409 matches
-
devoțiunea lor era îmbrățișată de Biserica universală chiar mai mult decît de fiecare Biserică în sine dintre cele ce le-au fost încredințate. Erau conștienți de faptul că erau Episcopi ai Bisericii universale 103 și își dădeau seama că o dioceză nu putea fi despărțită de trupul întreg, după cum nici un mădular nu poate fi tăiat trupului omenesc, iar fiecare mădular depinde de sîngele care străbate tot corpul. Brațele și picioarele nu au propria lor rezervă de sînge, ci depind de sîngele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
un efect comun, ceea ce înseamnă viața comună pe care fiecare parte a corpului o împărtășește și la care participă cu propria sa viață fără să facă referire ca și cum ar fi "strict a sa"). Biserica este într-o situație asemănătoare; fiecare dioceză în parte trebuie să își ducă propria sa viață în cadrul Bisericii universale, rămînînd în comunicare vitală și salvatoare cu ea. Cea mai mică separare conduce la moarte; impedimentele în comunicarea cu întreaga Biserică atrag după sine slăbiciune și o viață
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericii universale, rămînînd în comunicare vitală și salvatoare cu ea. Cea mai mică separare conduce la moarte; impedimentele în comunicarea cu întreaga Biserică atrag după sine slăbiciune și o viață vlăguită după intensitatea impedimentului care încetinește și reduce vitalitatea. O dioceză afectată în acest fel este ca un braț legat strîns cu sfoară; sensibilitatea și mișcările acestuia nu mai sînt pe măsură. S-ar putea face o comparație și cu un braț rănit într-un accident și paralizat sau care a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
paralizat sau care a devenit insensibil, sau a înghețat din cauza lipsei de circulație, iar funcțiile sale au încetat. Conceptele de acest gen sînt necunoscute majorității Clerului, și ca rezultat avem Episcopi ale căror vederi nu merg mai departe de hotarele diocezei lor. În propriii lor ochi și-au îndeplinit îndatoririle episcopale bine atunci cînd și-au făcut apariția în catedrală sau la seminar, atunci cînd treburile exterioare ale diocezei au fost rezolvate fără ca laicii să se plîngă de ceva și, în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rezultat avem Episcopi ale căror vederi nu merg mai departe de hotarele diocezei lor. În propriii lor ochi și-au îndeplinit îndatoririle episcopale bine atunci cînd și-au făcut apariția în catedrală sau la seminar, atunci cînd treburile exterioare ale diocezei au fost rezolvate fără ca laicii să se plîngă de ceva și, în cele din urmă, cînd și-au dus la bun sfîrșit serviciul divin descris în Ceremonialul 104 Pontifical și episcopal. 54. Într-al patrulea rînd, adunările și conciliile, în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sînt de folos"105. Ca rezultat, s-a cercetat întotdeauna părerea oamenilor; și se poate spune că existau consilieri credincioși ai conducătorilor 106 Bisericii, în acele vremuri. Episcopul dădea, de asemenea, seama în fața oamenilor săi despre modul în care guverna dioceza 107; ori de cîte ori era posibil răspundea dorințelor oamenilor și li le satisfăcea; un astfel de mod de acțiune este de recomandat și foarte potrivit în cazul conducerii episcopale; pentru că puterea de guvernare vine de sus și îl face
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cei a căror obligație era să le aplice 109. Un alt rezultat erau consiliile provinciale bianuale 110, unde Episcopii se întîlneau ca frații, pentru a vedea de treburile obștii. Ei dezbăteau împreună asupra cazurilor dificile cu care se confruntau în diocezele individuale și ajungeau la o înțelegere comună asupra mijloacelor de eliminare a abuzurilor; ei hotărau cauzele și numeau succesorii Episcopilor decedați. Succesorii numiți de Episcopii din aceleași provincii erau cunoscuți și acceptați de toți, lucru ce ducea la menținerea unei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cîte calificative sînt implicite în declarațiile de acest fel! Ce se va întîmpla dacă Episcopii bogați și puternici sînt acel gen de oameni a căror idee de binecuvîntare a fost nutrită de ambiția de o viață de a obține o dioceză, iar nu acele persoane eroice cu o extraordinară virtute? Ne putem îndoi că așteptările noastre de la acești Apostoli vor trebui să se limiteze la îngrijorarea lor de a dobîndi bunuri trecătoare și putere? Bucuroși cu ceea ce au obținut deja, ei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
funcțiile umile ale Bisericii și cu amănuntele muncii pastorale, dar ei mai sînt nemulțumiți și atunci cînd se întîlnesc cu ceilalți Episcopi; compania liberă și facilă a nobilimii bogate este în mod evident preferată și mai avantajoasă. 68. Ca rezultat, diocezele au fost abandonate, nu în favoarea participării la parlamente sau concilii naționale, ci pentru că Episcopii se puteau stabili la curțile regale, de unde puteau combate hotărîrile și decretele care proveneau de la aceste concilii, făcîndu-le să devină nule și împiedicînd astfel abuzurile 125
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și toate neajunsurile cîte țin de nobilime; au fost iscodiți, iar lucrarea lor restrînsă în mod constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica de stat i-a ținut dezbinați, i-a împiedicat să ia parte la concilii și li s-a interzis să le convoace; au fost supuși unui șir nesfîrșit de umilințe. Puterea lor politică s-a diminuat, în mod
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să fie dăruit turmei lui Cristos pentru a face cuiva o favoare? Pot sufletele mîntuite de sîngele Dumnezeului-Întrupat să fie încredințate nu unui om sfînt și înțelept, ci unui favorit al curții, sprijinit de rege de dragul unui profit din averea diocezei? Poate exista o mai mare răsturnare de valori? Hincmar nu își neglija îndatoririle: el a răspuns că "Scrisoarea conciliului nu conținea nimic lipsit de respect la adresa regelui sau împotriva binelui statului. Scopul său era să mențină îndreptățirea Mitropolitului și a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de principi ca însemne ale puterii spirituale, inelul și dotările pastorale; episcopiile erau lăsate vacante în momentul în care conducătorului îi reveneau beneficiile 199; Așadar, alegerile erau influențate de principe 200; scaunele episcopale erau oferite celor care licitau mai mult, diocezele Bisericii erau conduse, deci ajungeau pe tronurile Bisericii suflete ticăloase, a căror singură caracteristică era ticăloșia, aserviți principelui și cultivatori ai viciilor; așadar, degradarea și corupția s-au înmulțit în rîndul Clerului și al poporului și toate relele acestei stări
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Biserica lui Dumnezeu ca alegerea Episcopilor să fie guvernată de autoritatea sacrelor canoane și obiceiuri bisericești care depind de DISPOZIȚIILE LEGII DIVINE ȘI DE TRADIȚIA APOSTOLICĂ; de aceea, cînd un scaun devine vacant la moartea unui păstor, un cleric din dioceză, ales de comun acord de Cler și de popor, numit în mod deschis și solemn prin decret public și consacrat printr-un număr legiuit de Episcopi, va lua pe drept locul Episcopului decedat. Nu este nici o îndoială că dispozițiile divine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a considerat această pretenție regală ca o încălcare a libertății sale. Arhiepiscopul Hincmar și alți Prelați din acea vreme, vom vedea cu ce tărie, s-au opus unei astfel de piedici puse Bisericii, declarînd cu acea ocazie că "îndatorirea unei dioceze înainte de a trece la alegerea păstorului său, cerînd permisiune din partea principelui său, va fi să aleagă candidatul acestuia". Astfel ar fi fost văzută pe atunci o încercare de acest gen. Or, ce ar fi spus Prelații din acea epocă, dacă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Episcopilor doriți de către principi. Iar confirmarea pontificală nu putea să fie decît o formalitate care nu ar fi putut fi refuzată decît în cazul unei persoane care comisese delicte cunoscute? Și nu este îndeajuns această imunitate în privința delictelor publice, pentru ca Dioceza să aibă acel Episcop care era cel mai nepotrivit? Și dacă dorința Bisericii nu avea importanță, dacă nu era ascultată, ce libertate ecleziastică mai rămînea sau la ce bun acea libertate? 110: Un alt pas care a dat în acel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
este o ches-tiune foarte delicată și poate fi lezată și de cea mai ușoară interferență. Ce ar fi spus Inocențiu al II-lea dacă i s-ar fi acordat regelui posibilitatea excluderii nu a unei singure persoane, dintr-o singură dioceză și într-o situație accidentală, ci numirea tuturor Episcopilor din regatul său, pentru totdeauna? Cum ar fi fost privită libertatea Bisericii în acele vremuri în care s-ar fi transpus în viață un astfel de proiect? Nu ar fi fost
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
refer la Sf. Bernard, al cărui catolicism era dat drept pildă de însuși Napoleon; la prea-bunul Abate de Clairvaux care era în perfectă concordanță cu Inocențiu al II-lea; deși îl implora să-l excludă pe Pietro di Castra din dioceza de Bourges. Loialitatea și libertatea acestui sfînt om (Bernard) pe care le dovedea în felul său de a scrie la Roma nu pot fi puse la îndoială deși a mijlocit, adresîndu-se în felul următor cardinalilor: "Pentru două lucruri nu putem
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai bun om disponibil, dar Biserica nu are nici o garanție că acest lucru va fi făcut. Biserica putea numai să respingă numirea dacă persoana nu era serioasă, nu era absolventă de teologie sau de drept sau nu avea vîrsta necesară. Dioceza căreia îi era destinată nu primea nici o asigurare în această privință. Dar atunci cînd își alegea propriul Episcop, Biserica putea să-și facă propriile investigații; atunci cînd Episcopii provinciali sau Papa alegeau un Episcop, întotdeauna Biserica catolică făcea această alegere
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Papa alegeau un Episcop, întotdeauna Biserica catolică făcea această alegere. Biserica știa, trebuia să știe, care erau cerințele, iar dacă alegea prost își făcea rău sieși. Nimeni altcineva nu îi făcea rău; dar atunci cînd un Episcop este impus unei dioceze, atunci se înțelege de la sine că trebuie să aibă garanția calificării sale. Să analizăm aceste calificări: "O persoană serioasă, absolventă de teologie și care să aibă cel puțin douăzeci și șapte de ani." Chiar dacă Biserica putea să descopere aceste calități
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sale. Să analizăm aceste calificări: "O persoană serioasă, absolventă de teologie și care să aibă cel puțin douăzeci și șapte de ani." Chiar dacă Biserica putea să descopere aceste calități înainte de a confirma numirea, ce garanție ar fi fost aceasta pentru dioceză? Este fiecare absolvent de teologie sau de drept potrivit și îndeajuns pentru o dioceză? În orice caz, calificările sînt atît de generale încît în practică nu înseamnă nimic. În cele din urmă ne vom reduce pretențiile la a avea Episcopi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aibă cel puțin douăzeci și șapte de ani." Chiar dacă Biserica putea să descopere aceste calități înainte de a confirma numirea, ce garanție ar fi fost aceasta pentru dioceză? Este fiecare absolvent de teologie sau de drept potrivit și îndeajuns pentru o dioceză? În orice caz, calificările sînt atît de generale încît în practică nu înseamnă nimic. În cele din urmă ne vom reduce pretențiile la a avea Episcopi a căror singură calitate să constea în a nu fi acuzați de nici un delict
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principiu de neîncălcat al Bisericii referitor la alegerea Prelaților a fost ca întotdeauna "să fie ales un Sacerdot cunoscut, iubit și dorit de toți cei pe care va trebui să-i păstorească"253; deci de Clerul și de populația din dioceza căreia îi este destinat. Poate să fie vorba despre o persoană care să aibă mari calități, acest lucru nu este de ajuns ca să fii Episcop într-o dioceză, în conformitate cu vechile și sfintele principii ale Bisericii, dacă persoana în cauză nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trebui să-i păstorească"253; deci de Clerul și de populația din dioceza căreia îi este destinat. Poate să fie vorba despre o persoană care să aibă mari calități, acest lucru nu este de ajuns ca să fii Episcop într-o dioceză, în conformitate cu vechile și sfintele principii ale Bisericii, dacă persoana în cauză nu este cunoscută și nu este potrivită pentru viitorii săi supuși sau nedorită de dioceză, din indiferent ce motiv. Bisericile, ca și oamenii, au mai multă încredere într-un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aibă mari calități, acest lucru nu este de ajuns ca să fii Episcop într-o dioceză, în conformitate cu vechile și sfintele principii ale Bisericii, dacă persoana în cauză nu este cunoscută și nu este potrivită pentru viitorii săi supuși sau nedorită de dioceză, din indiferent ce motiv. Bisericile, ca și oamenii, au mai multă încredere într-un preot decît în altul, iar dorința de a avea ca Părinte și Păstor pe cel în care ai mai multă încredere este rațională și bună; de ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trainic al Bisericii, o normă plină de înțelepciune și caritate a fost dată deoparte. 115. Un al treilea principiu neschimbat al Bisericii a fost acela ca "Episcopul să fi fost de mai multă vreme Sacerdot înscris în rîndurile Clerului din dioceza care trebuie guvernată și nu să fie adus din alt loc"254. Cel care a trăit și îmbătrînit, să zicem așa, în dioceză, cunoaște lucrurile, per-soanele, nevoile și mijloacele potrivite pentru a le satisface; este cunoscut și stimat pentru marile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]