305 matches
-
că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem de pământ căpșunile folosite la tartă... Ce să-ți zic, altceva decât aceste reproșuri de neam prost nu găsise și el... Am discutat un pic în contradictoriu, am încercat să mă disculp, apoi m-a lovit. Nu era o noutate, o mai făcuse și cu alte ocazii și din motive la fel de neîntemeiate, dar de data asta parcă s-a dezlănțuit iadul; nu știu de unde acumulase atâta ostilitate, dar înnebunise de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
adunate și emise de altcineva, încălcarea dreptului de autor; p. 103, r. 6 7 : „ca să nu vi se cunoască urmele copierei, ați schilodit bucățile așa de rău, încât le-ați pus toate pe dos” în ideea de a se putea disculpa de eventualele acuzații de furt de informație, plagiatorul încearcă să schimbe textul, afectându-i însă coerența, structura logică; p. 107, r. 36 : „Din picuș se face căuș.” intenția de a aduna în timp, cu răbdare, puțin câte puțin, până se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și prin urmare n-ar fi fost asasinat. Sanctuarul ar fi fost distrus după aproximativ două secole de către Lupus guvernatorul Alexandriei, din ordinul lui Cezar, (45/4 î.C.). Așadar Onia IV ar fi o persoană inventată pentru a-l disculpa pe Onia III și totodată pentru a explica înlăturarea Oniazilor de la slujirea de mari preoți (pentru texte cf. Stern I, pp. 40 ș.u., care menține tezele tradiționale; pentru o lectură diferită, a se consulta Delcor 1968 și Keil 1985
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Leon Volovici. A doua ediție americană, după protestul public al lui Leon Volovici, acordă eminentului istoric literar israelian de origine română reparația citării. Cei mai mulți români au continuat să ignore trecutul politic al lui Eliade, iar alții mai încearcă să-l disculpe și astăzi pe savant. Dintre eliadizanți, americanul Mac Linscott Ricketts a fost cel dintâi care a citit articolele prolegionare în discuție, printr-o ciudată îngăduință a autorităților românești (care însă i-au interzis să transcrie textul din 17 decembrie 1937
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Este interesant, dacă vom urmări derularea acestei lungi confesiuni din Prolog, că cele cinci căsnicii ale sale nu au dat urmași, așadar sterilitatea a marcat viața femeii, atât de înclinată în satisfacerea poftelor și instinctelor personale. Mereu încearcă să se disculpe pentru dorințele ei, aducând ca argumente exemple celebre: „și Solmon ținu mai multe doamne!/ Păi unde n-am eu parte, dragă Doamne,/ Să mă înfrupt măcar pe jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți din cadrul povestirilor manifestă o gelozie exagerată, patologică, de aceea își merită soarta de încornorați, după cum afirmă și Fiammetta, naratoarea celei de-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inventa o adevărată poveste tragică: cei doi amanți s-ar urmări și ar încerca să se omoare, rolul femeii fiind de a salva și de a opri răzbunarea masculină. și acest personaj feminin ilustrează imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1026 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 1027 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 90-91. 275 tradiția spirituală anterioară devine o văduvă respingătoare și amorală, o donna demonicata, care nu mai este privită cu niciun fel de simpatie, nu mai poate fi disculpată, ci direct condamnată. Femeia este descrisă ca „animale imperfetto, passionato da mille passioni spiacevoli e abbominevoli pure a ricordarsene, non che a ragionarne”1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acest lucru, fără să mai simtă nevoia de a trece și la realizarea unor acte reparatorii! * „Conștiința valorează cît o mie de martori.” (Quintilian) Dacă o conștiință pervertită are nevoie de ajutorul unei mii de mărturii false pentru a se disculpa, declarația unei singure conștiințe cinstite reduce la tăcere dovezile false ale unei mii de martori mincinoși. * „Aceleași lucruri pot fi morale sau imorale; intreresează motivul sau modul În care sînt săvîrșite.” (L.A. Seneca) Marele filosof ne dă și un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a ghida relațiile dinaintea căsătoriei. Pentru mulți din tinerii epocii, era o situație nesatisfăcătoare, care le punea probleme. Doreau să încalce norma. Fie aveau conștiința încărcată și își mărturiseau greșeala, fie își adaptau valorile dorințelor, elaborând justificări care să îi disculpe: relațiile sexuale înainte de căsătorie erau legitimate, în opinia lor, printr-un motiv oarecare (dragostea sau pornirea naturii). Schimbările radicale Nici măcar lucrurile simple nu se pot explica referin-du-ne doar la o cauză unică. Cauzele acționează de regulă în rețea. Mai multe
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de inferioritate: prin agresivitate și denigrare se încearcă o compensare pentru slăbiciunile naționale. Același mecanism funcționează și în cazul antisemitismului (membrii unui grup identificabil, care au succes, stârnesc invidia, ura și devin țapi ispășitori) sau anumiți lideri africani care se disculpă pentru patruzeci de ani de declin, invocând colonialismul. Este posibil să îți învingi propriile prejudecăți? Scena se petrecea într-un orășel român și ne-a fost povestită de un prieten. Aștepta singur autobuzul și brusc s-a trezit înconjurat de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ești liber cu adevărat, înseamnă că nu mai există nici o scăpare"). • Legea lui Peter: "Într-o ierarhie fiecare salariat (individ, n.n. TDS) tinde să urce pînă la nivelul său de incompetență!" [Peter, Hull, 1994:20]. Un atare principiu îl poate disculpa parțial pe Adam, avînd în vedere că "incompetența (ne)vinovată" este un viciu inerent sistemului de organizare a lumii însăși. În consecință, generalizat fiind, acest viciu nu mai poate fi considerat o acuzație foarte gravă la adresa individului însuși. Adam și-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cuvinte, Chalandon s-a simțit prins ca între două fantome, după apariția primului său roman "irlandez". Ambii păreau să-i ceară socoteală, după propriile mărturisiri. Se străduise să asculte, să privească, să înțe leagă, fără să condamne și fără să disculpe. Dar ceva lipsea, cumva nu se rostise adevărul sfîrtecat al unui catolic irlandez mîndru de originile sale și prins în contradicțiile unui război absurd. Melancolia degajată de contemplarea unei irosiri ale cărei resorturi ne scapă se îmbină cu frumusețea aspră
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se poate contrapune nicio altă afirmație ovidiană, care să fie de-a dreptul la antipozii celor discutate până în acest moment: potrivit acesteia din urmă, Arta poetului nu ar avea nicio legătură, sau aproape niciuna, cu exilul și poetul s-ar disculpa, dacă nu i s-ar pune în cârcă aliud magis, adică "ceva mai mare, mai grav" de care Ovidiu nu se poate apăra în niciun fel. Iată versurile lui Ovidiu, puse de data aceasta chiar în gura zeului Iubirii, unul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
decât unica conduită posibilă din punct de vedere psihologic: și anume cea povestită de el. Astfel ar fi putut aștepta de la Paulus o atitudine binevoitoare pentru anularea sau, cel puțin, pentru reducerea pedepsei. Cu orice preț, Paulus trebuia să fie disculpat și orice bănuială de înțelegere tacită dintre Ovidiu, relegatul lui Augustus, și Paulus, "amicus Augusti", trebuia îndepărtată. Această neliniște a lui Maximus de a se vedea disculpat rezultă clar din scrisoarea lui Ovidiu: "Desigur, la început, furia ta era justficată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau, cel puțin, pentru reducerea pedepsei. Cu orice preț, Paulus trebuia să fie disculpat și orice bănuială de înțelegere tacită dintre Ovidiu, relegatul lui Augustus, și Paulus, "amicus Augusti", trebuia îndepărtată. Această neliniște a lui Maximus de a se vedea disculpat rezultă clar din scrisoarea lui Ovidiu: "Desigur, la început, furia ta era justficată și la fel de gravă ca cea a lui Augustus, care se supărase pe drept pe mine; durerea care atinsese inima marelui Cezar tu jurai (iurabas) pe loc că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Universitatea din Bucure? ți, c�ț ? i la V? lenii de Munte, am v? zut care erau rela? iile lui Iorga cu el �n timpul r? zboiului ? i c? , la cererea Reginei Maria, Iorga chiar a scris o carte că s?? l disculpe pe Carol de nelegiuirile sale. Dar mai important (pentru o fiin?? uman? at�ț de individualist? că Iorga) era faptul c? Iorga �l �ndr? gea pe Carol. A fost �ntotdeauna �mpotriva exil? rîi acestuia ? i �n egal? m?sur? �mpotriva regen? ei. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
purt�nd toate semnele antisemitismului f? r? rasismul lui Hitler. �n viziunea lor alb? negru, membrii Legiunii prosl? veau na? iunea rom�n? ? i istoria ei bimilenar?. Karl Marx prefigurase o societate �n afară na? iunii, Albert Einstein pulverizase timpul, iar Sigmund Freud disculpase p? catul apel�nd la subcon? tient, a? a �nc�ț nu este de mirare c? ace? tia �i obsedau pe cei de felul lui Codreanu sau Mo? a! Evreii trebuiau deci s? devin? r? ul absolut. Li se atribuiau calit?? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Traian Boeru de c? tre comunitatea rom�neasc? , dar c�? iva legionari, foarte pu? ini, au r? mas �n continuare al? turi de el. La �nceputul anilor �60, Boeru ? i grupul de legionari care �l sprijineau s? au hoț? r�ț s?? l disculpe de asasinarea lui Iorga. Dup? cum mi? a explicat Nicolae Guguianu (un legionar ? i tovar?? apropiat al lui Boeru), care locuie? te la La Garenne Colombes, �n cadrul unei �ntrevederi pe care mi? a acordat? o, grupul de legionari r? mă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
care mi? a acordat? o, grupul de legionari r? mă? i al? turi de Boeru a convocat un �Juriu de Onoare� prezidat de generalul Ion Gheorghe, ultimul ambasador al lui Antonescu la Berlin, ? i de al? îi. Juriul l? a disculpat de asasinarea lui �n ciuda tuturor probelor care dovedesc contrariul. Conform acestei versiuni, el nu s? ar fi dus la Sinaia �mpreun? cu echipa mor? îi, ci ar fi r? mas la Bucure? ți etc�. Fic? iunea această contrazice toate faptele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
o resim? ea. Ru? inea această eră at�ț de intens resim? it? , �nc�ț, la �nceputul anilor �60, c�? iva legionari au convocat Juriul de Onoare prezidat de generalul Ion Gheorghe (ultimul ambasador la Berlin al lui Antonescu) că s? -l disculpe pe Boeru de asasinarea lui Iorga. Indiferent de decizia acestui �Juriu de Onoare�, Boeru a contrazis categoric, de mai multe ori, �descoperirile� f? cute �n trecut de acestă 39 Nu s-a stabilit niciodat? cine erau legionarii care d? duser? ț�rcoale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
încă și mai mult fragilele relații dintre pacientă și personalul medical. Susținută pe față (dar și în secret), pacienta invoca prezența unui presupus sindrom al „insulinorezistenței extreme”, singurul care (în obtuza opinie a susținătorilor acestei ipoteze) i-ar fi putut disculpa de povara sumelor de bani imense irosite pentru tratamentul insulinic oferit bolnavei (cheltuială pentru insulina echivalentă pentru consumul unui întreg județ). „Colegiul medicilor” a reușit să soluționeze în mod corect cazul, bazându-se pe determinarea insulinei în 70 de probe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu care le sunt divulgate defectele. Reproducerea certurilor dintre măicuțele al căror comportament este departe de a fi unul decent și umil are doar scopul înveselirii narațiunii și nu o funcționalitate satirică. Nenumărate pasaje disculpă, de altfel, personajele, explicând discrepanțele dintre ceea ce sunt și ceea ce ar trebui să fie: Pe călugăr, ca și pe poet nu poți să-l admiri și să-l respecți decât numai atunci când ți-l făurești în închipuire. Apropiindu-te de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de discursul indirect. Narațiunea nu mai e doar povestire. Henry James inaugura istorisirea ambiguă, la capătul cărei lectorul nu știa prea bine de partea cui să fie, cine are o vină și cine nu. Pentru autorul Desperado, toți eroii sunt disculpați de la bun început, toți au dreptate în felul lor. Cele mai concrete incidente se leagă în final într-o poveste interioară, ni se dezvălui rotițele gândului incipient. Sentimentul rămâne nerostit, el se ghicește. Sfiala Desperado merge mână în mână cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Student al lui Iorga atît la Universitatea din București, cît și la Vălenii de Munte, am văzut care erau relațiile lui Iorga cu el în timpul războiului și că, la cererea Reginei Maria, Iorga chiar a scris o carte ca să-l disculpe pe Carol de nelegiuirile sale. Dar mai important (pentru o ființă umană atît de individualistă ca Iorga) era faptul că Iorga îl îndrăgea pe Carol. A fost întotdeauna împotriva exilării acestuia și în egală măsură împotriva regenței. Iorga a menținut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]