612 matches
-
o compoziție dezlânată, piesele sale, în care se practică o conversație așa-numită de salon, sunt produse livrești (nu tocmai străine de repertoriul franțuzesc), cu un limbaj prețios și afectat, vădind o mare slăbiciune pentru paradoxuri și butade. De năravul digresiunii, al divagației nu scapă nici una din comediile de moravuri ale lui V. Intenția critică, uneori satirică, este evidentă în aceste scrieri care iau în discuție, nu o dată oțios, aspecte ale vieții sociale și familiale, moravurile politice ale vremii, chestiunea națională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
mai mare măsură de către exegeții autorului. Am socotit necesar să le rezervăm tuturor un capitol separat nu numai dată fiind importanța lor, ci și din pricina faptului că, dacă le-am fi tratat pe parcursul capitolelor precedente, riscam să alterăm prin numeroase digresiuni explicative succesiunea firească a ideilor și coerența acestora. Mai presus de motivele enunțate, ne-au determinat să procedăm în acest mod înseși corelațiile în care intră conceptele amintite, precum și structurile pe care ele le generează. Căci tocmai asemenea corelații și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acele vremuri, de exemplu, Casiodor. Dar era acesta tocmai un uomo universale? Erudiția sa este într-adevăr enormă. Dar scrierile și corespondența lui bogată dezvăluie ciudățenii. Era, bineînțeles, un excelent literat, specialist în drept, moralist; lăuda artele liberale și făcea digresiuni despre vulcanism, fântânile arteziene, viața animalelor (cameleon, elefant, potârniche), fabricarea unor produse (papirus, var, vin etc.), originea războiului, teatru, monede, purpură, pâine, plumb etc. Cu alte cuvinte, eruditul este interesat de tot și de toate, fără scrupulele „specialistului”, în virtutea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost faptul ca “s-a exprimat nedrept despre Dialog, subapreciindu-i importanța”.) E foarte adevărat că aceste aprecieri negative, nefavorabile, se bazau și pe deosebiri de principii stilistice, căci Descartes matematicianul, nu putea agrea “forma literară aleasă de Galilei, abundența digresiunilor, abaterea de la calea dreaptă a demonstrației”.) Duritatea lui Descartes este totuși surprinzătoare, dacă ne amintim că și el recursese la artificiul fabulei. De pildă Gassendi îi atrage atenția asupra modului în care a încercat să-și demonstreze ideile metafizice, apelînd
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și estet, O. are mereu tendința de a se delecta dând viață, aproape cu senzualitate, impresiilor și emoțiilor. O face întotdeauna dintr-o mare plăcere a comunicării intelectuale. În nomadismul acestui voluptuos al digresiunii există întotdeauna o premisă, un pretext care îl declanșează. În Câteva ore la Snagov pretextul este un pelerinaj istoric. Rătăcind pe urmele celor ce au fost, autorul alătură informației, referinței istorice savante reveria, fantazarea, interesat cu deosebire de sugestii venind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
îndeletniciri, în Bărăgan, împărăția dropiilor. În substanța fluidă a rememorării intră spectacolul unei lumi fascinante: mișcarea surdă a imensității toropite de arșiță, colinda căruțelor cu tămădăieni, vânătorii de dropii (Et in Arcadia ego). Monolog în meandre, debitat nostalgic, împodobit cu digresiuni despre păsări, reverii livrești, anecdote vânătorești. Peregrinarea propriu-zisă, pe tărâmul artei, are ca punct de plecare lucrarea Laokoon a lui Lessing, care i-ar fi sugerat posibilitatea unei scrieri despre reprezentările artistice ale unui subiect. Trei imagini, statuia antică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Odobescu este un scriitor care se ascultă când scrie. Deși nu este orator ca Bălcescu, el este un om care vorbește chiar atunci când așterne o pagină pe hârtie. Faptul acesta explică mulțimea locuțiunilor, a proverbelor, a formelor de adresare, a digresiunilor, a efectelor de umor din scrisul său. Operele sale sunt ale unui vorbitor sfătos care narează, își amintește, glumește și transmite cunoștințele adunate în bogata comoară a științei sale. Atitudinea aceasta se vădește nu numai în operele beletristice, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația autorului însuși, "static" potrivit chiar taxinomiilor lui Anton Holban, Ioana se compune aglutinant, pe traseele digresiunii și ale parantezelor de discurs narativ, care dispersează materia ficțiunii. Mod camilpetrescian, împrumutat de la modernii vremii, în fruntea cărora strălucește Proust. Ca sumă a secvențelor detașabile, povestirea apare fără țintă și fără energie epică. Seamănă cu o înlănțuire de reflecții
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de investigație este întrucîtva al nimănui. Teoretic, lăsat de izbeliște. Încolțit de construcții impozante pe care le cunoașteți foarte bine, fiindcă din nefericire ați făcut școală. Nimeni nu-i perfect. Citiți presa. Aveți așadar, cu toții avem repere glorioase, care dăunează digresiunii. Vă gîndiți că ne aventurăm pe urmele marilor înaintași și că atunci cînd avem la îndemînă epistemologia contemporană, pe eroul Bachelard, semiologia, pe Barthes, purtătorul de cuvînt, arheologia, pe inventatorul Foucault, în sfîrșit, istoria mentalităților, pe pionierul Lucien Febvre, e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
autorității; nici roca argiloasă cu persiflajul și gluma; sau papirusul cu impresiile de călătorie sau cu jurnalul intim. Nu se potrivesc fiindcă nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori să faci o digresiune cu o daltă de fier și o bucată de marmură. Teama de naivitățile deterministe nu trebuie să ne împiedice să raportăm prolixitatea societăților noastre logoreice la abundența suporturilor, la miniaturizarea lor și la costurile lor din ce în ce mai mici. Sau, mai mult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
facă pe grozavii, micul ecran n-are nici o afinitate cu sola scriptura și justificarea prin credință. Interioritatea morală își are propriile exigențe ecologice. Redescoperim cu plăcere limbajul medieval al imaginilor și vechile arte ale cuvîntului, virtuțile rîsului, ale absurdului, ale digresiunii, această cultură populară comică și carnavalescă evocată de Bahtin cu referire la Rabelais. În noul spațiu public, retorii înlocuiesc scribii, în timp ce în prim-planul politic revin înlocuitorii doctrinari ai "modernismului reacționar", cultivat de tradiționaliștii noștri din perioada interbelică. În dorințele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Acesta ar putea face obiectul unei noi întîlniri. Și unui al doilea volum. POSTFAȚĂ S-au scurs zece ani de la publicarea acestui curs, care nu scapă defectelor genului. Curs, adică un expozeu oral ținut în fața studenților. Care nu rezistă fără digresiuni și spontaneitate, în lipsa bibliografiei alăturate și a abuzului de formule glumețe, care fac imaginea cursului și îl fac accesibil. Expunerea în linii mari a principiilor era programatică, și nu i-am adus aici nici un retuș. S-a tot bătut monedă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cel mai conștient glas în numele românilor bucovineni, a fost cea mai puternică armă în luptele politice de atunci, a fost cea mai dârză și românească afirmare a conștiinței noastre. Atitudinea „Bucovinei” era tot timpul fermă și corectă. Nu se observă digresiuni, nu se ivesc semne de poticniri sau de slăbiciune, nu există nici un caz în care redactorii să fi fost oportuniști politici. Ei erau persoane independente și în orice moment se puteau întoarce la moșie. Redacția „Bucovinei” a fost condusă de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001, 285 p. (Eminesciana. Serie nouă; 3) * HUSAR, Al. Pro Eminescu. Iași: Junimea, 2001, 296 p. (Eminesciana. Serie nouă; 4) * LIVESCU, Cristian. Întâiul Eminescu: studiu critic. Copiii lui Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245 p. (Eminesciana. Serie nouă; 5) * Detractorii lui Eminescu: vol. 1. Ediție îngrijită și prefață de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana. Serie nouă; 6) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
portretele colabo ra torilor la aceste reviste și comentariile la opera lor publi cis tică sau de alt fel și suprimând citatele extinse, dintre care unele se Întind pe multe pagini; — și În alte capitole am eliminat citatele extinse, unele digresiuni care duceau cititorul mult prea departe de subiect sau anu mite comentarii și reflecții cu rol pur retoric. Am făcut aceste tăieturi, cum spuneam, În interesul cititorului de azi, mai grăbit decât cel din alte vremuri. Sperăm să-i oferim
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ionescu și Dem. I. Theodorescușaca lul, au dat de furcă memorialistului, care i-a dezgropat și Îngro pat din nou pe bieții noștri colaboratori răposați, cu o aplicație uneori supărătoare, alteori de un gust mult discutat, capricioasă și vagabondă prin digresiunile ei, dar credincioasă tradiției acestui gen gură-rea, ingrat și incomod al istoriei mă runți șurilor omenești. Cel dintâi dintre mai sus pomeniții n-a tulburat cu nimic somnul memorialistului, căci Iehovah sau chiar disciplina lui severă de antropolog i-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se înscrie pe o direcție a istoriei evreilor insuficient explorate. Am preferat să punem accentul pe cercetarea propriu zisă, pe aprofundarea unor aspecte mai puțin cunoscute, în dauna celor deja relevate istoriografic. Firește, au rezultat și neajunsuri, concretizate în repetiții, digresiuni, insistență pe detaliu, lacune, abuz de citate din sursele vremii, redundanță discursivă și tematică. Unele sunt inevitabile, deoarece aspectele și manifestările specifice vieții evreilor sunt complexe, diverse, repetitive și imitabile. Alte posibile neajunsuri se datorează, desigur, propriilor limite inteletuale și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
într-un spațiu înnobilat și cu pasiune. Ce bine ar fi să întâlnim așa ceva peste tot. Pasiunea omului pentru ceva frumos vine în virtutea unei plăcute impredictibilități, dar chiar și așa se impune o selecție. Sunt pasiuni și pasiuni. Încerc această digresiune pornind tocmai de la o stație prin care tramvaiul urcă și coboară din și spre Copoul ieșean. El poate fi considerat, în ciuda ajustărilor moderne aduse, unul sentimental, mai ales dacă îl legăm de amintirea cântecului de pe vremuri. Pentru fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pasagii din alte scrieri de-ale lui, căci în aproape tot ce a scris există trăsături autobiografice (chiar și ideile lui, poate mai ales ele, au atare caracter). Peter Holland, relevând compoziția aparent deslânată a cărții și mulțimea ei de digresiuni, ne previne împotriva prea facilei presupuneri că s-ar datora senilității unui autor încurcat în abundența propriului material ; asemenea părere ar fi „a gross underestimate of Craig’s skill as a writer”. E vorba, dimpotrivă, tocmai de un efect deliberat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui de la Facultatea de Teologie, absolut remarcabile și impecabile intelectualmente. Știu, de pildă, că Monseniorul Vladimir Ghika, un catolic deloc dispus la toleranță acomodantă, avea mare admirație atât pentru Crainic, cât și pentru părintele Stăniloae ca teologi. Am făcut această digresiune introductivă pentru a-mi lămuri mie însumi interesul simpatetic pe care mi-l inspirau, în tinerețea mea „agnostică” și individualistă, atât Gândirea, cât și cei doi corifei ai ei, Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae. Crainic era ca persoană foarte integrat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca ramură a antropologiei și poate fi ca atare de mare seducție și interes, dar o „filozofie a artei” ca disciplină specială nu se poate constitui (și nu ar avea, în tot cazul, decât un regim subaltern). Am făcut această digresiune destul de pedantă la rândul ei, de fapt foarte aproximativă, pentru a-l apăra pe Andrei Pleșu și de eventualul risc de a fi socotit „estetician” (nici nu prea știu dacă acest termen e sau nu sinonim cu cel de „filozof
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vedeau de ale lor. Nici vorbă de regrete că nu m-au invitat - așa cum mi-ar fi plăcut mie. Dar să închid totuși această lungă paranteză și să mă întorc la liceu. Deh, asta-i cu rememorarea : te împinge la digresiuni - plicti sitoare pentru alții, im por tante pentru tine.) Eram, la început, trei „oameni de bază“ : Stănescu (îi ziceam, desigur, Stan), Bogdan Preotu’ (îl chema Prioteasa) și eu. După aceea s-au mai adăugat și alții. Ce făceam : fumam, beam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și universal. Articolele sale din revista „Familia”, publicate la mijlocul anilor ’60 și reluate într-o ediție postumă în volumul Meditații critice (1983), sunt reprezentative pentru amploarea viziunii și spiritul metodic ale unui critic care, cenzurându-și în permanență tentația spre digresiune prin luciditate teoretică, ilustrează, în literatura noastră, spiritul raționalist al gândirii lui Descartes. Abordând fenomenul literar atât din perspectiva operei propriu-zise, caracterizată prin „autonomie”, cât și a receptării sale, C. construiește o adevărată ontologie a „obiectului estetic”, văzut din perspectiva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
simt amenințați de evoluția inevitabilă spre capitalism, confruntările dintre grupările politice, antisemitismul unor tineri intelectuali, atmosfera din redacțiile gazetelor, viața trudnică a celor săraci, exotismul înecat în suferință și lipsuri al cartierelor evreiești. Linia epică este însă deturnată de numeroase digresiuni teziste și de o neinspirată aglomerare de argumente împrumutate de la autori precum Max Nordau. Orașul amintirilor (1936) pare a fi o carte mai puțin obișnuită; filonul autobiografic și evocarea Iașului adolescenței nu sunt decât un pretext pentru alcătuirea unui „jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
epică amplă, polifonică, susținută de o tramă, de un story, de dialog și bazată pe stâlpii epici ai caracterelor sau personajelor. Proza modernă de fapt, odată cu Victor Hugo până la Th. Mann sau Joyce, a intercalat În acest story și ample digresiuni ce implică elemente esențiale de sociologie, psihologie, istorie și chiar filosofie. Însuși Lev Tolstoi, unul dintre giganții și constructorii nu numai ai romanului, dar și ai uriașului său prestigiu, În modernitate, În epopeea Război și pace, face largi digresiuni ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]