65,790 matches
-
posibil și o denunțare a lumii electronice care alungă prezența, o simptomatologie a anilor '80 (cartea a fost scrisă în 1983) cu depopularea metropolelor sau hiper-concentrări urbane, endo-colonialism (Apartheid-ul Africii de Sud), războiul nuclear mereu iminent spre finele războiului rece, primele discuții despre Statul Unitar, terorism, ș.a.m.d. Paul Virilio - Spațiul critic, prefață de Bogdan Ghiu, Idea Design & Print, colecția Panoptikon, Cluj-Napoca, 96 p., f.p. Atașat Cetății, Ciprian Mihali încearcă să afle în ce constă cotidianitatea în perspectiva ei temporală, după ce
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
particular. Lecții de istorie, de matematică, de dans și bune maniere, de franceză, de engleză. Și cîte și mai cîte. Dar, vorba aceea, cît trăiește, omul învață. Orice și de toate. Nu știu dacă și esențialul. Asta este o altă discuție. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc. În mica vacanță de sărbători am stat acasă. Și am muncit de mi-au ieșit ochii din cap. M-am uitat, la un moment dat, în Dicționarul explicativ
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
Trebuia să organizez aceste afurisite de adunări, să urmăresc ca toți ceilalți pionieri să-și îndeplinească sarcinile, să particip la ședințele conducerii pionierilor pe școală și așa mai departe. Profesorii îmi spuneau în mod direct pe cine să pun în discuția adunării, pe cine să propun să fie exclus din rândul pionierilor sau cum să mai fie sancționat. Trebuia să particip personal la discutarea acelor rezultate proaste la învățătură și a acelora ce încălcau disciplina. Odată, învățătoarea noastră m-a chemat
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
acestea, cu indicarea timpului la care se țin și invitația adresată tuturor iubitorilor de poezie. Au început să se adune aproape în fiecare seară, în special studenții. Recitau versuri ale unor poeți uitați și reprimați, versuri proprii, uneori se purtau discuții despre artă, despre literatură. Se crease ceva asemănător unui club sub cerul liber, ceva similar Hyde Park-ului1). O asemenea inițiativă periculoasă n-a fost pe placul autorităților, n-au putut s-o mai tolereze și, în scurt timp, au interzis
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
omului, iar nu un mărginit manifest politic. Imaginați-vă că toate acestea erau rostite în centrul Moscovei, sub cerul liber, în chiar acea Moscovă unde, cu șapte-opt ani în urmă, pentru asemenea cuvinte, spuse numai în șoaptă, primeai, fără nici o discuție, zece ani de pușcărie. Neavând permisiunea de odinioară de a acționa, autoritățile își ieșeau și mai mult din minți și considerau că nu trebuie să mai îngăduie această libertate: de la prima lectură puneau la cale provocări, îi rețineau pe recitatori
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Liiceanu? Nu grozavă, după părerea Luminiței Marcu. Părerile critice nu se discută, mai ales ale criticilor tineri care văd în orice deosebire de opinie o formă de cenzură. Nu părerea Luminiței Marcu, diferită de a redactorilor noștri, este însă în discuție. Ne grăbim s-o liniștim pe autoarea scurtului răspuns la o anchetă a Observatorului care n-avea nici o legătură cu premiul acordat de noi. Luminița Marcu ar fi trebuit să știe, înainte de a ne azvîrli în obraz crasa noastră incompetență
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
la fel de notoriu), Eugène Ionesco (vezi cartea Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Cioran. L'Oublie du fascisme), în vreme ce nimeni nu suflă o vorbă despre textele de proslăvire a regimului comunist de către scriitori la fel de importanți: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, George Călinescu. Discuția despre culpa morală a unora și a altora poate merge chiar mai departe. Este cunoscut faptul că, cel puțin la începuturile sale, Mișcarea Legionară a parcurs o fază idealistă, scopul ei declarat fiind revigorarea morală a societății românești. Ea a
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
ochii noștri: dacă nu vedem cătușele, ele nu există și poliția e curată ca lacrima. Să auzi și să nu crezi! Aș fi fost curios să aflu argumentele dlui Filip în favoarea acestei decizii, dacă nu-mi pierea orice interes după discuția cu dl Adrian Păunescu de la emisiunea lui Radu Moraru. Ce argumente ar mai putea aduce fostul gazetar de la Curierul Național după toate acestea? X Cu un ochi îi priveam pe Moraru, Păunescu și Filip, cu altul pe Figo, Ronaldo și
CNA a pus cătușe cătușelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14418_a_15743]
-
să le reducă aura de creatori excepționali: "prozatorii au ajuns să constate că până și erorile, ambiguitățile caracteriologice, lașitățile politice, neputițele scriitoricești, reticențele în fața cenzurii au consecințe de ordin expresiv și pot fi reciclate în aria literaturii"(p.343) Vii discuții va stârni și ultimul capitol al cărții. Deși vorbește despre „semnele sfârșitului paradigmei neomodernismului", E. Negrici vede în postmodernism o găselniță teoretică ca atâtea altele, mai mult, prin optzeciști „s-a ratat șansa intrării în normalitate a literaturii noastre și
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
a părut supărat nici cînd dl Năstase îl mai ironiza de la distanță pentru izbucnirile sale anticapitaliste, pe la întîlniri din provincie, unde dl Iliescu își mai dădea drumul la gură. Indispoziția d-lui Iliescu a început după ce premierul a adus în discuție ideea cu alegerile anticipate. Cîtă vreme însă și-a închipuit că e vorba de o simplă petardă politică fabricată de Vasile Dâncu pentru a da de lucru presei, dl Iliescu nu s-a amestecat în vorbă. Cînd a băgat de
O criză cu final de telenovelă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14420_a_15745]
-
judecăți unilaterale, substituite riscului interpretativ în pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca în lectură, cititorul să evite ispita de a identifica lumea imaginară a lui Dimitrie Stelaru în realitatea imediată, chiar în discuțiile contradictorii purtate pe marginea faptelor recognoscibile și încărcătura esențial poetică a ansamblului. Studiile lui Nicolae Rotund și Victor Corcheș excelează, cel dintâi în analize și descrieri, motivate pe nevoia de a se vedea capacitatea scriitorului în realizarea de construcții închegate
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
doar opt ani, el se regăsește în colonelul fără nume din Hojarasca, în drama bătrânului din nuvela El coronel no tiene quien le escriba (Colonelului nu are cine să-i scrie) care așteaptă o viață întreagă pensia de veteran, iar discuțiile purtate cu el despre eroul legendar Simón Bolivar îl fac să-i dedice acestuia mai târziu un roman: El general en su laberinto (Generalul în labirintul său). Acest bunic liberal, care participase sub comanda generalului Rafael Uribe - personaj care avea
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
și îndepărtată și nu știa pe cine așteaptă. A simțit atunci că vor fi împreună. Columbia rămâne țara lui de suflet. Țara, despre care scria în anii '50 că „așa cum se afirma zilnic în editoriale, pe stradă în cafenele, în discuțiile în familie, era o republică în care nu se putea trăi", a rămas și astăzi la fel. O țară în care laureatul Premiului Nobel deocamdată simte că nu poate trăi. De aceea a ales, momentan, exilul. Dincolo de valoarea literară a
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
imagine descifrabilă se transformă în pete și în accente cromatice. Fără ca imaginea să sufere perturbări în ansamblul ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și întreg. în cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției, iar direcțiile centrifuge înlocuiesc, pe nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. în cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
însă nu studiile despre scriitorii anglo-saxoni de pe cele două maluri ale Atlanticului (încîntătoare ca stil și corecte ca interpretare, dar care, să recunoaștem, nu produc mari revelații, nu schimbă de o manieră spectaculoasă paradigma de interpretare a operelor aflate în discuție), ci micul tratat despre postmodernism. „Qu'est-ce que le posmodernisme?" s-ar putea întreba Mircea Mihăieș pe urmele lui Sartre. Iar răspunsul, după parcurgerea unei impresionante bibliografii din care nu lipsesc numele mari (Ihab Hassan, John Barth, Umberto Eco, Matei
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
de-al lui din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând ororile, înjurând ca noi. Scrisul, stufos, febril, încărcat de atâtea referiri la cultura, la arta, literatura europeană, are în el o scumpă urzeală aristocratică. Discuțiile scriitorului cu nobilimea italiană, germană, franceză, poloneză, cosmopolitismul textului, un adevărat tur de forță pentru traducător, fraze întregi în engleză, germană, rusă, poloneză, în latinește și chiar și în finlandeză... Numai când este supărat sau înduioșat la culme, altceva Malaparte
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
poetul Yves Bonnefoy, Michel Déguy, A. Finkielkraut, Jaques le Goff, Maurice Nadeau, Jean d'Ormesson, Georges Poulet, Jean Rousset, Phillipe Sollers, Starobinski, Todorov, adică toată crema gândirii '68, la o cafea de după-amiază. La fel ca în volumul Rodicăi Binder, discuțiile sunt precedate de un scurt excurs în opera interlocutorului (și poate că aici apare diferența dintre interviul jurnalistic, simplu, și cel de literat, erudit, rotund, cu bază teoretică a discuțiilor, lecturi preliminare și concluzii de rafinament.) Baza ideatică a convorbirilor
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
cafea de după-amiază. La fel ca în volumul Rodicăi Binder, discuțiile sunt precedate de un scurt excurs în opera interlocutorului (și poate că aici apare diferența dintre interviul jurnalistic, simplu, și cel de literat, erudit, rotund, cu bază teoretică a discuțiilor, lecturi preliminare și concluzii de rafinament.) Baza ideatică a convorbirilor acoperă tot spectrul cultural actual, de la fenomenul televiziunii la politică, de la muzica simfonică la critica literară. Mărturisesc că majoritatea interviurilor mi s-au părut egal de interesante, cu problematizare amplă
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
mult-încercatul în explicații Cosmin Gușă "a lămurit" presa că restrîngerea delegației la un singur om e o dovadă de încredere a partidului în președintele său. Încredere, încredere, dar, dacă premierul ar fi știut că se poate aștepta la măcar o discuție constructivă pe tema alegerilor anticipate, n-ar mai fi luat cu el niscaiva Cucuzei ai PSD, să povestească în partid, după aceea, cum s-a lăsat convins șeful statului, fie și pe ici pe colo, de argumentele lui Năstase? Prevenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
care i-a servit-o șeful statului să nu fie auzită și de alte urechi din PSD. Evident însă că restrîngerea delegației PSD la persoana premierului Năstase nu s-a putut face fără acordul președintelui Iliescu. Acesta a preferat o discuție între patru ochi cu Adrian Năstase, pentru a nu-i submina inutil poziția în partid, dar pentru a-l avertiza, totodată, că, la o adică, poate face oricînd acest lucru. După ce Ristea Priboi l-a dat în judecată pe istoricul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
i s-a tăgăduit, timp de vreo șase decenii, între 1882 și 1940, dreptul de a exista printre obiceiurile de Crăciun ale noastre. Obiceiul a iscat, la noi, încă din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, o aprigă discuție pe tema nespecificității lui. Contestarea lui a fost începută, în chip paradoxal, de Petre Ispirescu, care, cum se știe, a fost culegător de producțiuni populare și doar într-o mică măsură aplicat spre teoretizări pe astfel de probleme. Și totuși
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe Eco, ca un leitmotiv, de-a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face o idee în legătură cu acest aspect dintr-o consistentă notă de subsol, în care se precizează că studiul în discuție reprezintă de fapt o nouă versiune a postfeței autorului la traducerea sa din Nerval (Sylvie, Torino, Einaudi,1999). însă preocupările criticului legate de strategiile narative ale sriitorului francez își au sursa într-o fascinație cu mult mai veche. După cum mărturisește
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
tratat în ultima parte a monografiei, ca o concluzie și nu un punct de plecare al analizei. Demersul critic pornește de la figura naratorului, și, prin ricoșeu, de la construcția personajelor. Alături de povestitor (sau povestitori), textul integrează personaje taciturne, atente însă la discuție: "cînd povestitorii tac sau ezită să meargă pînă la capăt, el îl provoacă prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
altă perspectivă; în alt context, sub altă formă; procesul continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul cuvînt, oricînd o nouă ipoteză rămîne posibilă. "Definitivările mă sperie", spunea Milionarul". Monografia de față e un teren fertil discuțiilor, fără să piardă nuanțele unui text care refuză verdictele definitive, fie ele și de istorie literară.
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
articol. De pildă, faptul că imediat după Unire, România a semnat o rezoluție prin care promitea maghiarilor din noua lor țară autonomie și sistem educațional independent. în ce fel s-au ținut românii de propriul cuvânt, se știe. Aduc în discuție această problemă dintr-un motiv foarte simplu: în clipa de față, țara noastră semnează rezoluție peste rezoluție și angajament peste angajament, doar-doar vom reuși să-i păcălim pe occidentali și să intrăm cât mai repede în Uniunea Europeană. Ar fi de
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]