1,001 matches
-
școala primară în orașul natal, iar cursurile gimnaziale și liceale la Petroșani (1930-1939). Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, mutată la Sibiu în toamna anului 1940, după ce Ardealul de Nord fusese cedat Ungariei, în urma Dictatului de la Viena. În această etapă debutează cu un articol la „Țara” (1940),unde a colaborat în anii războiului, urmat de o schiță în „Curțile dorului” (1941) și se numără printre membrii fondatori ai Cercului Literar de la Sibiu, în a cărui
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
comitetului sunt solicitați să participe la întâlniri sau la congrese internaționale. Declanșarea celui de-al doilea război mondial își va pune amprenta asupra activității S.S.R., la conducerea căreia se află, după moartea lui N. M. Condiescu, N. I. Herescu. Răpirea Basarabiei, Dictatul de la Viena, cedarea Cadrilaterului vor avea drept consecință ca un număr important de scriitori să ajungă la statutul de refugiați, cărora societatea le va acorda ajutoare. În condițiile schimbării de regim politic din 6 septembrie 1940, comitetul e forțat să
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
nobili maramureșeni, ale cărei tradiții lui I. îi plăcea să le evoce și al cărei destin l-a și reflectat, prin răsfrângeri, în prozele sale. Tatăl, Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii, era bucovinean. Refugiat din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena, I. urmează la București școala primară, dar și întâia clasă a cursului secundar (1944- 1945), la Liceul „Matei Basarab”. Reîntors după război la Sighet, frecventează cursurile Liceului „Dragoș Vodă” (1945-1951). Între 1951 și 1956 face studii de filosofie
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
de Ofițeri de Rezervă din Ploiești (1936-1937), de unde iese cu gradul de sublocotenent. Din toamna lui 1937 urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, obținând licența în 1942, cu teza Aspectul jurnalistic în literatura modernă. După Dictatul de la Viena este ales președinte al Asociației Studenților Refugiați din România. În intervalul 1943-iulie 1944 funcționează ca șef de cabinet în Ministerul Culturii Naționale, condus de Ion Petrovici. Mobilizat, ia parte la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, ajungând până la Brezno, în
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
ȘOROBETEA, Aurel (8.IX.1946, Brașov), poet, prozator și traducător. Este fiul Ioanei (n. Flămând) și al lui Ioan Șorobetea, jurist din Josenii Bârgăului, refugiat la Brașov după Dictatul de la Viena. Ș. frecventează școala primară, gimnaziul și Liceul „Gh. Barițiu” la Cluj. Tot aici student, din 1964, al Facultății de Filologie de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, își ia licența în 1969. Face parte din cea dintâi grupare a revistei „Echinox”. Publică
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
1922, Feldru, j. Bistrița-Năsăud - 6.IX.1996, Cluj-Napoca), critic și istoric literar. Este fiul Ioanei (n. Iloaie) și al lui Vasile Scridon, țărani. Frecventează școala primară în satul natal (1929-1933), apoi Liceul Grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud (1933-1940), devenit, după Dictatul de la Viena, Gimnaziul Regal Ungar (1940-1941). Student la Universitatea denumită acum „Ferenc József” din Cluj (1941-1944), la sfârșitul războiului trece la Universitatea „Regele Ferdinand I”, revenită de la Sibiu, cu profesorii D. Popovici, Ștefan Pașca, Ion Breazu, Teodor Naum, Henri Jacquier
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
un om inimos și priceput, Iustin Solanțiu. Acesta remarcă o parafrază după Calistrat Hogaș făcută de elev și îi prevede un mare destin: „Bravo! Ai să ajungi un mare scriitor”. Neîncrezător, școlarul zice în gând: „Hodoronc, tronc”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, Școala Normală din Cristur-Odorhei este desființată și P. ajunge la Școala Normală din București, după ce, în prealabil, trece pe la Siliștea Gumești. A doua călătorie cu tatăl său. Adolescentul are sentimentul că tatăl își ia mâna de pe umărul lui
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pentru colaborare sau opțiuni de dreapta, de la Liviu Rebreanu la Mircea Eliade, Ion Barbu sau Lucian Blaga. Pe de altă parte, o suspiciune îi vizează pe radicalii adepți ai revizuirilor morale și reordonării grilelor valorice, cândva combatanți înverșunați pentru întronarea dictatului partinic în cultură - sindrom al aceleiași maladii a dependenței intelectualilor de politic și de mirajul puterii. E semnalată analogia între ostilitățile din viața literară a anilor ‘44-’49 și ‘89-2000, văzute ca „ravagiu” al ispitei carierelor politice, pentru care s-
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
note (1932). Mai colaborează la „Gazeta de Vest” și trimite „corespondențe” bihorene ziarelor bucureștene „Universul”, „Curentul” ș.a. Admis în 1936 în Societatea Scriitorilor Români, activează, de asemenea, pentru înființarea Societății Scriitorilor Români din Ardeal, fiind ales vicepreședinte în 1937. În urma Dictatului de la Viena se mută în capitală, unde rămâne și după 1945. A încercat până în ultima clipă să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
la Mediaș, în mai 1773. Ilustrația fotografică, de foarte bună calitate, sporește atractivitatea cărții. Prima antologie de poeme întocmită de T., Ne cheamă Ardealul, publicată în 1944, cu subtitlul Cântarea pătimirii noastre, este, după cum remarca Dumitru Micu, „o replică la Dictatul de la Viena și implicit o prevestire a răsturnărilor menite să readucă sfâșiata regiune de nord a Transilvaniei în patrie”. Sunt alese texte ale unor poeți, nu numai ardeleni, diferiți ca dicție și structură lirică, aparținători în special generației lui T.
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
V. Beneș, Iosif Batiu, Nicolae Brâna. Ț. se impune astfel că o revistă de bună ținută, dispunând de un larg grup de colaboratori, unii de autoritate națională. Din păcate, este nevoită să își întrerupă apariția în zilele imediat următoare semnării Dictatului de la Viena. Merită a fi semnalată o notă autografa, înscrisă de Onisifor Ghibu pe coperta colecției de la Bibliotecă Centrală Universitară din Cluj. Aici se arată că două numere (din 30 și 31 august 1940) lipsesc din colecție, fiind probabil cenzurate
TRIBUNA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290266_a_291595]
-
Gheorghe Stoica, apoi Gheorghe Dragoș. Cuvântul de început subliniază că Ț. reapare pentru a stabili „o unitate de vederi în privința rezistenței și a luptei împotriva opresorului”. Își propune misiunea de a mobiliza opinia publică din Transilvania împotriva hotărârilor nedrepte ale Dictatului de la Viena, urmărind să devină cea mai importantă armă de luptă pe acest tărâm, prin promovarea spiritualității transilvănene și ralierea tuturor forțelor intelectuale de marcă, provenind de la Blaj, Sibiu, Cluj, Oradea, Brașov ș.a., într-un bloc unitar de conștiință națională
TRIBUNA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
este tălmăcit Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, I. Sterca-Suluțiu dă studiul Originea românilor. Unitatea românilor și necesitatea recunoașterii teritoriului etnic ca teritoriu politic sunt idei-forță în revista care, mai târziu, va milita deschis pentru întregirea unității naționale, iar după 1940 împotriva Dictatului de la Viena. Preocupările T. nu s-au limitat, chiar în anii când publicația s-a aflat sub conducerea lui G. Barițiu, numai la istorie. Tot ceea ce putea servi ca argument al romanității și drepturilor românilor interesa: datinile, limba, folclorul. Este
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
ineditul vieții primitive. Toate pânzele sus! se situează deasupra întregii proze românești de aventuri, numărându-se, totodată, printre puțin numeroasele scrieri viabile ale „obsedantului deceniu”. Următoarele romane ale lui T. par a fi scrise, într-o măsură decisivă, fie sub dictatul „comenzii sociale”, fie sub constrângerea tentației de a obține succes de public. Ele nu coboară în subliteratură, dar literaturizează convențional, reduc la manieră modul seducător al scriiturii autorului din primele sale cărți. Spre a satisface „normele” ideologice și spre a
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
s-a născut această carte”. „Generația amânată” (numele i-a fost dat de Constantin Țoiu, specifică V.), cuprinzând scriitori născuți între 1918 și 1925, s-a afirmat între 1938 și 1948 și s-a definit în raport cu „trei momente istorice cruciale”: Dictatul de la Viena, guvernarea legionară și războiul început în 1941, evenimente având ca reacție literară antifascismul, „transilvanismul” și opoziția față de cultura oficială. Sunt analizate orientările literare și creația scriitorilor de la „Universul literar”, „Curentul literar”, „Curțile dorului”, „Albatros” (surprins „între adevăr și
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
1928, Oradea - 21.III.2000, Cluj-Napoca), critic și istoric literar, memorialist. Este fiul Otiliei Zaciu (n. Muth), secretară de liceu, și al lui Adrian Zaciu, avocat. Urmează la Satu Mare școala primară (1935-1939) și prima clasă a Liceului „Mihai Eminescu”. În urma Dictatului de la Viena familia mutându-se la Arad, învață la Liceul „Moise Nicoară”, și după război în Oradea, la Liceul „Emanuil Gojdu”, unde în 1947 își dă bacalaureatul. Student la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, își ia licența în
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
semnând versuri, proză (dintre care se remarcă evocarea lirică, plină de culoare, Hotoan, în „Nord-Vestul”, 1940), cronici, articole, note, traduceri, reportaje. Consacrarea e marcată de includerea lui, cu șase poeme, în antologia lui Emil Giurgiuca Poeți tineri ardeleni (1940). După Dictatul de la Viena se refugiază mai întâi la Sighișoara, apoi vine la București, unde își va petrece restul vieții. Colaborează la „Ardealul”, „Dacia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Națiunea” (director: G. Călinescu), „Revista româno-maghiară” ș.a. Publică și transpuneri din
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
își propune să acorde atenție problemelor privind metodele de cercetare și să urmărească în mod critic mișcarea științifică de specialitate, editarea ei reprezentând o dovadă că Universitatea clujeană are puterea de a supraviețui și de a-și continua activitatea după Dictatul de la Viena din 1940, când a fost silită să se refugieze la Sibiu. În Prefața volumului din 1944, ultimul apărut „în exil”, se anunță încheierea primului ciclu al anuarului și intenția de a continua apariția lui la Cluj, păstrând același
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
1938, cu un articol, la cotidianul „Vestul”, iar prima carte, Comuna Alioș din punct de vedere istoric, biologic și cultural, îi apare în 1940. Împreună cu Mihu Dragomir, conduce din noiembrie 1940 revista „Flamura”, dar după trei numere, din cauza protestelor împotriva Dictatului de la Viena, periodicul va fi suspendat. Între 1941 și 1943 editează, în calitate de codirector, seria a doua a revistei „Tinerețea”, în care va tipări un vehement articol de condamnare a asasinării lui N. Iorga. Studiile și contribuțiile de istorie și istorie
SUCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290008_a_291337]
-
care a existat în țara noastră se caracteriza prin agresivitate extremă și arbitrar. Ea nu impunea doar dispariția unor pasaje de articole sau de articole de publicații, ci a publicațiilor însele, împreună cu ziariștii ce le realizau, în măsura în care nu se supuneau dictatelor ei. În concluzie, nu numai că frica de natură externă este supusă refulării sau, în general, prelucrată în interiorul aparatului psihic, ci chiar societatea poate influența o astfel de transformare. Riscurile evocării și mai ales cele ale criticării problemelor de alimentație
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a cunoscut grozăviile războiului, el nu descrie evenimentele retrospectiv, ci mai degrabă încearcă să sugereze criza în care faptele aruncaseră oamenii. Din postura de outsider, Avram, protagonistul, student la istorie, rănit pe front și revenit în satul natal după aplicarea Dictatului de la Viena, încearcă să pună într-o ecuație inteligibilă relațiile individ-colectivitate-istorie în momente de cotitură a destinelor. Arta prozatorului se vede mai ales în intuiția fină cu care ține cumpăna între relatarea pură a evenimentelor și comentariul digresiv făcut de
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
București între 10 septembrie 1944 și 9 aprilie 1945 și la 10 septembrie 1945. Subintitulata „Săptămânal de atitudine națională”, V.T. e redactată de un grup de publiciști ardeleni, multi refugiați, militanți pentru eliberarea Transilvaniei și înlăturarea consecințelor ce decurgeau din Dictatul de la Viena. Principalii colaboratori sunt Vasile Netea, Ilie Dăianu, Coriolan Gheție, E. Boșca-Mălin, Gabriel Țepelea, Olimpiu Boitoș, I. D. Suciu, Cornel Regman, Ion Apostol Popescu. Cu versuri figurează Emil Zegreanu, D. Missir, Al. Husar, D. Savu, Al. Negura, Ion Apostol Popescu
VOINŢA TRANSILVANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290633_a_291962]
-
mâner,/ Acum e călare pe soare...”. Dar adevăratul preludiu la prestația din următoarele două decenii este o Baladă din 16 februarie, închinată grevelor ceferiste din 1933 și lui Vasile Roaită, „mucenicul” „fâlfâind în loc de flamură” pe sirena uzinei. Îndată după aplicarea dictatului jdanovist asupra literaturii ca „armă” de agitație și propagandă, supusă „metodei de creație” a realismului socialist, P. s-a precipitat în primul eșalon al scriitorimii de serviciu, devenind un model de „poet fruntaș” în aplicarea directivelor, citat în toate bilanțurile
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
română. Din 1939 face parte din comitetul de direcție al revistei „Dacoromania”, iar în 1941 îi urmează lui Sextil Pușcariu la conducerea Muzeului Limbii Române. A fost în câteva rânduri prodecan și decan al Facultății de Litere, iar când, în urma Dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj a trebuit să se refugieze la Sibiu, a funcționat o vreme și ca prorector. Moartea l-a surprins în plină putere de creație pe acest devotat slujitor al filologiei și lingvisticii românești ce și-a
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
al Uniunii Sovietice, retragerea trupelor sovietice din România, schimbarea conducerii în 1965, a determinat elasticizări în politica de îndrumare a culturii, cu urmări benefice în literatură și în toate artele. Combaterea p. ca formalist și apolitic era un alibi pentru dictatul partidului, și nu al „clasei muncitoare”, în cultură, mult mai transparentă fiind condamnarea ca deviere ideologică. Imixtiunea Partidului Comunist Român în procesele culturale și artistice s-a menținut, astfel, sub varii formule, până la căderea comunismului. Asimilat cu această practică, termenul
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]