477 matches
-
al votanților. Explicarea comportamentului electoral al votanților utilizând modele spațiale a fost și scopul acestui capitol, folosind în acest sens datele cu privire la alegerile din 2004 pentru Camera Deputaților în România. Concluzia principală a acestei aplicații a fost aceea că modelul direcțional, dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989), explică mai bine opțiunile electorale ale românilor decât cel downsian, utilitatea direcțională având un efect ceva mai puternic asupra probabilității de a opta pentru un anumit partid sau alianță. Cu privire la această concluzie trebuie făcute
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
acest sens datele cu privire la alegerile din 2004 pentru Camera Deputaților în România. Concluzia principală a acestei aplicații a fost aceea că modelul direcțional, dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989), explică mai bine opțiunile electorale ale românilor decât cel downsian, utilitatea direcțională având un efect ceva mai puternic asupra probabilității de a opta pentru un anumit partid sau alianță. Cu privire la această concluzie trebuie făcute mai multe precizări. În primul rând, ea poate fi o consecință a opțiunii metodologice de a utiliza poziții
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
și alianțele aflate în competiție, în detrimentul utilizării plasării individuale de către fiecare votant în parte. Această opțiune metodologică, după cum indică literatura de specialitate (Westholm, 1994; Merrill și Grofman, 1999; Adams, Merrill și Grofman, 2005) tinde să favorizeze performanțele empirice ale modelului direcțional. În același timp însă, poziționarea individuală poate suferi de maladia raționalizării (Rabinowitz și Macdonald, 1989), ceea ce ar avantaja modelul downsian. În al doilea rând, stabilirea poziției unice a celor două alianțe s-a realizat pe baza pozițiilor unice ale partidelor
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
încheierea unui nou acord cu FMI este singura cale pentru România de a proba credibilitatea sa. Imediat după Revoluție, Fondul Monetar Internațional a devenit actorul cel mai important în modelarea politicii economice a țării, demonstrând o atitudine accentuat rigidă și direcțională. O întâmplare personală: în 1990, fiind ministru, am fost șocat când am fost solicitat să-mi dau cu părerea în legătură cu o scrisoare a guvernului către FMI (Scrisoare de intenție). Îmbătat de principiile maximaliste ale democrației, nu puteam înțelege nu conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ale adepților săi. În esență, realizările și tendințele actuale majore în cercetarea personalității liderului se prezintă astfel: deplasarea accentului de la viziunea atomistă, a studiului trăsăturilor, spre o concepție integrativă de tip factorial; evidențierea factorilor motivaționali ca un suport energetic și direcțional esențial în achiziționarea și menținerea conducerii; medierea efectelor personalității asupra eficienței conducerii de însăși interacțiunea acestei personalități cu situația de conducere, inclusiv variabilele ce țin de subordonați; identificarea unor variabile de personalitate de tip fluid, necristalizat și care susțin adaptabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
mare operaționalitate prin definiții și prin delimitarea sa de alți termeni. Iată câteva dintre definițiile care ni s-au părut mai complete: „O atitudine este o stare mintală și nervoasă de pregătire - cristalizată pe baza experienței - care exercită o influență direcțională sau dinamică asupra răspunsurilor individului față de toate obiectele cu care el este în relație” (Allport, 1971, p. 19). Pentru J. Stoetzel (1963), „atitudinea desemnează, în psihologia socială, maniera în care o persoană se situează în raport cu obiectele de valoare” (p. 167
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de a reacționa într-un mod caracteristic (obișnuit favorabil sau nefavorabil) față de persoane, obiecte, situații, idei sau idealuri cu care individul vine în contact” (p. 12). În a sa monografie asupra atitudinilor sociale, A. Chircev (1941) numește atitudinea „o dispoziție direcțională, având un substrat mai puțin cognitiv și mai mult afectiv și conativ, o natură mai puțin nativă și mai mult socială și un caracter mai mult dinamic decât postural și static” (p. 31). P. Popescu-Neveanu (1978) vede atitudinea ca „modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai mică la obținerea efectelor de mai sus. Cert este însă faptul că reușita activității de muncă se obține numai în sau și în condițiile în care dotarea și formarea individului sunt însoțite și susținute de o stare internă dinamizatoare, direcțională și energizatoare care îi permite individului să se centreze pe realizarea obiectivelor propuse. O asemenea stare internă este denumită motivație. Conștientizarea rolului factorilor motivaționali în activitățile de muncă a condus rapid la ameliorarea formulei simplificate a reușitei, ajungându-se la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lor adecvată. Totodată, starea de necesitate de care vorbim, deci starea motivațională, nu numai că stimuleză, dinamizează organismul, dar îl și direcționează spre un anumit mod de satisfacere, spre anumite obiecte capabile să o satisfacă. Cele două laturi - dinamică și direcțională - sunt esențiale pentru înțelegerea comportamentului motivat. Când putem vorbi însă de comportamente motivate? După opinia noastră, în următoarele condiții: # când persoana se află într-o stare tensională generatoare de energie orientată spre realizarea sau consumarea ei adecvată; când această stare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mici particule cristaline este proprie litiazicilor. Ea poate rezulta din reducerea forțelor electrice de repulsie între particule - zetapotențial - , sau din prezența de macromolecule (de exemplu, mucoproteine) capabile să se atașeze de o particulă, realizând astfel o punte între particule. Creșterea direcțională (Finlayson B. în Kidney Inst., 1978, 13, No. 5 - citat de [106]) a calculilor depinde de sistemul de cristalizare respectiv în raport cu constituția chimică a calculului: pătrat, monolitic (cristale cu ax de simetrie binar, rombic etc.) și de factori locali: un
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
pot fi împărțite în două categorii: definiții de tip derivațional (în gramatica tradițională și în gramaticile generative) și definiții de tip "unificațional" (de unificare), bazate pe constrângeri (în HPSG, în GPSG). Potrivit definițiilor de tip derivațional, acordul este o relație direcțională prin care trăsăturile de acord sunt copiate, mutate sau controlate de la / de către un nominal (numit controlor sau sursă) la un element care se acordă, numit țintă. Prin urmare, la nominalul controlor sau sursă, trăsăturile implicate în acord sunt inerente și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
conținută de (exprimată prin) indici, care exprimă diverse trăsături ca persoana, genul, numărul etc. De exemplu, pentru acordul subiect - verb-predicat, gramatica impune ca valoarea INDEX a verbului să fie aceeași cu INDEX-ul numelui subiect. Prin urmare, acordul nu este direcțional, impus de un termen altuia (de exemplu, impus de nume verbului sau adjectivului), ca în teoriile derivaționale, ci static. El se obține când prin constrângeri formale se obține o compatibilitate (unificare sau potrivire) între indicii a două elemente. Aceste constrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
valori cantitative este cea mai predispusă la a contracta relații de antonimie, prin antonimele graduale: brandi-/tahi-; hyper-/hypo-; macro- /micro-; oligo-/multi-. Sunt antonime "în sens restrâns", deoarece respectă condițiile simetriei. Există afixe și afixoide care indică opoziții spațiale, direcționale, vizând însușiri orientate în direcții opuse și care au referenți diferiți: extra-/intra; infra-/epi-. Opoziția de sens se poate stabili fie pentru prefixoide, fie pentru cel de-al doilea element: exogen- endogen; microcit - macrocit (gr. μακρο-, μακρός "mare"; κυτο-
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
acesta de realitate. Drogurile creează un univers iluzoriu, pe care controlatorul Îl poate construi În așa măsură ca să Îi servească scopurilor sale. Iradierea mentală cu ajutorul unor mecanisme psihotronice, este poate cea mai secretă metodă de control mental. Se poate utiliza direcțional pe o singură Țintă sau colectiv, pe un grup Întreg. Utilizează tehnologii psihotronice acustice (care emit sunete pe ultra-frecvențe, sunete ce afectează activitatea normală a creierului, ducând la modificări comportamentale), altele bazate pe unde electromagnetice pe frecvențe compatibile cu frecvențele
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
O'Bryon, director de Testări Operaționale și director de Testări Incendii de la Biroul Secretarului Apărării la Pentagon, a discutat rolul testelor la incendiu și implicațiile acestor teste În cazul armelor de radiofrecvență. David Schriner, inginer principal la Studii de Energie Direcțională al companiei Electronic Warfare Associates ca inginer pentru testarea armelor navale, a vorbit despre dificultatea construirii armelor de radio frecvență și despre amenințarea teroristă. Dr Ira Meritt, șeful Diviziei de Identificarea Conceptelor și Analiză a Aplicațiilor, al Directoratului de Tehnologie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
aceeași zi, acela, atunci). Printre indicatorii deictici, trebuie inclusă folosirea în DD a unor verbe de mișcare către sau dinspre personajul care vorbește (Vino aici!, Pleacă!); prin contrast, în DI verbele de mișcare vor fi non-specifice din punct de vedere direcțional ori, precum alte elemente deictice, vor fi orientate către narator. Aceasta se întîmplă deoarece a veni și a pleca sînt la fel de orientative ca aici și acolo, așa încît unele combinații între ele pot suna artificial și absurd: ? Vor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un echilibru în care partidele politice se vor poziționa în așa fel încât orice deplasare ulterioară a unui partid spre una dintre extreme să nu fie profitabilă din punctul de vedere al numărului de voturi obținute. Spre deosebire de modelul proximității, modelul direcțional (Rabinowitz și Macdonald, 1989) presupune că alegătorii optează pentru partidele cu poziții și politici bine determinate, care sunt cele mai apropiate de concepțiile lor ideologice. În modelul direcțional trebuie avute în vedere două lucruri: direcția preferinței și intensitatea preferinței. Votanții
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
punctul de vedere al numărului de voturi obținute. Spre deosebire de modelul proximității, modelul direcțional (Rabinowitz și Macdonald, 1989) presupune că alegătorii optează pentru partidele cu poziții și politici bine determinate, care sunt cele mai apropiate de concepțiile lor ideologice. În modelul direcțional trebuie avute în vedere două lucruri: direcția preferinței și intensitatea preferinței. Votanții aleg partidele ale căror poziții sunt definite clar și care sunt de aceeași parte a axei cu cea pe care se situează ei. Andra-Maria Roescu face apel la
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
de aceeași parte a axei cu cea pe care se situează ei. Andra-Maria Roescu face apel la cele două modele pentru a explica opțiunile de vot pentru Camera Deputaților din 2004 în România. Analiza datelor disponibile indică faptul că modelul direcțional explică mai bine decât cel downsian opțiunile electorale ale românilor, iar utilitatea direcțională are un efect mai puternic asupra opțiunilor de vot decât cea downsiană. (Acest fapt sugerează de asemenea că în comportamentul votanților componenta ideologică a jucat un rol
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
Roescu face apel la cele două modele pentru a explica opțiunile de vot pentru Camera Deputaților din 2004 în România. Analiza datelor disponibile indică faptul că modelul direcțional explică mai bine decât cel downsian opțiunile electorale ale românilor, iar utilitatea direcțională are un efect mai puternic asupra opțiunilor de vot decât cea downsiană. (Acest fapt sugerează de asemenea că în comportamentul votanților componenta ideologică a jucat un rol important.) În capitolul 3, Andra-Maria Roescu propune o analiză a principalelor consecințe ale
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
prezumție a modelării cauzale este raportarea non-aparentă. Întotdeauna există posibilitatea ca alte variabile din mediul respectiv să producă schimbări sistematice în Y în mod simultan cu producerea de schimbări sistematice în X. Enunțul cauzal bivariat trebuie să afirme că asocierea direcțională observată între X și Y este un fapt creat de dependența empirică a lui Y de X și nu de către un al treilea factor. Efectul variabilei independente asupra celei dependente trebuie să persiste chiar și după ce am controlat impactul posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
efect. Acest lucru ne conduce către o concluzie importantă: o afirmație cauzală nu trebuie să apară singură aproape niciodată, ci trebuie situată în contextul unui model cauzal - o reprezentare parțială a realității empirice care include una sau mai multe conexiuni direcționale propuse între variabilele independente și cele dependente. Să luăm, de exemplu, lanțul cauzal conținut în ipoteza simplă a faptului că frecarea unui chibrit produce aprinderea. Putem face o lungă listă de condiții premergătoare despre calitatea chibritului (confecționat corect, nefolosit, uscat
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
trebuie să fie coerent din punct de vedere intern, precum și din punct de vedere al teoriei pentru a oferi o interpretare semnificativă. III. Considerații asupra conceptelor și variabilelortc "III. Considerații asupra conceptelor și variabilelor" Un enunț cauzal descrie o relație direcțională între două sau mai multe variabile. Astfel, devine necesar să înțelegem construcția variabilelor înainte de a putea descrie relația dintre ele. Pentru a înțelege variabilele trebuie să facem un pas înapoi la nivelul conceptualizării. Atunci când ne confruntăm cu un anumit fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
diferite. În cazul acesta am folosit două trepte de codificare a observațiilor: consum de carne mai mic sau mai mare și succesul în război mai mic sau mai mare. Numai pe această bază am putut formula ipoteticul model cauzal, legând direcțional anumite state de consumul de carne, respectiv de succesul în război. O variabilă este, prin definiție, o grupare conceptuală care poate lua valori observabile diferite în situații diferite. Cu alte cuvinte, o variabilă trebuie în mod necesar să prezinte o
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
modelatorului este de a selectea o construcție a variabilelor potrivită pentru proiectul său. Modelele cauzale încep cu modelarea, dar nu se opresc aici, căci acestea propun ideea unei legături de covariație sistematică între variabila independentă și cea dependentă, care este direcțională, plauzibilă și non-aparentă. După ce am discutat despre specificarea variabilelor, ne îndreptăm în continuare atenția spre specificarea conexiunii cauzale ipotetice dintre acestea. IV. Considerații asupra formei generale a modelului cauzal liniartc "IV. Considerații asupra formei generale a modelului cauzal liniar" Un
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]