645 matches
-
viața vechiului București, l-a îndemnat stăruitor să le scrie. Astfel, cel care, autodefinindu-se, credea că fusese o viață întreagă marcat de un complex în care intrau deopotrivă „timidități ascunse cu grijă”, obsesia stilului frumos, „acele predispoziții stricătoare de diletant și juisor al vieții, atât de străine abstractorilor de chintesențe”, „lipsa de aplicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale”, cel care se socotea „un rătăcit prin lumea intelectualilor” s-a hotărât, în primăvara anului 1950, să-și redacteze amintirile
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
1975), dar și volume de reportaje, note de călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Bodiu, Discurs împotriva alienării, VTRA, 1996, 3; Al Cistelecan, Păcatul unui trecător prin teoria textului, VTRA, 1997, 1; Virgil Podoabă, Revelația livrescă, VTRA, 1997, 1; Dorin Ștefănescu, Indiferența creatoare, VTRA, 1997, 1; Grigurcu, Peisaj, II, 114-117; Al. Cistelecan, Exerciții de diletant, VTRA, 1998, 6; Mihai Dragolea, Resursele unei mari oboseli, VTRA, 1998, 6; Gheorghe Grigurcu, Un antinietzschean nietzschean: Livius Ciocârlie, VR, 1998, 9-10; Dicț. analitic, I, 205-207, IV, 296-298; Zaciu, Departe, 96-102; [Livius Ciocârlie], VTRA, 1999, 2 (semnează Vasile Baghiu, Iulian
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
-ntunecat, trebuie să fie târziu. (aprinde luminarea) Acuma însă trebuie să mă odihnesc puțin, de abia mă poartă picioarele mele bătrâne... Aci stă încă blestimata scrisoare... de-a-mi imputa mie așa ceva... O! e scandalos... {EminescuOpVIII 434} SCENA VIII HISTRIO, UN DILETANT DILETANT[UL] Mă iertați, am bătut în ușă dar nu m-ați auzit. Bună seara! Nu vă numiți Histrio? HISTR[IO] Așa-mi zic. Cu ce vă pot servi? DILETANT[UL] Aș vrea să învăț de la d-ta artea dramatică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trebuie să fie târziu. (aprinde luminarea) Acuma însă trebuie să mă odihnesc puțin, de abia mă poartă picioarele mele bătrâne... Aci stă încă blestimata scrisoare... de-a-mi imputa mie așa ceva... O! e scandalos... {EminescuOpVIII 434} SCENA VIII HISTRIO, UN DILETANT DILETANT[UL] Mă iertați, am bătut în ușă dar nu m-ați auzit. Bună seara! Nu vă numiți Histrio? HISTR[IO] Așa-mi zic. Cu ce vă pot servi? DILETANT[UL] Aș vrea să învăț de la d-ta artea dramatică. Cetii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa ceva... O! e scandalos... {EminescuOpVIII 434} SCENA VIII HISTRIO, UN DILETANT DILETANT[UL] Mă iertați, am bătut în ușă dar nu m-ați auzit. Bună seara! Nu vă numiți Histrio? HISTR[IO] Așa-mi zic. Cu ce vă pot servi? DILETANT[UL] Aș vrea să învăț de la d-ta artea dramatică. Cetii azi că căutați elevi. HISTR[IO] Așa e, însă v-aș ruga de-a-mi spune cu cine am onoarea... DILET[ANTUL] Sunt fiul cel mai mic al comerciantului Horvald
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adevărat obiective, numai atuncea abia se va întinde asupra întregei profesiuni stima datorită acestei speții de activitate artistică. n Actorul se posedă pe sine însuși - această posesiune daca știe a o domina, e artist. Prin o demarcațiune mai strictă dintre diletant și artist cel dentîi de nevoie intimidat se retrage de sine și cel de-al doilea câștigă libera conștiință că reprezintă o activitate care, și nedependinte de geniul fiecăruia-n parte, cere studiile ei, afundarea ei în (dificultățile) fatigele laboarei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a profesiunei. Asta însă e posibile numai atuncea când membrii acestei activități artistice nu vor mai apărea, ca în mare parte astăzi încă, ca o mulțime risipită și conglomerată prin mii de ocaziuni întîmplătoare, cari nu se disting de mulțimea diletanților decât printr-o (măsură) doză mai mare de confiență și de lipsă de inspecțiume în ființa și cerințele artei lor, ci când se vor simți și determina într-un tot prin comună parvenire în fine la lacrul și dezvoltarea spirituală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a le simți laicul poate s-o aibă, asemenea artistului, până-n nervii cei mai fini. Însă artistul are puterea de-a face să răsune tonurile acelea cari esprimă dispozițiunea sufletului. El le are așadar în puterea sa, pe când laicul și diletantul sau nu le nimeresc defel, sau le redau amestecate cu tot pe-atîtea tonuri false și disonante. De-a avea sub degetul său totdeuna tonul nimerit pentru mișcarea dată a sufletului e așadar prerogativa artistului. E vederat cumcă condițiunea absolută a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîmpina aicea numai o rătăcire foarte mult lățită, și adică aceea ce domnește asupra exercițiului artelor. Despre artiști nu vorbim; mărimea aplecărei sau a talentului să-i ducă la artea pe care ei o aleg drept chemare; însă laicii și diletanții, în cari nu e nici aplecare, nici talent, aicea esercițiul artei să se cîș[t]ige prin exercițiu; alegerea se face; fiindcă lipsesc cele două motive firești citate mai sus, se face după ușurătate, și muzică, clavirul este parola generală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de ani până să ajungem a stârpi dintre noi așa ciudate și burlește eresuri de anticari (77, p. 159). Alexandru Odobescu nu vorbea neapărat din invidie profe- sională. El încerca să tempereze entuziasmul amatorilor și să-i marginalizeze pe diverșii diletanți din arheologie, o disciplină științifică aflată, în România de la jumătatea secolului al XIX-lea, in statu nascendi. Odobescu voia să mai potolească pretențiile de arheolog profesionist ale lui Cezar Bolliac, care se mândrea cu președinția Comitetului arheologic. În ceea ce privește rubrica de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de rara aparițiune a unui spirit în adevăr mare, privește c-un fel de aer de superioritate asupra acestui om mare, ca asupra unuia ce-l treci cu vederea de sute de ori și în [ale] cărui încercări slabe de diletant arăți cu rece prețuire de nimic, jumătate ironic, jumătate cu milă. Acest air distingue față cu meritul adevărat e o apucătură cunoscută a tuturor șarlatanilor călări și pe jos, dar își ajunge pururea scopul față cu capete slabe. Distins, fastidios
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a mărturisit o sumă de rezerve și de reticențe. Ion Sava ar fi fost o „legendă”, de fapt, un „autodidact”, iar desenele, caricaturile și picturile lui ar păcătui printr-un caracter anecdotic, „literar” și oarecum „melodramatic”. Ar fi fost un diletant, un touche-à-tout, de o categorie stimabilă mai mult prin intenții decât prin realizare, abordând prea multe domenii și neajungând în fiecare decât cel mult la jumătatea drumului. Interlocutorul meu îmi mai dădea ca exemplu, de alăturat lui Ion Sava, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
esperanto, înseamnă că eu, în cei douăzeci de ani de prietenie a noastră, n-am fost în stare nu doar să mă fac respectat de ea, dar nici măcar s-o fac să înțeleagă că nu sunt nici un poet nebun, nici un diletant cretin, dar ea putea cel puțin să citească articolele mele pe tema aceasta. Pentru că așa ar fi observat că este, cel puțin ad litteram, de acord cu mine, adică este împotriva formelor retorice de luptă pentru legalizarea avortului și că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Marsico? În primul rând, au făcut aceeași inferență pe care am văzut-o la Natalia, adică au făcut un proces greșit (și intenționat, precum lupul cu mielul) intențiilor mele, atribuindu-mi un argument la care numai un „nebun” sau un „diletant cretin” ar putea recurge. În al doilea rând, au izolat „starea de spirit” cumplit de dureroasă care poate să fi influențat atitudinea mea referitoare la avort (faptul că am amintit că avortul este un delict, chiar dacă practica sfătuiește să nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
românești nu se adresează publicului cititor, ci unei clici restrînse de partizani ai ideilor susținute de publicațiile În chestiune”. În țară, tirajul cel mare Îl aveau ziarele de informație, pe cînd În exil „toate publicațiile sînt făcute de amatori și diletanți”. Primul număr a apărut la 10 februarie 1948. De regulă, ziarul avea Între 12 și 14 pagini, conținînd În general informații despre situația din România, dar și publicitate la anumite servicii oferite de românii de la Paris. Ziarul pleda pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în volumul Ce este literatura. Școala formală rusă (1982), ca și Probleme de literatură și estetică (1982) de Mihail Bahtin. A făcut traduceri și din literatura pentru copii, precum și basme rusești, ucrainene, lapone, tuvine. De succes s-a bucurat Călătoria diletanților de Bulat Okudjava (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducere). Pentru tălmăcirea unei scrieri dificile cum este Arhipelagul Gulag (I, 1997, III, 1998) de Aleksandr Soljenițân a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Traduceri: Valentin Kataev, O pânză în
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
1972, Cocorii timpurii, București, 1977, Cântecul stepei, cântecul munților, București, 1989, Eșafodul, postfață Albert Kovács, București, 1991; Ce este literatura. Școala formală rusă, București, 1982; Mihail Bahtin, Probleme de literatură și estetică, pref. Marian Vasile, București, 1982; Bulat Okudjava, Călătoria diletanților, postfață Ion Vasile Șerban, București, 1985, Întâlnire cu Bonaparte, București, 1999; Viața și isprăvile sultanului Az-Zahir Baibars (roman popular arab), București, 1987; Dostoievski despre literatură și artă, București, 1989 (în colaborare cu Albert Kovács); Aleksandr Soljenițân, Arhipelagul Gulag, postfață Al.
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
ziar la care îndeplinea funcția de redactor pentru Banat, ș.a. Pentru scurt timp a fost secretar literar al Teatrului Național din Craiova. Debutează editorial în 1926, semnând împreună cu Gh.I. Chițibura drama în trei acte Vechiul refren, „piesă scrisă anume pentru diletanți”. Lucrarea nu prezintă virtuți dramatice sau literare. Alte două compoziții de gen, Aur negru (1930) și Luciditate (1931), n-au trezit interesul teatrelor sau al criticii de specialitate. De o atenție oarecum binevoitoare s-au bucurat, în schimb, câteva plachete
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
viața publică, se retrage la moșia lui de la Rotopănești (județul Suceava). Avea, la conacul unde trăia ca un adevărat senior, o vastă bibliotecă și, într-una din încăpătoarele odăi, amenajase o sală de teatru, unde trupa sa de entuziaști actori diletanți dă spectacole. În 1860 inițiază aici și un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași. În diferite broșuri I. nu ezită să-și expună punctul de vedere în chestiuni diverse ( Despre puterea legislativă și privilegiile Principatelor Române
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
română și spiritul sud-est european, București, Editura Minerva, 1976, p. 21). educația în deceniile cinci-șase refuză o limbă dificilă, identificată adesea cu spațiul oriental, în favoarea francezei. Chiar dacă ultimul demisecol a așezat în linii mari apele în această chestiune, înlocuind opiniile diletanților și interferențele populiste ori politicianiste cu argumentele specialiștilor, credem că sunt încă necesare cercetări amănunțite, în special în spațiul moldav. Ele vor demonstra, dacă sondajele noastre se confirmă, că influența culturală greacă a devenit treptat, în această perioadă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puțin interpretarea excesivă și tendențioasă care vorbește de „xenocrație“ și de „un regim neofanariot“ în timpul domniei lui Carol I5, ar fi tot atât de greșit să se nege că membrii unor clanuri boierești au continuat să joace, ca profesioniști sau, măcar, ca diletanți, un rol în politica României până în 19456. Endogamia și nepotismul, trăsături ale oricărei societăți aristocratice, deci prezente în secolele XVI-XVII în structura clasei dominante românești, au fost extinse în epoca fanariotă, datorită dezvoltării pe care a cunoscut-o monarhia absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-ului românesc postbelic. Obține, în 1972, prestigiosul premiu al Societății Europene de Science-Fiction (ESFS Award), pentru romanul Vă caută un taur. Totuși, F. nu este în mod exclusiv un autor de cărți SF: mai puțin perseverent, considerându-se un „etern diletant” și un „jucăuș”, de fapt un spirit plin de neastâmpăr, aflat permanent în căutarea unor noi „provocări” tematice, tehnice, stilistice, el se manifestă și ca dramaturg, cu mare succes de public și de critică. Semnează, în anii ’60-’70, noi
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
-a. precedă foile sămănătoriste. Aici apar nuvele cu subiecte din mediul rural, scrise de G. Madan și I. Adam, sau schițe ușoare, aparținând lui Toma Florescu și Eugen Herovanu; se tipăresc, alături de poezia fantezistă, parnasiană, a lui Antemireanu, versurile de diletant ale lui C. Sandu-Aldea, pastelurile și încercările de poezie filosofică ale lui D. Nanu, alte versuri de Zaharia Bârsan, G. Murnu, Al. Gherghel, V. Podeanu. Dialogul vioi și ironia de bună calitate caracterizează proza lui I. A. Bassarabescu. Cu versuri
FLOARE-ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
alte, meșteșugite, intervenții. Inteligența, trecută prin rafinamentele lumii bune, a fost pentru M. un eficient atu și în cariera diplomatică, în care s-a afirmat. În dramaturgie nu a avut parte de aceleași succese. A rămas, ca și alții, un diletant, cu oarecare calități. Nu îi lipsește simțul replicii, patinată livresc, deși, urmărind efectul melo, pierde măsura, lansându-se - deprindere de orator - în tirade care fac să treneze acțiunea. O melodramă este piesa Mamă (1907), prezentată în cercul lui Titu Maiorescu
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]