1,278 matches
-
să blocheze accesul printr-o palisadă, care Însă, În mai multe locuri, apărea ridicată sau smulsă. De dincolo de poarta larg deschisă se apropia lucirea tremurătoare a unor torțe În mișcare. — Acolo, Înăuntru, a fost găsit trupul, zise Bargello, cu nările dilatate de mirosul unui pericol neașteptat. Dante văzuse o expresie asemănătoare la vitele duse la tăiere. Nu Îl considera un laș. În bătălia de la Campaldino, cu unsprezece ani În urmă, Îl văzuse ținând piept la asaltul aretinilor, atunci când cavaleria inamică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Durante, Antilia noastră, Îl auzi spunând pe Augustino. E neîndoielnic faptul că prezența ei aprinde căldura În trupurile bărbătești și le predispune la Împreunare. Iar aceasta se Întâmplă În virtutea razelor luminoase care, iradiind din trupul ei, pătrund În cavitățile oculare, dilatând prin acțiunea căldurii canalele flegmei. E o virtute proprie naturii feminine. Orice femeie bine proporționată care se oferă privirii bărbatului generează aceeași reacție, care stă la originea reproducerii. Însă cum explici fascinația pe care femeia e În măsură să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
taciturnul mă călca pe nervi inclusiv când se chinuia să pară cât de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele mele geamantane gri-petrol așezate cuminți pe mocheta vișinie, la doi metri distanță de ușă. Un fel de a spune cuminți: cuvântul potrivit ar fi mai degrabă sfidător... 8 Individul mă mințise: nu mă aștepta nimeni, camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
concediu de boală“ doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile cînd e de gardă și parfumul de tutun olandez asistentele intră și ies ca-n transă cu nările dilatate cu caserolele sclipind În mîini ca Într-un serial științifico-fantastic țigarea asta o fumez pînă la capăt că nu mă vede nimeni Ce-o fi făcînd de Întîrzie atît? E aproape unsprezece, se Întrerupe curentul și iar urcă șase etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în schimb iluzii care se spărgeau imediat ca baloanele de săpun. Incendiul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un dinte, aș fi simțit, fără durere, cum după el ies și ceilalți dinți, ca trași de o ață. — Acum trebuie să respiri doar pe nas, îmi spuse Mik. Într-adevăr respiram foarte ușor; părea că nările mi s-au dilatat infinit și că brusc aerul a devenit năvalnic și proaspăt. E-te-te-te, mă opri Mik cu o mișcare panicată a mânii, văzând că scot batista. Nu face asta, nu-i voie, spuse el cu asprime. - Dar trebuie să-mi suflu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Așadar sentimentele care mă stăpâneau când eram sub efectul cocainei nu puteau fi frânate de nimic, ele manifestându-se complet, cu o sinceritate desăvârșită în gesturile mele, în chipul meu, în faptele mele. Sub efectul cocainei, Eul meu senzorial se dilata până ce atingea dimensiuni atât de uriașe, încât Eul meu conștient își înceta prezența. Dar imediat ce cocaina se termina, mă prindea groaza. Groaza venea din faptul că începeam să mă văd pe mine însumi, să mă contemplu în postura în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Calistrat nu avea efect, el părea imun. Ori bătrânul era mai experimentat ori din nou toiagul îl proteja. Cristian se hotărî să fie mai atent și să nu se mai lase păcălit și a treia oară. Sfera de ceață se dilata acum, crescând deasupra celor doi. După părerea inspectorului avea deja peste cinci metri. Dintr-o dată, diametrul ei scăzu la dimensiunea unui stat de om și, cu o viteză incredibilă prinse a se îndepărta de ei. Se rostogolea foarte repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul verii: cicoarea, cimbrișorul, osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, mușețelul și pojarnița
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar cu mîini iscusite care uneori o Însoțea pînă la intrare. — În seara asta ai un aer meditativ, spuse tata, căutînd să facă conversație. — O fi umezeala, care dilată creierul. Așa zice Barceló. — O mai fi și altceva. Te preocupă ceva, Daniel? — Nu. Mă gîndeam doar. — La ce? — La război. Tata Încuviință cu un gest sumbru și Își sorbi supa În tăcere. Era un om rezervat și, cu toate că trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
strângându-l cu putere. - Dumneata ești În posesia cheii de la poarta aceea! strigă el, părând disperat. Cedează-mi-o mie și te voi face părtaș la gloria mea! Pentru o clipă, Dante avu senzația că filosoful Înnebunise. Ochii Îi erau dilatați. Cu o smucitură se eliberă din prinsoare, dându-se Înapoi. Celălalt nu Încercă să Îl urmeze. Rămăsese cu brațele Întinse către el, ca și când ar fi crezut că Îl strânge Încă În mâini. Deodată se dezmetici. Dante Îl văzu mișcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care le făceam, Caloianul, descântecele, înmormântările, focurile, blestemele, nu uit nimic, cum să uit ceva?, prima emoție legată de pământ acolo s-a născut, primele mirosuri acolo mi-au dilatat nările, începuturile mele, mamă, cum să uit?, e Oltenia mea, când mai vii pe la noi?, nu mai vin, mamă, pe la tine niciodată!, tu nu te supăra pe Loredana acuma, ești la a treia nevastă, mamă, îți ajunge!!!, n-o supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Visa urât, probabil, a doua zi mi-a și povestit visul, era o poveste groaznică, se făcea că pe blana din fața șemineului era un lup, peste gresie crescuseră ierburi înalte, mirosea curios, a mâl și a stârvuri, nările i se dilatau, hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat tatuat în roșu, precum la vechii geți, avea ochii albaștri și părul negru, bărbatului cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a doua zi chiar o sun. ― S-a stins, mi-a spus buna ei prietenă, sufleuza de care nu se despărțea niciodată. Afară era o toamnă galbenă ca într-o pădure adormită de Ginkgo biloba. Brusc, toate casele s-au dilatat, s-au transformat în cârpe plutitoare, niște funigei urâți și mari, mașinile făceau un zgomot urât, totul mi s-a părut urât și diform. Plecase Marcela fără să facă zgomot, ea care avea nevoie de o scenă numai pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
numai din marmură, Înțelegeți, există un bar foarte șic, cu tavanul acoperit cu fresce, iar toți barmanii de acolo sunt italieni. Italienii sunt cei mai buni barmani, pe lângă irlandezi, desigur. Știți de ce? Noriko clătină din cap. Pupilele nu i se dilataseră Încă. — Bărbații italieni, ca și cei irlandezi, sunt un neam de vânători până În măduva oaselor. Mă pricep foarte bine să recunosc caracteristicile unui vânător, credeți-mă, pentru că și bărbatul acesta este un vânător. Auzind aluzia la el, Noriko Își Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făcut o năzbâtie și se așteaptă să fie certată. — V-am Întrebat ceva, domnișoară Noriko! — Poftim? Da, Înțeleg, Înțeleg. Noriko Își apăsă tâmplele cu podul palmelor și Încercă să se ridice, dar se clătină și nu reuși. Pupilele i se dilataseră atât de mult Încât nu i se mai zărea albul ochiului și implora să i se dea ceva, repede, nu contează ce. — Nu o să primești așa ușor ce vrei, murmură Keiko Kataoka. — Nu e În natura sadicului să Încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unii dintre ei ne depășesc. Oare această diferență infimă nu Înseamnă totul? În timpul acesta, vagabondul Începuse să vorbească cu Noriko, să-i adreseze niște cuvinte care pentru mine ar fi fost de nesuportat. — Hei, Noriko, mă auzi? Noriko avea pupilele dilatate la maximum și amenințau să-i acopere Întreg globul ocular. Nu putea să se ridice În picioare, se prăvălea În genunchi de Îndată ce schița cea mai mică Încercare de a se ridica. Ca un ied de-abia fătat, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prozatori bine așezați în topul percepției publice, dar își duce acțiunea până la pervazul feresrtei de unde cititorul poate privi întregul ansamblu narativ pentru a-l integra singur într-o speculație epistemică. De altfel, Gh. Neagu este un scriitor de respirație largă, dilatată peste marginile realului constrângător, un scriitor de acțiune narativă complexă, în care epicul revărsat și lirismul cald, aferat coexistă armonios și se complinesc reciproc, ca-n „Templul iubirii”, bunăoară. Proza scurtă nu-i resoarbe întreaga capacitate de invenție și toată
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
realitate mobilă existentă. Interlegătura care se dezvoltă din prisme imobile conduce asemeni unui mobilis in mobile spre un context imagistic, ideatic, vast prin măreția care îl situează în contextul său prestabilit. Punctele sunt poate realitățile noastre ale fiecăruia care sunt dilatate spre a ne potoli setea de întreg care ne caracterizează existențialitatea în multiplul de forme pe care rațional ni-l alegem să ne reprezinte finit într-un infinit de universuri aproapiate nouă însăși. Orice realitate pleacă dintr-un punct fix
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
Întreb și visul care-mi tace Ori se ascunde prin cuvinte, Cum se naște atâta pace Ori nu am ținere de minte? De ce și umbra de amiază Mi se comprimă așa tare Și-n restul timpului e trează De se dilată pe cărare.? Și simt în mine cum se-ntoarce Ceva ce tu îi dai putere, Mii de săgeți îmi pui în arce Și mă cotrobăi de mistere. Îmi umpli golu-n amintire Și ștergi tot praful de la colțuri Iar cu o
REFLECŢII TÂRZII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363976_a_365305]