606 matches
-
soluția cea mai bună, cea de a anula timpul scurs, de a se instala ca narator-personaj chiar în timpul acțiunilor narate. Utilizarea cu precădere a timpului prezent îl face pe cititor spectator al dramei în vertiginoasă desfășurare. Bine aleasă este și dicția, frazarea discursului epic, scenele de război, fie că e vorba de înaintarea sau retragerea din Transilvania, de apărarea platoului Fata Moartă sau de atacurile și contraatacurile din Valea Bucieșului ori de la Cireșoaia, prinzând viață prin propoziții scurte, nu o dată reduse
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele scumpe și nici măcar frumusețea răpitoare. Răul se află ascuns în adâncuri, în cuvintele reprimate, gata să iasă la suprafață în cele mai neașteptate momente. Prins între lumi, Marlowe nu are alt aliat decât propriile impulsuri, experiența și intuiția
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îndrăgostițiilor” este în fiecare săptămână”. Probabil pentru dl Columbeanu anul are doar 12 săptămâni (Academia Cațavencu, nr 5, 2006, p. l9) Proverb, dicton, formulă fixă. Poate fi o variantă a atacului umoristic. Luat în serios, orice slogan impune textului o dicție ușor demonstrativă și artificială. Altcumva, efectul este umoristic: Nu mor caii când vor câinii. Doar investitorii japonezi mor când vor câinii maidanezi. Sau vreun rocker român moare, tot ca un câine, când vor sergenții americani să dea prioritate (Academia Cațavencu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
era tânără, se chinuise să Învețe acele răsuciri dificile ale limbii și dăduse examen după examen după moda europeană. Ascultându-l pe soțul ei, Își Îmbunătățise pronunția, așa că acum nu mai avea acea pronunție pe care o au studenții imitând dicția stâlcită a profesorilor lor, care nu sunt vorbitori nativi. Faptul că ajunsese să stăpânească atât de bine limba engleză era pentru ea o bucurie a sufletului, era ca și cum ar fi cântat la un instrument. Iar cele mai intime și personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
A uza de acești termeni înseamnă a face loc, în neștire, nonsensului ca atare. Gravă e situația când o pro poziție aparentă e rostită cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care Carnap o extrage dintr-o pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
p. 43.</ref>). Se oprește și înțelege că astfel de afirmații fac loc unor teribile absurdități. Pe de o parte, cuvântul „nimic“ este luat ilicit ca nume de obiect, iar pe de altă parte, se ajunge la o scandaloasă contra dicție în termeni. Se încalcă, pur și simplu, regulile unui limbaj corect din punct de vedere logic, aceasta este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
A uza de acești termeni înseamnă a face loc, în neștire, nonsensului ca atare. Gravă e situația când o pro poziție aparentă e rostită cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care Carnap o extrage dintro pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
p. 43.</ref>). Se oprește și înțelege că astfel de afirmații fac loc unor teribile absurdități. Pe de o parte, cuvântul „nimic“ este luat ilicit ca nume de obiect, iar pe de altă parte, se ajunge la o scandaloasă contra dicție în termeni. Se încalcă, pur și simplu, regulile unui limbaj corect din punct de vedere logic, aceasta este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
supărat, bătrâna, vrea să-mi arate cine-i șefu’, zice Mircea. O scot eu afară din vizuină, imediat. Știu antidotul.” Mircea bătu tare, demonstrativ, în poartă, apoi se dădu câțiva pași în spate, parcă era în Rigoletto, și strigă cu dicție „Doamna Suuuciu? Doamna Suuuciuu?”. Un oblon se deschise brusc și apăru chipul ei disperat „Mircea mamă, nu mai bate că vine mama acum și-ți deschide!” „Ți-am zis eu că vine în pas alergător; ne urmărea bătrâna, de după obloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altceva decît să tragă bășini, iar ăștia nu știu decît să rîdă și să le inhaleze. Cum vezi, aici structura socială nu diferă cu mult de cea a lumii de afară. VÎrstnicul filosof vorbea cu o voce gravă și o dicție perfectă. Mă privi de sus pînă jos, cîntărindu-mă. — Dumneata o cauți pe Jacinta, dacă am auzit bine? Am Încuviințat, uluit dinaintea unor semne de viață inteligentă În acea văgăună de orori. — Pentru ce? — SÎnt nepotul ei. — Iar eu sînt marchizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care le discutăm și să ne asigurăm că acestea ne privesc direct pe noi, iar ceea ce spunem este adevărat. Să analizăm ce efect poate produce discuția și asupra cui se răsfrânge. Comportamentul omului prin gesturi, subiecte abordate în discuție, intonația, dicția, cuvintele folosite, caracterizează nivelul de cultură și de educație al respectivului vorbitor. De obicei, subiectele abordate în discuție, constituie problemele care-l frământă pe vorbitor, gândurile lui care răbufnesc. De aceea se recomandă să-l lași pe om să vorbească
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Într-o Înghesuială mai sufocantă decît fumul de cărbuni. Apoi, prin ușa foarte puțin deschisă a compartimentului nostru, m-a lătrat Patrana: — ’Re-al dracu’, te face ăștea fruntah, băî! Uflă-n grătar ăî fîrăe cărbunii. Mi s-a părut că dicția lui, probabil datorită traiului printre oameni, s-a ameliorat. Poate pînă terminăm armata vorbește ca un om și nu-l mai primesc neamurile acasă, că nu Înțeleg ce spune. Este coincidență! Tun, foc! Acestea au fost ultimele cuvinte care mi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
personal specializat aparținător sistemului, care să fie capabil să ofere explicații și informații de orice fel despre sistem sau despre produsele acestuia oricărui utilizator al tîrgului. Ținuta unor astfel de persoane care reprezintă, de fapt, sistemul, trebuie să fie impecabilă, dicția trebuie să fie foarte bună, să arate cît mai bine posibil și să fie mereu cu zîmbetul pe buze! Originalitatea și creativitatea sînt parametri foarte importanți în realizarea totului unitar al standului unui sistem. Cu cît standul este mai atractiv
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
să fiu de față la acea întâlnire, auzindu-se foarte clar, ba chiar cam bolovănos, d-ul pe care toată lumea îl omitea îndeobște în vorbire; sau spunea: cincisprezece, cu cinci-ul caraghios de distinct; în timp ce Tiberiu nu auzise o asemenea dicție nici măcar la crainicii de la radio... Mama lui era și ea de față și o simpatiza pe prietena de-o viață a mătușii Magdalena, Sonia, pentru acea unică însușire a ei de a-i fi fost prietenă cumnatei sale, la care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
talpa cizmelor, pantofilor și, mai sigur, a picioarelor, și dacă sunt în bună regulă, aliniați-vă la start. Odată cu creșterea prețurilor la respirat de aer, alte nenumărate bucurii vă așteaptă. ZAMBINELE CU MAGIUN Bună ziua. Dumneavoastră vindeți aici ? Bună ziua. Eu. Aveți dicție. Nu, dicție n-avem, dar o să aducem săptămâna viitoare. Poate doriți altceva. Aș dori să știu dacă aveți crocheți de zambă. Nu avem. S-au terminat dar o să aducem, cum spuneam, săptămâna viitoare... Zambă se scrie cu un singur zât
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pantofilor și, mai sigur, a picioarelor, și dacă sunt în bună regulă, aliniați-vă la start. Odată cu creșterea prețurilor la respirat de aer, alte nenumărate bucurii vă așteaptă. ZAMBINELE CU MAGIUN Bună ziua. Dumneavoastră vindeți aici ? Bună ziua. Eu. Aveți dicție. Nu, dicție n-avem, dar o să aducem săptămâna viitoare. Poate doriți altceva. Aș dori să știu dacă aveți crocheți de zambă. Nu avem. S-au terminat dar o să aducem, cum spuneam, săptămâna viitoare... Zambă se scrie cu un singur zât sau cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în primul rând, mânecile scurte demonstrează onestitatea, cinstea și sinceritatea colectivului de tineri muncitori capitaliști ai firmei. Nu avem nimic de ascuns, evident în mânecile cămeșilor. Că de aia nu-s manșete: că nu-s mâneci. Clar? Da. Că aveți dicție. În al doilea rând, lipsa mânecilor exprimă productivitatea tot mai accentuată a industriei de confecții românești în curs de privatizare: fiecare mânecă lungă mai puțin lungă înseamnă o mânecă scurtă în plus, cum unul și cu unul fac o familie
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
profană a materialelor lor constructive, dând naștere astfel unor serii de mise sine nomine (fără titlu). În sfârșit, Conciliul din Trento a insistat asupra inteligibilității cuvintelor: intercalările și întrepătrunderile polifonice trebuiau simplificate, astfel încât să se respecte, ca o prioritate absolută, dicția clară și corectă a textului liturgic; în fond, era aceeași exigență care l-a determinat pe Papa Ioan al XXII-lea, cu mai mult de două secole în urmă, să elaboreze bula Docta sanctorum patrum. În secolul al XV-lea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
V-ați dus cu intenția să-l omorâți?“ - „Nu ne-am dus. Fiindcă, altfel, nu luam somnifere, nu luam de-aia adezivă“ - „Dar, în caz că se trezea, l-ați fi omorât, nu?“. Traducătorul nu putea să traducă după mentalitatea noastră, după dicția noastră, după cum vorbim noi. Era el autorizat, dar era autorizat numai pentru infractori. Deci acum nici eu nu zic că n-am meritat, că, vorba aia, a murit un om, deci i-ai luat viața unui om - nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
După simplitatea majorității instrucțiunilor primite, deduc că de obicei răspundeam cu „da“ sau „nu“ la întrebări puse rețelei de spionaj. Din când în când, ca de pildă în timpul pregătirilor pentru invazia din Normandia, instrucțiunile erau mai complicate, iar intonația și dicția mea sunau de parcă m-aș fi aflat în ultimele faze ale unei duble pneumonii. Acestea au fost dimensiunile utilității mele pentru cauza Aliaților. Și această utilitate a fost cea care mi-a salvat pielea. Mi s-a oferit protecție. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe cei care își așteptau rândul. A fost și o încercare de fraudare în timpul unei lecturi. S-au prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze de efect, cu intonații, cu respirații lungi. Un adevărat număr artistic de recitat paginile lui Burtăncureanu. O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
războiului: teatrul mimat. Credea că dacă înstruiești o echipă de surdo-muți să mimeze că vorbesc, că rostesc replici sau citesc un text, cu o bună sincronizare și cu un magnetofon poți crea iluzia că ei chiar au glas, intonație și dicție. Și aproape că reușise, când trimisese echipa instruită. Fiecare avea un reportofon pe care-l pornea în momentul când începea lectura. Cel care pretindea că citește dădea numai din buze. Sincronic, după vibrațiile transmise de aparat. Doar că în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
colegii din toți pepenii, avea un șarm la fel de pătrunzător și de puternic ca un parfum din anii optzeci. M-am dus să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur slab, dar perceptibil, pronunțând fiecare cuvânt cu o dicție extraordinară. Frumos lucrat. Sophie îi dăduse la o parte toate buclele de pe frunte și fruntea ei cea netedă și albă lucea ca o perlă sub atingerea mângâietoare a lui Sophie. Nu asta, ci Casa păpușilor. Voiam să faci tu costumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asupra unei liste cuprinzând persoane distinse și extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit și cărora, o dată reântâlnite, în opinia sa, n-ar trebui să li se oprească salutul lor, al ambelor surori Stamatescu. Despături cu distincție pomelnicul. Citi, cu apretată dicție, o toropitoare serie de nume, golite parcă, într-un chip ciudat, de noblețele lor și, cu atât mai mult, neimpunîndu-se memoriei lui Pink Floyd prin ceva. - Sir Keith Sinclair Allingworth!... - Desigur, desigur, admise, atentă și copleșită, Cocondy. - Sir Darryl Orson
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patul lui Doruleț și i-a șoptit: - Ti-ti-ti... Do-do-do... Bi-bi-bi... Îl chema, adică, la lupta cea mare pe Sinistrat, să-și adune puterile, să nu renunțe la viață și să vorbească. În mai puțin de-o săptămână, sub dicția pedagogică a Suveranului Bolilor Nervoase, au trecut amândoi prin toate fazele de pronunție afazică ale cuvântului scaun: - Șatatami! Șatami! Tapasu! Șatamu! Ștamu! Scaun!... Când au căzut împreună pe formularea corectă, de uluire fiindcă grăiește din nou, Sinistratul l-a și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]