648 matches
-
odaie, în care se păstrează vestminte și alte lucruri necesare. Cămară, diferite cătune mici din România.” Despre opera lui Nicolae Densusianu se spune că Vasile Pârvan a calificat-o „drept un roman fantastic în stare să provoace admirația nemărginită a diletanților, în timp ce alții au considerat-o ca fiind depășită din momentul apariției și ca informație și ca interpretare”, cum arată Manole Neagoe în studiul introductiv la ultima ediție a „Daciei preistorice”. Autorului i se reproșează faptul că el considera poporul pelasg
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ne cerem Încă o dată scuze pentru reducția grosolană din datele filozofiei pe care o facem În aceste volume, dar ne avizăm la marii filozofi și la unele dintre „ideile” lor doar pentru a circumscrie un punct de vedere al unui diletant În materie, apt Însă, precum unii dintre maeștrii săi, un Brahms În muzică sau Unamuno În eseistică, de acel patos capabil de bune intuiții, mai iute și uneori mai exact, mai pertinent decât nu știu care cercetări fastidioase... A circumscrie și Înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la una dintre „cheile” Învățăturii sale, a sistemului său, acea „veșnică revenire a aceluiași”, die ewige Wiederkehrung des Gleichende. Și, așa cum o spune un romantic german de elită, că „orice amintire e o formă a profeției”, sarcina noastră de „profeți diletanți” este, deci, tocmai aceea de a „ne aminti bine”, așa cum facem cu visele, Încercând, ca niște copii nătângi, să dăm la nesfârșit la o parte perdelele colorate ale atâtor „fapte, istorii și personaje” care ne locuiesc creierul o noapte sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
condiției umane și a ambientului său, orizontal sau vertical, istoric, ezitarea față de orice proiect de sinteză, de viziune - sub motiv că acestea nu mai „sunt posibile” în stadiul științei de azi sau „oferindu-le”, aceste sinteze sau încercări de viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dogma sau dogmele „spirituale” problema inextricabilă a sensului vieții. Filozofia trebuie să recunoaștem că e mai puțin inventivă în acest loc, ea ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a o aborda! - sau răspunde la marea întrebare printr-un sofism brutal: sensul vieții se află în ea însăși! (Evident, filozofii îmi vor replica că Hegel, de exemplu, sau Kant abordează problema și îi dă și un răspuns, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înțeles în ce rezidă, în fapt, geniul autorului, dar și al unor romanțe sentimentale, excesiv popularizate de generația următoare, de un Vlahuță și de alții, ce vedeau mai ales „minorul”, „agreabilul”, „accesibilul” unui gust format dinspre poeții boeri, simpliști și diletanți sau dinspre „moftul francez”!... „Nordică” este solidaritatea mea ideatică nu numai cu un Titu Maiorescu, dar și cu un Lucian Blaga, cu propensiunea sa spre sistem, cu desfacerea sa largă nu numai spre toate genurile majore ale literelor române, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moment etc. [...] În lipsa unei veritabile a treia căi, PRM-ul a apărut singura forță necompromisă de beneficiile puterii. Naivii au uitat că partidul vadimist a participat la guvernarea dintre 1992 și 1996. [...] Mixtura PRM-istă este, în continuare, formată din diletanți și profitori de duzină.” Stelian Tănase remarca faptul că: „PDSR se bucură de sprijinul unui electorat îmbătrânit, rural format din principalele categorii defavorizate.” Despre acest partid și liderul său voi pomeni mai târziu, când voi aminti de scandalurile în care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
asemenea politică și cea din democrațiile liberale occidentale prospere este că în acestea din urmă miza exercitării puterii este satisfacerea intereselor publice, urmărirea intereselor naționale.” Actuala clasă politică a încorporat foști activiști de partid, milițieni și securiști. Mulți oportuniști și diletanți și au făcut loc alături de aceștia. Că lucrurile stau astfel o dovedește faptul că mulți ani de zile s-a tergiversat adoptarea legii accesului la dosarele proprii întocmite de fosta securitate, care ar fi făcut curățenie printre politicieni. Nu s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
însă, a început de la o vreme să intre vrajba politică în cercul Convorbirilor literare. Prin imboldul lui Carp mai cu samă, s-a căutat a se da o coloare politică conservatoare societăței "Junimea", de unde ea fusese numai un grup de diletanți cu caracter exclusiv literar. Cu toate acestea, deși unii dintre junimiști și cu deosebire membrii fondatori înclinau spre conservatori, totuși grupul întreg, sub înrâurirea faptelor mari săvârșite de Ioan Brătianu, a încheiat pe la începutul anului 1883 o alianță fățișă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a-i recunoaște o valoare aurorală: "La început a fost Cuvântul". Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred eu. Încrederea în cuvânt și teama de el. Diletanții se recunosc prin felul necugetat și nepăsător în care folosesc vorbele. Dar în ce privește plăcerea scrisului, cea mai puternică a fost la scrierea romanului " Viața începe vineri". Cele trei luni în care l-am scris au fost ca o vacanță petrecută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în toamna lui ’75, când se desfășurau tratativele de la Helsinki, acea renumită conferință Vest-Est. Cred că acesta a fost motivul principal pentru care am fost eliberați. Ulterior, am profitat de faptul că am fost arestați într-un mod atât de diletant. Dacă au terminat cazul într-o manieră penibilă, ne-am gândit noi, era greu de crezut că ne pot ușor aresta și a doua oară. Am stat liniștiți aproximativ un an, timp în care n-am putut publica nicăieri, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Dragoste, fragment din Rusalka de Pușkin (ambele transpuse printr-un text intermediar francez), nu sunt mai izbutite. Schițele și poemele în proză, compuse sub influența lecturilor din Turgheniev, în versiunea franceză a lui L. Viardot, rămân simple notații de diletant, deși autorul lor pare să fie un bun observator al realităților sociale și omenești. El literaturizează stângaci, cu toate că are darul de a se exprima bine în scris, dovadă publicistica sa politică ori nuvela Cuconul Petrachi Sgangură (pentru al cărui personaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
tipăriturilor românești nu se adresează publicului cititor, ci unei clici restrânse de partizani ai ideilor susținute de publicațiile în chestiune”. în țară, tirajul cel mare îl aveau ziarele de informație, pe când în exil „toate publicațiile sunt făcute de amatori și diletanți”. Primul număr a apărut la 10 februarie 1948. De regulă, ziarul avea între 12 și 14 pagini, conținând în general informații despre situația din România, dar și publicitate la anumite servicii oferite de românii de la Paris. Ziarul pleda pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dârzenie și cu infinită răbdare pentru recunoașterea dublei învestituri a lui Cuza, prin urmare a Unirii. Năzuind de mult la chietudinea sălașului său din Târgu Ocna, se retrage acolo. S-a stins de pe urma unei pneumonii. Ca scriitor, N. este un diletant fin și cultivat. A colaborat la „Propășirea” și, mai mult la insistențele unor amici (era covârșit de înrâurirea lui V. Alecsandri), a trimis câte ceva la „Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845”, „Calendar pe 1853”, „România literară”, „Steaua Dunării”, „Foaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
autorul delicioasei Fakta om Finland (Totul despre Finlanda) - în care protagonistul își ia angajamentul de a scrie un ghid turistic fără a ști absolut nimic despre această țară nemaiîntâlnită"653. Andrei Marga scrie despre Un proiect de lege peticit și diletant. Este vorba despre reforma în educație, despre poiectele de lege în curs de implementare. Acesta susține că înainte de a aplica o lege, aceasta ar trebui bine gândită, în prealabil, pentru a verifica dacă se pliază sistemului în care urmează a
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Familia", an XLV (146), nr. 6 (511), iunie 2008, p. 63. Mareș, Nicolae, Ultimele rapoarte diplomatice de la Vichy semnate de Eugen Ionescu, în "Steaua", an LXII, nr. 8, august 2011, p. 26. Marga, Andrei, Un proiect de lege peticit și diletant, în "Verso", an V, nr. 81, martie 2010, p. 22. Marga, Andrei, Anul 2010 la Universitatea Babeș-Bolyai, în "Verso", an V, nr. 92, ianuarie 2011, p. 24. *** Mândru să fiu aici/Proud To Be Here, în "Observator cultural", nr. 16
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
III, nr. 50-51, decembrie 2008, p. 21. 652 Ibidem, p. 22. 653 Alexandru Ureche, Roberto Saviano și fantasma criminalității de avangardă, în "Verso", an IV, nr. 56-57, martie 2009, p. 27. 654 Andrei Marga, Un proiect de lege peticit și diletant, în "Verso", an V, nr. 81, martie 2010, p. 22. 655 Andrei Marga, Anul 2010 la Universitatea Babeș-Bolyai, în "Verso", an V, nr. 92, ianuarie 2011, p. 24. 656 Revistă lunară de cultură editată de Asociația canadiană a scriitorilor români
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
conceptual-metodologice. Frontierele disciplinare sunt movibile, iar șovinismul disciplinar - ca orice șovinism - este, până la urmă, contraproductiv. Nu întâmplător astăzi se vorbește tot mai mult de transdisciplinaritate. Aceste deziderate sunt întemeiate, însă practicarea lor superficială, fără restricții și cu inconștiența și iresponsabilitatea diletantului, implică un mare pericol, și anume proliferarea incompetenței. Nimeni nu poate interzice economiștilor, juriștilor, folcloriștilor, geografilor sau altor specialiști ce se apleacă asupra unor aspecte ale realității sociale să întreprindă anchete și sondaje de opinie. Dar fără a cunoaște temeinic
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în „Buciumul român”, dar cea mai intensă colaborare rămâne aceea susținută la „Albina românească”. Aici este prezent, uneori numere de-a rândul, cu poezii, proză, traduceri, cronici teatrale. G. poate fi socotit un pionier al cronicii dramatice naționale. Fostul actor diletant de pe vremea Conservatorului Filarmonico-Dramatic din Iași este un critic avizat, al cărui demers e strunit de un obstinat rigorism etic. În analizele lui amănunțite el caută să desprindă ideea morală dintr-o piesă sau alta, dezavuând totodată îndepărtarea de la dreapta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
români” în societate. La începutul celui de-al doilea mandat al său figurau două sute douăzeci și trei de membri activi, iar în anii următori, sub președinția lui Mihail Sadoveanu (1923-1924) și Octavian Goga (1925), se adaugă încă patruzeci. Prezența multor diletanți a făcut ca, odată cu venirea la conducere a lui Liviu Rebreanu (1925-1932), să se procedeze la modificarea statutelor și la instituirea unei comisii care să îi îndepărteze pe cei ce nu îndeplineau condițiile de admitere. Încrederea de care se bucură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
joc subtil al confuziilor) și nu un waiter at the table/servitor la masă, cum se autoidentifică, plin de modestie. Caracterul lui e inflexibil, amintind de neclintirea stejarilor gigantici. El duce pe umeri un întreg univers, acoperind erorile și inadvertențele diletanților și amatorilor. Nu întîmplător i-am amintit pe aceștia din urmă. La cel mai important eveniment istoric trăit de erou la Darlington Hall, Conferința de pace din 1923, eveniment organizat impecabil de însuși Stevens, Lewis, un emisar al Guvernului american
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
119). Rațiunile americanului sînt incontestabile: clasa politică europeană, cuprinsă de stereotipuri și sentimentalisme, nu vede pericolul real constituit de Germania revizionistă, fiind, într-un fel, complice la ascensiunea ulterioară a fascismului și hitlerismului. Politica trebuie făcută de profesioniști, nu de diletanți, afirmă, cu convingere, Lewis. Venerabilii politicieni europeni rîd amuzați ori intrigați. Un singur om ascultă, plin de considerație, într-un colț, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. Mesajul real al lui Ishiguro nu poate fi, de aceea, ratat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fericirii / 29 II.2.2 Dumnezeu există, eu L-am întâlnit / 35 II.2.3 Cu Dumnezeu în subterană / 39 NICOLAE STEINHARDT / 43 Notă autobiografică / 45 Biobibliografie / 49 Alții despre Steinhardt / 55 Capitolul III Steinhardt literatul / 59 III.1. Steinhardt,,diletantul" / 61 III.1.1. Aprecieri cu privire la opere și autori aparținând literaturii universale / 63 III.1.2. Aprecieri cu privire la opere și autori aparținând literaturii române / 69 III.2. Steinhardt eseistul / 77 III.2.1. Eseul literar / 78 III.2.2. Eseul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
toată puterea cuvântului, deși datorită modestiei sale va refuza să-și asume un astfel de statut. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea: "Nu sunt cu adevărat critic, am mai spus-o în nenumărate rânduri, sunt un diletant, așa încât faptul că revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat, reprezintă pentru mine un succes, care este totodată și o mare surpriză"10. Oare să fi fost chiar așa, să fi fost Steinhardt un simplu diletant? Sau
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un diletant, așa încât faptul că revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat, reprezintă pentru mine un succes, care este totodată și o mare surpriză"10. Oare să fi fost chiar așa, să fi fost Steinhardt un simplu diletant? Sau să fi fost modestia celui devenit călugăr cea care-l obliga la o astfel de afirmație. Pentru cei ce i-au citit volumele, a doua variantă pare mult mai plauzibilă. Este poate suficient să ofer un citat din Alchimia
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]