300 matches
-
literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui de cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor „Steaua” și „Tribuna”. F. citește opera ca pe o „existență fraternă”, ținta sa fiind aceea de a aproxima figura spiritului creator, „dicțiunea” care singularizează o experiență poetică. Accentul participativ este mereu vizibil, dincolo de neutralitatea, detașarea aparentă a considerațiilor. Adunate în Dialoguri despre poezie (1965), Reflexii critice (1968), Poezie și critică (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), Secțiuni (1974), Aspecte ale poeziei de azi (I-
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
în sumarul volumului de debut. Cartea a stârnit opinii critice numeroase, comentatorii ei căutând însă echilibrul evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu Ulici), greu de fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea în cheie personală, reunind proiecția cotidianului în topoi arhetipali cu metafora livrescă deseori căutată, artificioasă
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
revista „Viața românească”. Debutează în 1966, cu versuri, la „Familia”, iar editorial în 1969, cu volumul Cer înfrunzit. Colaborează la „Familia”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Literatura și arta” (Chișinău) ș.a. Volumul Cer înfrunzit evocă, într-o dicțiune simplă, stilizată, rădăcinile maramureșene ale lui G., anunțând un poet al tradiției ancestrale. „Trist și fericit deodată”, el retrăiește universul paradisiac al copilăriei, recuperează vestigiile trecutului unor locuri și motivele mitice și artistice care le-au făcut faimoase (soarele din
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
susține și ea o teză pe aceași temă), și cea mai disputată, pentru că se lasă dominat de prudența carteziană a naratologului francez, neacceptînd intrarea autoficțiunii În tabloul genurilor literare omologate. Genette va găsi, după teza elevului său, În Ficțiune și Dicțiune (1991), două tipuri de “autoficțiune”, În funcție de proporția dintre autobiografic și ficțiune. Am avea astfel autoficțiunile “adevărate, al căror conținut narativ este, dacă pot spune așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simbolizat prin straniul simbol al „cinei pe mare”, care și dă titlul celui de-al doilea volum, Cina pe mare (1988). Poemele de aici urmează același filon tematic, într-o continuitate aproape programatică, vizând consolidarea perspectivei lirice. Poetul rămâne fidel dicțiunii sale de o „ceremonialitate estetă, sacerdotală” (Ion Pop), ca în Anarhist al melancoliei („Sumbru anarhist al melancoliei rătăcești prin fumul miriștilor lui octombrie / urmată de suita vântului, umbra ta, o făclie / tremurând în odăile învinșilor. / Sub sorii pribegi ai anotimpului
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
mulțimilor, de tribun și moralist implicat în cotidian, lui C. i-au trebuit două decenii. Inițial, poetul filosofează sceptic, își etalează singurătatea, călătorește pe mare (în Grecia), jertfește erosului, e noctambul, copleșit de „doruri” și obsedat de „cântec”. Notabile ca dicțiune, dintre textele de acum rămân doar câteva sonete. Schimbarea de orizont din Sărbătoarea morții (1915) ținea de experiența de front „în țara în care curge sângele fierbinte”, mai pe scurt, în Italia; discursul abrupt, anticipând versurile de război ale lui
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
însuși pe eroul cel mai autentic al schițelor, temă asupra căreia va reveni și altă dată. Criticul se numără printre partizanii clasicismului lui Caragiale, recognoscibil în concepția fixă asupra personajelor, în importanța acordată „momentului tehnic”, artei literare, clarității limbajului, compunerii, dicțiunii. Unele idei anunțate aici, precum și altele, noi, vor fi dezvoltate în studii mai succinte, dar nu mai puțin interesante, ce vor constitui prima parte a volumului Nu numai Caragiale, ca, de exemplu, Arta compoziției, Omul-spectacol, Arta monologului, Ipostaze ale eului
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
203; Cristea, Faptul, 25-33; Ungureanu, Imediata, I, 43-48; Mircea Martin, G. Călinescu și „complexele” literaturii române, București, 1981; Ion Bălu, Viața lui G. Călinescu, București, 1981; ed. București, 1994; Martin, Paranteze, 143-145; Grigurcu, Critici, 23-29; Zaciu, Cu cărțile, 157-162; Martin, Dicțiunea, 131-149; Melania Livadă, G. Călinescu, poet și teoretician al poeziei, București, 1982; Marcea, Varietăți, 77-81; Iorgulescu, Ceara, 95-103; Aurel Sasu, Romanele lui G. Călinescu: o negație a formelor, DFC, 290-331; Grigurcu, Între critici, 102-106; Cotruș, Meditații, 472-488; Sângeorzan, Anotimpurile, 90-98
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
unor poeți al căror destin literar este în plină metamorfoză (Emilian Galaicu-Păun, Ion Stratan, Viorel Mureșan, Andrei Zanca, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Damaschin, Bogdan Ghiu, Lucian Vasilescu, Dumitru Crudu, Adrian Popescu, Traian Ștef ș.a.). Cronicarul literar nu și-a schimbat dicțiunea, vădind aceeași expresivitate subtilă și penetrantă. Analizele sale, succinte, „rapide”, includ portrete, situări, ierahizări pertinente, dobândind o densitate puțin obișnuită în exercițiul criticii de întâmpinare. În amplul eseu Celălalt Pillat (2000), C. examinează, cu metodă, „imaginarul apei la un «poet
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
s-a pornit o mașină de înregistrat, ca o încercare minimalistă de a produce literatură. Practic, toate textele sunt dramatizări ale unor acte de vorbire: fiecare personaj se caracterizează prin ceea ce zice, își spune singur viciul, se conține într-o dicțiune. De aceea volumul abundă în indicații de didascalie. Mumuleanu își arată eroii suspinând, sughițând, lătrând, gârâind, chihuind. Toți "zic" ceva și fac - involuntar - literatură. Bogatul mojic: "Zice: Fiule să crești/ Averea să ți-o înmulțești". Muierile: "Una cătră alta zic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de această articulare evenimențială a operelor. Important e faptul că astfel se fixează condițiile unei experiențe diferite a textului literar. Ochiul e silit să se întoarcă dinspre real, spre mărcile auctorialității. Ceea ce se încurajează aici e lectura anumitor proprietăți ale "dicțiunii" și corelarea lor pentru crearea unui tipar recurent. Textele grupate astfel aproape că te silesc să le recunoști unitatea și repetitivitatea, să selectezi mănunchiul de trăsături distinctive, să marchezi diferența față de celelalte serii de texte - și, în cele din urmă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contactul lui cu materia, prezența lui în pasta verbală. Genurile prin care scrie Alecsandri, basmul/ fluierul/ frunza, nu au nimic în comun nici cu viața, nici cu fizionomia poetului, dar constituie un mod al enunțării particularizat, o articulare singulară a dicțiunii, compusă dintr-un elan expresiv și rezistența pe care i-o opune dispozitivul dat al literaturii. Poetul care "cântă din frunză" și care "povestește prin basme" nu e cu necesitate Alecsandri, poate fi și Bolintineanu sau oricine altcineva, dar va
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
langue. De François Rabelais à Réjean Ducharme, Seuil, Paris, 2004. Gefen, Alexandre, Inventer une vie. La fabrique littéraire de l'individu, Les Impressions Nouvelles, Paris, 2015. Genette, Gérard, Mimologiques. Voyages en Cratylie (1976), Seuil, Paris, 1999. Genette, Gérard, Ficțiune și dicțiune (1991), traducere de Ion Pop, Univers, București, 1994. Ginzburg, Carlo, Mythes emblèmes traces. Morphologie et histoire (1986), traducere revăzută de Martin Rueff, Verdier, Paris, 2010. Girard, René, La violence et le sacré, Grasset, Paris, 1972. Girard, René, Minciună romantică și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bun simț (1998), traducere de G. Marian și A.P. Corescu, Echinox, Cluj-Napoca, 2007, p. 46. Înainte de Compagnon, și Gérard Genette a revenit asupra textelor lui Jakobson cu o perspectivă critică asupra "funcției poetice" și asupra literarității constitutive în Ficțiune și dicțiune (1991, traducere de Ion Pop, Univers, București, 1994, pp. 100-113). 40 Cf. Edward W. Said, "Traveling theory" (1982), în The World, the Text and the Critic, Harvard University Press, Cambridge, 1983, pp. 226-228; Oana Fotache, Moșteniri intermitente. O altă istorie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și încremenirea „reacțiunii“, junimismul acționează întrun spațiu public dominat de impulsul demonizării aristocrației. De aici, tentația de a asocia moderația liberal conservatoare cu preocuparea apărării privilegiilor defuncte. Viziunea junimistă, în dicțiune maioresciană, este una la nivelul căreia egalitatea în fața legii și progresul constituțional sunt elemente centrale. Critica ideologică privește doar către viitorul care se clădește sub semnul echilibrului constituțional. Imaginii conservatorismului ca strategie de salvare a „boieriei“ îi este opus proiectul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
unei gândiri juste; totuși, exercițiile tehnice au rol ordonator și sprijină dezvoltarea organică și creativă a individului și a grupului. (vezi K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, "Destinderea mușchilor" - p. 132, "Dezvoltarea expresivității trupului" - p. 400, "Plastica" - p. 410, "Dicțiunea și canto" - p. 428, "Vorbirea pe scenă" - p. 450). DIDACTICA SPECIALITĂȚII ARTA ACTORULUI 1. Procesul de învățământ ca relație între predare-învățare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învățământ: - specificul atelierului de arta actorului - experimentarea practică, lucrul în grup, importanța procesului (succesul
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
unei gândiri juste; totuși, exercițiile tehnice au rol ordonator și sprijină dezvoltarea organică și creativă a individului și a grupului. (vezi K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, "Destinderea mușchilor" - p. 132, "Dezvoltarea expresivității trupului" - p. 400, "Plastica" - p. 410, "Dicțiunea și canto" - p. 428, "Vorbirea pe scenă" - p. 450). DIDACTICA SPECIALITĂȚII ARTA ACTORULUI 1. Procesul de învățământ ca relație între predare-învățare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învățământ: - specificul atelierului de arta actorului - experimentarea practică, lucrul în grup, importanța procesului (succesul
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Night Thoughts." De asemenea, este era care a întâmpinat o serioasă competiție din partea modelului propriu a poeziei pastorale. În critică ,poeții se zbuciumau cu o doctrina a "cuviinței", aceea de a adopta cuvintele potrivite cu sensurile potrivite astfel obținând o dicțiune care era în armonie cu seriozitatea subiectului. În același timp, comicul de situație atingea apogeul. Operele "Rape of the Lock" și "The Dunciad"a lui Pope sunt încă cele mai mărețe poeme care tratează comicul de situație scrise vreodată. În
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
clasic vienez. În toamna anului 1933 se înscrie la seminarul celebrului regizor Max Reinhardt, adăpostit într-o aripă a palatului Schönbrunn din Viena. Principiul pedagogic de bază era cel al aplicațiilor practice. Se punea accent pe arta declamației, vorbire scenică, dicțiune, mișcare, gestică și mimică. Cursurile de artă dramatică erau împletite cu cele de dans, muzică, gimnastică. Dăpă anii de studiu la Viena, este recrutat pentru spectacolele "Jedermann" de Hugo von Hoffmanstahl și "Faust" de Goethe, la Salzburg, devenind actor de
Mihai Popescu () [Corola-website/Science/297804_a_299133]
-
Richard al III-lea" de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, "Vlaicu-Vodă" de Alexandru Davilla, "Fântâna Blanduziei" de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul "Tudor". Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și "Luceafărul". Prin Decretul nr.
George Vraca () [Corola-website/Science/307598_a_308927]
-
stăruie într-un spațiu unde se uită de viață, dar nu se știe încă de neființă. - Mihai Cimpoi Filigrane încântătoare sunt anotimpurile lui Leo Bordeianu (acuarelă, toamna), inscripții concise precum cea intitulată stare în spiritul unui Bacovia postmodern la care dicțiunea în contratimp atinge virtuozitatea. - Constantin Ciopraga Nu ideea abisului îl interesează pe poet, nici imaginea sclipitoare confecționată sau frustă. Leo Bordeianu amestecă vocabulele într-un cazan interior și adulmecă licoarea în tăcere ca pe o pipă turcească. - Grigore Chiper Leo
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
nu a cântat ca o simplă începătoare". Iar cunoscutul critic muzical Emanoil Ciomac scria în ziarul "Curentul": "Maria Moreanu și-a dovedit splendidele mijloace vocale de mezzosoprană, cu un registru egal, intens, cu un vădit gust în cânt și în dicțiune, cu o emoție continuă în glas". În 1937, la Concursul internațional de canto din Viena, obține Premiul I și Medalia de aur. În același an este angajată ca solistă permanentă la Opera Română din București, unde i se prilejuiește o
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
literă capitalizată pentru a te referi la întreaga umanitate, până la pronumele personal standard „el” ce devine pronume pentru o persoană de gen incert, sau ca o înlocuire a clasicei diateze reflexive. Acesta este exemplu cel mai evident al schimbărilor dintre dicțiune și discurs pe care postmodernismul le patronează. Un concept important în perspectiva postmodernă asupra limbii este ideea de „joc”. În contextul postmodernismului, joc înseamnă schimbarea cadrului de conexiune al ideilor, și astfel permite sensurile figurate sau trecerea unei metafore sau
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
-și-o treptat, "Arta" de a-și construi, din cuvinte, realitatea care să-l încapă și în care calitatea de martor să cedeze locul calității de implicat. În fond, asta e chiar proprietatea dintâi a Poeziei" - Laurențiu Ulici "Pe sub ritualitatea dicțiunii, la Ion Vădan se simte încă pulsul frenetic al imaginarului, trăgând această lirică de tihnă nostalgică în vârtejuri dramatice și amenințând cu un expresionism de subtext hieratica de suprafață." - Al. Cistelecan Definitorie pentru poezia lui Ion Vădan, e contextualitatea paradoxală
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
intimitatea sufletească și prin filtrele inteligenței sale interpretative. Eusebiu Ștefănescu a fost un recitator desăvârșit, un intercesor devotat al poeților români moderni și contemporani în fața publicului din România. El își făcea selecția lui, punea accentele lui, adăuga nuanțele lui. În dicțiunea sa, orice poem își trăia o nouă viață. Este ceea ce se întâmplă și cu textele din programul acestei extraordinare recitări’’, scrie criticul Mircea Martin, cel care semnează cuvântul introductiv al audiobook-ului și care îl va prezenta în cadrul lansării. Această înregistrare
Pe aripile muzicii: Liviu Prunaru cântă Bernstein la Sala Radio pe vioara Stradivarius Pachoud by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104410_a_105702]