de aur. După ce a ieșit am cumpărat moneda de la hangiu. Am aflat apoi că arhiereul Caiafa l-a plătit pe tâlhar
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
murmură nepăsarea flagrantă Mira. Își luă rămas-bun de la Marieta, îndemnând-o să sune, dacă... Nu-și termină fraza, căci mătuși-sa, întinsă pe pat, deja ațipise... Părăsi camera Marietei, închizând cu grijă ușa și căutând mașinal cheile în poșetă. Când dibui legătura de chei de acasă, zâmbi gestului automat și le strânse până la durere în pumnul închis. Erau acolo cheile, fermecatele ei chei, deschizătoare de uși către destine, vise, întuneric și lumină... Legătura ei de chei... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului În crepuscul, ai primit scrisoarea. Rândurile mărșăluiau tăcute, pe volutele creierului, până când s-au făcut țăndări incandescente, ilizibile pentru snopi foșnitori de priviri astenice. Silabele ei s-au dizolvat în artere, dibuind pe acolo un rebus al îndoielilor amețite pe toboganul construit, pesemne, de-un saltimbanc. Inscripționate cu cerneală-tăciune, cuvintele cu resturi de cerbi și-au uscat gâtlejul, ba chiar au trecut Rubiconul, mutând pionii pe tabla de șah a Fortunei. Unda
SCRISOAREA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353458_a_354787]
-
căpătat contururi mai clare în secolul XX și la începutul de veac XXI”. Imagine isusiacă - atât de actuală astăzi când se încearcă din nou ,,uciderea” a tot ce reprezintă el -, care ne amintește de viziunea poetică a lui Radu Gyr: ,, Dibui urma ta de blând Iisus/.../ Sfâșiat ți-e pieptul și obrazul./ Tu ești marele însângerat” (Baladă pentru Eminescu). Din nordul Bucovinei, regretatul academician, profesor universitar, poet și prozator Grigore Bostan sublinia faptul că „tradiția eminesciană în Bucovina a fost și
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
sunt între prieteni, că ne jucăm de-a “discipolul și magistrul” și că timpul “visării” e doar o vorbă la care nu am timp să insist și să-l umplu și cu altceva. Mă “exorcizase” de-a binelea, încercam să dibui o “replică” tăioasă, însă bine că am tăcut la timp și mi-am dat seama că e un cuvânt care nu se găsește în vocabularul curent al unui slujitor frenetic, calculat și răbdător al Cuvântului lui Dumnezeu ... . “ Înrudiți cu apașii
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
universalitatea vieții veșnice. Continuitatea este certitudine indiferent de ce spun falșii profeți ai zilei. Doar că nimic nu este bătut în cuie, totul este mișcare, așa ca volutele ADN- ului, spirale. Fiecare are un rost pe pământ. Unii dintre noi îl dibuim, încă de la început. Alții murim fără să fi aflat de ce am fost trimiși să tragem la plug, să iubim, să jelim ... să facem degeaba umbră pământului. Din fericire pentru noi, venim din pântecele mumelor noastre, gata amnezici. Nu știm nimic
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
fost chiar surpinsă de puținul cu care s-a schimbat între timp peisajul pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Chiar dacă n-am conștientizat până acum, mi-a lipsit ceva. N-a fost nevoie de multe cuvinte pentru a dibui cărările demult știute, intrarea în „Gura Hudiții”, poteca spre biserica din deal, piatra sub care păstram cheia de la « casa dinaintre » sau lanțul care ține porticul închis, ca să nu intre nepoftită ciurda de „ghibole”. Au reînviat fantasmagoric fizionomii uitate, ale unor
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
scrise, iar lui îi dădeau doar mămăligă cu lapte acru. Se înțelege, pentru aceste stări de lucruri, băiatul simbriaș începu să-i pizmuiască, căutând prilej de răzbunare. Găsi unul chiar în ajunul unei mari sărbători: intră pe furiș în casă, dibui unde ținea moșneagul pușca și-i umplu țeava cu bucățele de cărămidă măcinată mărunt. Când veni sărbătoarea și moșul a vrut să se grozăvească în fața vecinilor, ieșind în cerdac să tragă un foc, ... buuuf!!! Moșul căzu pe spate de reculul
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
Istru o urmează. DECEBAL Teamă nu este și atât mai bine Că multă oaste vine, Cu ale lor stârvuri vor îngroșa Pământul din țara mea. Dar, acum fruntea-mi nu poate să gândească Cum pot calea spre noi s-o dibuiască? Prea puțină lume în Dacia știe drumurile toate, Iar dacă pe table de lemn le avem artătate În taină ele sunt păstrate. O călăuză iscusită pecetluită de soartă, E la mijloc, ce cu sârg pe cale îi poartă. Bănuiala nu e
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
și tu acasă,-o lua Leu la rost- stai toată ziua pe Linie ochi beliți- gură căscată, ca proasta ! N-auzi că te strigă fata aia să mănânci ? Lisăndrița se scula de pe buza șanțului, lua bastonul lui Dorescu-buf în mână, dibuia gardul cu palmele, că nu mai vedea bine și-o lua tiptil pe lângă ulucă spre casă. Păstra bastonul ca pe un lucru sfânt, rămăsese de la bărbatul ei care murise în primul război și acum la bătrânețe se sprijinea pe el
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
istovească nici albastrul ochilor și nici rotunjimea brațului umplut de crengi de măr. Ar fi exasperat de aventurile inelului cravatei de pioner, dispărut misterios, cu tot cu dublură, patru din cinci zile de școală, căruia numai localul Sherlock Holmes putea să-i dibuie nesăbuitele ascunzători. Și pasul de adult șovăie. Știe bine că ar atinge, ars de dor, tărâmul acela sărac și îmbelsugat, aspru și mângâietor. Că ar îmbrățișa strâns copilul care nu mai există. Căruia i-a uitat chipul, ochii, glasul,aritmiile
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]
-
ocazie. Cand nu-mi ieșea rimă, inventăm cuvinte: „onica-donica trei salcele, acri, macri palmacele.” Niciodată n-am știut că eram sau că voi fi poet. Scriam mereu pe la scoala, ba chiar mi-am făcut un caiet special. Taica mi-a dibuit caietul, l-a pus pe foc, si de-atunci mă privea cu suspiciune și îi spunea mamei: „Floare, banditul asta este dușmanul nostru.” Îl cita pe Schopenhauer. „Floare, savantul asta german zice că dușmanii cei mai mari ai omului sunt
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
să vorbească românește, se vedea că Trifu nu-i țigan. Deși, în sinea lui i-a părut bine că se vede, îi era frică să mărturisească. De jurământ, că jurase cu sânge la șatră și de poteră că-l va dibui vreodată. Se știa cu musca pe căciulă! Fiindcă în Săptămâna Mare trecuse pe la Tanea, că-i promisese „că-i sapă grădina și-i taie niște lemne, ca să aibă ce arde de Paște”, Trifu primise de al ea, o trăistuță plină
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
handsfree-ului, din microfonul căruia să ronțăi între două replici picante. Bun, sunt de acord că viziunea mea este prezentată până acum doar dintr-o singură perspectivă: cea critică. Voi vorbi mai departe și despre partea întunecată a Lunii, așa cum am dibuit-o ca om invizibil. Pentru că unul fără mobil ajunge să nu mai fie zărit de ceilalți, prea prinși în tot ceea ce au de rezolvat la telefon. Mai ales dacă nici cont de Facebook nu are. Nu credeam să-nvăț a
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
și în curând mă voi ridica, cu voia Lui, în lumea celor drepți. - Ești plin de mistere, zise și căzu în genunchi în fața bătrânului. Te-am căutat noaptea trecută, dar așa de bine te-ai ascuns, că nu te-a dibuit nici cel mai iscusit străjer. - Am fost acolo lângă voi, dar n-ați avut ochi să mă vedeți! - Părinte, îți mulțumesc pentru ajutorul acordat. Am fi ajuns batjocura diavolilor. Vroiam să te duc în fața domnitorului și să te rogi pentru
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
o explozie de voci, gesturi și priviri compătimitoare. Cea dintâi care se hotărâse să treacă la acțiune fusese o băbuță cu fața adânc ridată, ea se apropiase de mine scotocind în poșeta ei veche împodobită cu mărgele negre, în care dibuise curând, între batiste și mătănii, o pastilă îngălbenită, învăluită în celofan. Mi-o întinsese, îmbiindu-mă cu gesturi sugestive s-o înghit. Bătrânica avea calități reale de mim. Cum nu mă grăbeam să dau curs îndemnurilor ei, un tip rotofei
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
îmi spune Jimmy, este să rămâi la un nivel mic. Să nu te lăcomești la câștiguri mari, pe care poți să le faci, dar care îți scurtează supraviețuirea. Pentru micii vânzători sunt două pericole principale. Primul e să să te dibuie poliția sau agenții federali, al doilea, care e și mai mare, este să fii vândut bandelor de jefuitori de către distribuitorii care văd că negociezi în cantități mar După statisticile arestărilor, drogurile găsite la cei arestați pentru posesie sunt 21,5
Sistemul lui Jimmy. O incursiune în lumea unui dealer de droguri () [Corola-blog/BlogPost/337829_a_339158]
-
îmi spune Jimmy, este să rămâi la un nivel mic. Să nu te lăcomești la câștiguri mari, pe care poți să le faci, dar care îți scurtează supraviețuirea. Pentru micii vânzători sunt două pericole principale. Primul e să să te dibuie poliția sau agenții federali, al doilea, care e și mai mare, este să fii vândut bandelor de jefuitori de către distribuitorii care văd că negociezi în cantități mari. Odată reperat de aceștia, ei te calcă pentru a-ți lua banii și
Sistemul lui Jimmy. O incursiune în lumea unui dealer de droguri () [Corola-blog/BlogPost/337829_a_339158]
-
timpurie... Cum dincolo de coastă se-ntindea mândrețe de pădure, apucă înspre ea. Ceva timp codrul îi va fi casă. Va găsi niscaiva roade să-și potolească foamea, iar apa șipotelor îl va îndestula când îi va fi sete. Până va dibui locurile ce-l vor hrăni, avea cu sine într-un săcăteu două azime coapte sub țest. Pentru potolirea setei, avea o ploscuță aținată de-un șold, iar de celălalt agățase o custură mică de tăiat pâine sau ce s-o
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
-și ochii de razele soarelui, punându-și o mână streașină și asculta cum o ciocârlie își susține numărul solo în înaltul cerului. Ridicase privirea spre bolta cerească, încercând să descopere pasărea ce trimetea asemenea triluri măiestre spre ea. Până la urmă dibui un punctuleț ce se tot mișca în văzduh, scoțând cea mai frumoasă muzică pe care nu o mai ascultase de pe când era mare cât băieții săi și locuia în câmpia de la Vetrișoaia. Atunci păzea văcuța și tot așa, privea ore
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
să sape lacomi dup-odoare Sub flama lămpii cu carbid, neunsă, Dar n-au găsit nimica în căldare... Fost-a blestem ori boală nepătrunsă? Toți au murit după a lor cătare... DESCOPERIREA ZĂCĂMÂNTULUI DE URANIU Când nemții-au prins să dibuiască locul Unde se-ascunde-uraniul pe doalme Încet, meticulos, cu gesturi calme Au conturat cu rigla, bolobocul, Amplasamentul, așteptând sorocul Fructului interzis să-l ia în palme. Dar n-au mai apucat: rusești sudalme, S-au auzit; le-au alungat norocul. După
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
făcea drum și venea în vizită mai zilnic, dar venea să spioneze, dacă tata este acasă, să-l poată denunța, ca să-l cheme plutonierul Foca la “post”. Oricât s-a ferit tata, până la urmă, într-o zi, tot l-au dibuit. El venea de la cariera de piatră aflată în zona satului Vânători, aparținător comunei, cu căruța plină de pietriș spre șoseaua locală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
ne va scoate din impas! replică Miramoț, preocupată să-și găsească bastonul, aflat în apropiere de ea, scotocind în același timp în rucsacul ei de piele. -As-tu besoin de mon aide? se oferi Solitarul să o ajute. -Mulțumesc, m-a dibuit el pe mine! zâmbi Miramoț, punând mâna pe baston. -Mergem în aceeași formație ca la urcuș, da?! tatonă Diplomatul grijuliu. -Evident, lăsați-mi plăcerea să mă mai cert puțin cu Papa, rânji Babacul. -Americanule, vezi să nu rămâi în urmă
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]