317 matches
-
ori de la „iubire” la noțiunea de „petrecere”, În sensul fericirii efemere, conducând spre moarte. Nemurirea („nemuritor”) de care se bucură astrul nu mai este voluptate, ci e sinonimă cu „răceala” morții. Aceste două feluri de a fi sunt autentice sau dilematice; se zbate „datul obiectiv” și nu imposibilitatea alegerii. Chiar În primele versuri se sugerează un complex metaforic: floare - om - stea, prezent În orația de nuntă, În lirica orală, În genere. Întregul poem este metaforic. Dacă luăm În considerație afirmația lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acestea se vor lămuri a doua zi. Se Întoarce „la țigănci” unde o Întâlnește pe Hildegard, „o mare dragoste” a tinereții sale. Momentele subiectului sunt susținute de reperele Între care se mișcă personajul. În expozițiune se prezintă locul și problematica dilematică a personajului: discuțiile din tramvai, amestecul de planuri, intrarea „la țigănci”, Întâmplările de acolo, ieșirea după câteva ore, deruta temporală, reintrarea „la țigănci”, Întâlnirea cu Hildegard. Toate acestea se realizează prin intermediul unei narațiuni obiective, cu un narator omniscent.Universul din jurul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ultimul ei terapeut, Ralph Greenson, el însuși o „celebritate“ a Hollywood-ului. Și reușește, cu rafinament stilistic, să împartă încă o dată povestea în două: pe de o parte, ultimii ani din viața lui Marilyn cea torturată de gânduri, avidă după iubire, dilematică în carnea Hollywood-ului (din bucățile confesive), iar pe de altă parte o serie de frânturi de existență, văzute prin ochii altora, ca un amplu reportaj al mărturisirilor (vii) despre cum trăia ea (prin vocile unor Capote, Miller sau Kennedy). Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Chiar dacă de cele mai multe ori tăcerea profesorului îi îndeamnă la ascultare, interogație, sugestie, uimire, reflecție etc., elevii o percep în sens negativ, ca pe un moment supărător de disciplinare sau de așteptare, de anxietate (când trebuie să răspundă) sau de suspans dilematic (,,Oare ce urmeză: ne ascultă sau ne predă?"). Profesorul trebuie să conștientizeze că alături de rostul acumulării și păstrării cunoștințelor, există și beneficiul tăcerii în școală. Liniștea obținută în mod autoritar (ca o tăcere obedientă) are infinit mai mică valoare decât
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o librărie, de raionul „Lingvistică” sau „Științele limbajului”, mai mult chiar, privesc „limbile lumii” sau „limbile Europei” (amintesc prin aceasta alte două titluri semnate Marius Sala care continuă, de vreo treizeci de ani, să facă epocă) ca pe o problemă dilematică, generatoare de dispute sau chiar conflicte neînțelese. Este adevărat că raporturile noastre cu limba sau limbile au o natură foarte specială și diferită. Pentru a le percepe corect, oamenii au nevoie de ochiul lingvistului, iar Marius Sala (vicepreședinte al Academiei Române
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
are repercusiuni și asupra întregului și asupra celorlalte părți. Cine poate purta cu succes povara individuală a propriei poziționări în câmpul de relații ontice poate conduce către justă înfăptuire sarcina neprielnic deservită a semenului aflat în dificultate optativă (în impas dilematic). In extremis, în câmpul eticii (ca de altfel în tot sectorul pragmatic), un singur individ poate prelua tema existențială a unui întreg grup social, suplinind prin forța și cu avantajele conștiinței obiectelor lumii tot ce a supraîncărcat conștiința de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
părților sufletești. Fără unitate organică poate apărea, metaforic vorbind, inițiativa sufletească rebelă, acea dedicare stranie care consumă energia și dispoziția reflexivă individuală în direcții neconforme cu definiția generală a ansamblului. Fără coeziune sistemică asistăm la ambivalența dublei vectorialități, la risipirea dilematică și nesfârșit alternantă a unui interes care a pierdut orientarea și care nu se mai ghidează decât după tendințele divergente ale propriilor dezordini. Este infinit avantajat și integrat normei reflexive individul care beneficiază de o constituție unitară, cel care a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fanatism, din frică și lașitate ori fiindcă a fost șantajat) se autodeconspiră înainte ca dosarul său să fie livrat opiniei publice de către CNSAS? Probabil că autolustrare (lustrația fiind termenul general pentru întregul fenomen de curățare și igienizare etică). Or, chestiunea dilematică este următoarea: în ce măsură autolustrarea este sau, poate fi o soluție reală în România? Vom avea, oare, parte de un confesional abundent și aluvionar, de o hemoragie de mărturisiri ale unor persoane publice care vor admite că au colaborat cu Securitatea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
iasă de bunăvoie din conserva cu cea mai bună vânzare. Doar că suicidarii din Luna Amară nu acceptă să-și reducă existența muzicală la raporturi de piață. Ei creează, nu vând. Sunt convins că și-au privit de multe ori dilematic piesele abrupte, alea care scot la luptă toate celulele fanilor. Dar au rezistat. Rezultatul este vizibil azi. Și-au îmbogățit identitatea, nu mai sunt reductibili la mesajul muscular. Și, mai mult, acum își pot permite să-și înfoaie bicepșii fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Într-o primă instanță, ca arhitecți, am putea fi tentați să asociem conceptul de muzeu de artă contemporană exploziei numărului de muzee din anii 1970, multe dedicate artiștilor În viață, dar acest aspect nu poate rămâne În afara chestiunii, mult mai dilematice, a transformării artei de-a lungul secolului al XX-lea. Nu este atât vorba de ideea de a expune operele artiștilor În viață Într-o instituție muzeală, care nu este nouă. Ea nu aparține nicidecum momentului actual, deși nu este
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
2005) Simpatic, simpatetic și parasimpatic Există două căi de recurs pe care le am la dispoziție spre a răspunde notei de subsol prin care, cu talent și umor, dl Adrian Cioroianu mă trimite în basement-ul atenției publice (Dilema, nr. 61). Dilematic și eu, le voi folosi pe amândouă, lăsându-i dlui Cioroianu privilegiul să o ia în serios pe cea care i se pare mai potrivită sau să le refuze cu umor pe amândouă. Prima. Se zice că, dacă trei oameni
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de RSC, unde și față de cine ar trebui să fie companiile transparente? Când comunitatea are nevoi acute de orice tip de locuri de muncă (ca surse de subzistență) ce valoare are transparența? În fapt, opțiunile, cu sens de decizii, devin dilematice pentru organizație sau pentru guvernanții și angajații acestora atunci când principiile morale sunt percepute și accesate în funcție de repere derizorii. Când valorile și conduitele etice sunt puternic internalizate pe verticală și pe orizontală, nu mai este dificil să faci alegeri corecte. Iar
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare decât toate : Soarta (III, p. 53). Personajul antic brutal și rudimentar se transformă pentru un timp într-unul angoasat și dilematic, înrudit mai degrabă cu protagonistul operei lui Shakespeare Necinstirea Lucreției, care oscilează la început între impulsul dorinței și glasul conștiinței morale, iar mai apoi, după comiterea violului, este scârbit de propria nemernicie. De altfel, ca un indiciu formal al acestei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ordin sufletesc, asta neînsemnând că le și accept. Dar oare ce putem înțelege prin inconfort cultural? Simplificând lucrurile, el ar reprezenta obstacole în calea accesului la sursele informaționale de acest gen și la actul cultural în sine. Dintr-o istorie "dilematică" a culturii putem desprinde linii și orientări către alegerea a ceea ce se potrivește mai bine spiritului nostru din multitudinea formelor existente, adică ceea ce este mai pe măsura sensibilității, gustului și moralei din noi. Mă îndrept mai mult spre carte, nefăcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
altădată”, uitând că acestea, tirajele umflate erau tipice pentru o dictatură polițienească și ideologică și că, În „viziunea” stăpânirii, noi trebuiam să funcționăm ca un simplu mijloc de propagare a așa-ziselor lor idei. Revenind la ideea expusă mai sus, dilematică, dacă trebuie să integrăm „perioada comunistă” istoriei noastre moderne sau trebuie s-o excludem Între paranteze, reluând istoria din anii ’38, anul dictaturii regale și al Încetării procesului - și proceselor - de democratizare a unei Românii apăsate Încă de sechelele atâtor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trăi și mâine!”, cum obișnuia să noteze Tolstoi În jurnalul său -, după modelul istoricului Joachim Fest, citat mai sus, care propunea integrarea epocii naziste În cadrul larg al istoriei și gândirii germane, voi Încerca să analizez și, cumva, să justific profund dilematica și dureroasa problemă a „vinovăției românești”, plecând de la constatarea, pe care sper a nu fi singurul care o face, că, alături și dincolo de gravele, brutalele Împrejurări istorice care ne-au Împins, ca’ntr-un „vals al diavolului” istoriei, din „brațele naziștilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Editura Politică și făcând din ea cu adevărat o instituție de nivel apusean, Humanitas, Gabriel a părăsit În totalitate „ceea ce era mai greu”! Aminteam mai sus dictonul nu știu cui care ne recomandă ca, „atunci când În viață te afli Într-o situație dilematică și nu știi pe ce drum să apuci, să-l alegi pe cel mai greu!”. Dar... se pare că acest sfat este destinat mai ales sfinților sau Îndrăgostiților, „anarhiștilor” sau poeților, și nu indivizilor dotați cu ceea ce se cheamă „spirit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Aron Densusianu ș.a.) se vede îndreptățit a concluziona (paradoxal) că Eminescu "trebuie apărat de români", sens în care evocă și el cele trei momente în exegeza eminesciană, pe care le teoretizează unii și alții Maiorescu/Gherea, Perpessicius/Călinescu și "explozia dilematicilor". Discursul devine aici acid-polemic la adresa acestor "zgomotoase rivalități/animozități", observând că "pe harta eminescologiei", "aventura se anunță fără sfârșit", or tocmai acest fapt "confirmă dominația (supremația) unui mit identitar", Eminescu fiind "un nume de brand", ce degajă un "mare impact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
naționaliste și "ortodoxe" de tot soiul. Pasaj adăugat ulterior, la puțin timp după ce am scris nota de mai sus: Biserica răspunde cu bomba atomică. Se publică un discurs al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, plus un comunicat radioactiv de presă la adresa intelectualilor dilematici existențialiști. Mai lipseau atributele "vânduți", "francmasoni", "protestantizați". Tonul răspunsului sună fals: discursul celui puternic și sigur de puterea sa, de mijloacele de coerciție pe care le are la dispoziție. Se simte chiar printre rânduri fluturarea armei supreme și superbe, excomunicarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toate degajă un aer de subversiune inteligentă și îndrăzneață, par filme făcute în stare de conspirativitate, prilej, după proiecție, pentru animate discuții despre cenzura comunistă și limitele ei. 31 martie. Am sărit peste o zi de NexT din aceleași motive dilematice (numărul se predă vinerea) și mă grăbesc să recuperez două dintre cele patru programe competitive (primele două văzute în ziua deschiderii au fost ceva mai slăbuțe, mi se spune, n-ai pierdut nimic ). Dar sunt nevoit să ratez workshop-ul susținut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
viituri: pe o cale să nu și amărască părinții, adică să studieze medicină și pe cealaltă cale să-și urmeze vocația de artist. Personal, confesiunile epistolare ale artistului Viorel Huși îmi par de o dramatică autenticitate, iar pictorul - un personaj dilematic, într-o dramă psihologică. Chiar în scrisoarea din 15 iunie 1929 (ziua majoratului!), la Paris fiind, deși se arătă mulțumit de aprecierea profesorului de botanica, completează deznădăjduit: „Dar la un singur lucru mă gândesc, că nu pot face pictură și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
stă apoi lângă noi”. Anii s-au scurs, studiile au fost abandonate, artistul s-a întors la Huși, a locuit apoi la București, a revenit frecvent și pe timp îndelung acasă... Viorel Huși a trait, în mod paradoxal, un destin dilematic: pe masura ce pictorul atingea noi culmi ale artei, în aceeași măsură ființa-i omenească era adânc rănită de boală necruțătoare. Criticul de artă Radu Ionescu, într-o cronică din 1996, concentrează într-o frază toată dramă existențiala a artistului: „Făcând din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
critic romîn de film. în fine, ca și alți tineri autori de dinainte și de după mine, cărora Dilema (și mai tîrziu Dilema Veche) le-a oferit privilegiul de a se forma scriind în paginile ei, sînt profund recunoscător întregii redacții dilematice pentru răbdarea, atenția, înțelepciunea și inimoșia ei. martie 2009 Amintirile sînt făcute și din asta Pe 24 august 2005, Cotidianul a publicat un Top 10 al celor mai populare filme romînești din toate timpurile, conform datelor oferite de Centrul Național
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
caragialești și între elementele care compun aceste scheme, între ceea ce numește Bahtin socratismul și piața publică. Că este Caragiale un element socratic, asta e clar. Adică este tipul acesta al spiritului care interpelează pe trecător și-l pune în stare dilematică. Și chiar există o mărturie a lui Caragiale - Zarifopol a arătat-o undeva - „Visul meu ar fi să locuiesc ̀ ntr-un port de miazăzi, în picioarele goale, și să țin de vorbă trecătorii”. Ei, asta făcea și Socrate. Dar această
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Argument Pentru cei care În ultimele decenii s-au implicat În vâltoarea evenimentelor, alegerea unor modele politice nu mai este dilematică. O scurtă rememorare a istoriei naționale ne convinge că numai acele perioade au Însemnat un real progres când resursele naturale și potențialul creativ autohton au fost dirijate după conceptul „prin noi Înșine”. Supraviețuirea românilor dealungul a două milenii În spațiul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]