912 matches
-
exemplele de colaborare cel mai des citate trimit la o experiență politică și chiar de socializare ocupațională de după 1989. Trecutul comunist ca atare este invocat doar ca element legitimator atunci când actorul politic În cauză are În biografia sa elemente de disidență. Perioada 2000-2004 a marcat Întoarcerea la putere a fostului PDSR (PSD). În acel moment construcția echipei guvernamentale a devenit un atribut al primului-ministru desemnat, Adrian Nastase, iar principalul criteriu de selecție a fost modul În care actorii politici au acționat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
această perioadă a Început un proces firav de echilibrare a forțelor În zona mobilității elitelor, elitele formate În sistemul socialist nemaifiind singurele care să acceseze posturi de conducere. Astfel, au apărut activ pe scena sociopolitică persoane de vârstă medie din disidență, persoane care au luptat din afara țării contra regimului. Au apărut tineri formați În noile facultăți din România, deschise spre adaptarea curriculumului școlar la o societate care se dorea democratică. Au apărut și persoanele care pe timpul regimului comunist au fost oponenți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Când În 1977 romancierul Paul Goma a luat poziție Împotriva lui Ceaușescu, s-a trezit singur; a fost arestat, apoi expulzat. Una peste alta, epoca a produs o literatură interesantă, dar românii nu au un Soljenițân sau un Havel. O disidență s-a Înfiripat În anii ’80, odată cu criza comunismului. Disidenții au fost Însă puțini, tratați cu dispreț de autorități și izolați de masa populației. Departe de modelul Solidarității sau al Cartei ’77. Până la urmă, nu disidenții i-au ridicat pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, 5 volume, București, 1991-1997. 4. Despre epoca Ceaușescu În genere, vezi Dennis Deletant, Ceaușescu and the Securitate. Coercion and Dissent in Romania. 1965-1989, Londra, 1995; ediție românească: Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență În România anilor 1965-1989, București, 1998. Cea mai cunoscută dintre biografiile oficiale ale dictatorului este semnată de Michel Hamelet: Nicolae Ceaușescu, Paris, 1971 și ilustrează perfect modul cum unii occidentali s-au lăsat prinși În mrejele propagandei românești (autorul a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
criză, să vă abțineți de la a vă expune părerile și să îi încurajați pe consilierii dumneavoastră să vă împărtășească raționamentele lor. Dacă simțiți că cineva se abține, încurajați-l să vorbească. Insistați asupra faptului că certurile deschise sunt binevenite, în timp ce disidența tăcută nu (în special dacă aceasta din urmă este împărtășită ulterior mass-mediei). Din câte îmi amintesc, primul an al lui Bill Clinton a fost marcat de întrevederi indisciplinate în care consilierilor politici inferiori le era permis să participe, iar discuțiile
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Pe măsură ce țara se dezvoltă, va fi nevoie de mult mai mult decât respectul față de strămoși pentru a o ține unită. Conducerea comunistă trebuie să fie cu un pas înainte și să facă eforturi pentru a preveni fuziunea micilor manifestări de disidență cu marile proteste. Pentru a reuși, trebuie să răspundă unei întrebări evidente: cum explică ceea ce face un Partid Comunist care include capitaliști și administrează o robustă piață bursieră? Până acum, liderii chinezi au răspuns cu ingeniozitate, articulând pe larg o
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Suedia și musulmanii din Persia și Turcia. Pentru a-și menține teritoriul unit, a exercitat un control ferm asupra nobilimii ruse, a creat o rețea loială de securitate internă, a stabilit o alianță strânsă cu Biserica Ortodoxă și a interzis disidența politică. Înainte de Petru I, nici măcar rușii cei mai culți nu știau multe despre știința modernă, Renaștere sau perioada marilor descoperiri. După Petru I, Rusia a devenit un participant deplin deși cu perspectivă largă la intrigile și rivalitățile Europei. Datorită lui
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
modernizare care urmărea să transforme ținutul într-o fortăreață de sprijin pentru lumea liberă ceea ce nu înseamnă că oamenii săi erau liberi. Ținându-și țara în afara orbitei sovietice, șahul folosea tortura și o rețea brutală de informații pentru a zdrobi disidența. La începutul anului 1979, el a fost forțat să se exileze de o mișcare populară condusă de ayatollahul Ruhholla Khomeini. Plin de sine, Khomeini a stabilit un guvern în care deciziile legate de securitate erau luate de un grup neales
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
scară națională. Astfel, candidaturile locale, independente de marile partide naționale, aveau șanse în aceste județe. Candidaturile și presa locală bogată favorizau la maximum jurnaliștii. Referitor la "aripile" detașate de marile partide, originea socială a parlamentarilor acestora era destul de omogenă. Aceste disidențe nu se datorau unei opoziții de ordin social, ci pur și simplu unor rivalități personale. Anumiți lideri nu suportau dominația altor lideri. Nu era loc în sânul aceluiași partid pentru doi șefi. Atunci unul dintre ei părăsea partidul, formând un
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
sunt sigur că eu nu m-am dus la ședința aceea știind că este pregătită, ca un act, nu de revoltă, nu de revoluție, cum s-a scris, cum se scrie și cum se spune astăzi, nici un act de mare disidență politică. Știți, când citesc ziare și cărți, când vorbesc cu oamenii în România, am impresia că toată lumea a fost dizidentă! Toată lumea se trezește acum că până în '89 a fost dizidentă... Nu. Dar, prins de atmosfera aceea unică în viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
său au dus la paroxism politica de persecutare a femeilor și copiilor: în urma interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive, orfelinatele s-au umplut de copii ale căror destine erau, pentru cea mai mare parte dintre ei, compromise din momentul nașterii. Disidența a fost strivită nemilos de cerberii regimului și instrumentul lor principal, Securitatea. Menționez aici acțiunile constante de marginalizare, compromitere și lichidare a oricăror forme de gândire și acțiune liberă: persecuția mișcării inițiate și conduse de Paul Goma, cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stradă, interjecțiile joviale ale unui chefliu. Gazda mea s-a grăbit să observe, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios: a fi beat la ora asta pe străzile Varșoviei nu mai este un viciu, ci o formă voioasă de disidență. În căutarea unor bucurii comune Am putea spune că bucuria avea, în Est, alt regim temporal decât în Vest. Vestului i se potrivește definiția carteziană a bucuriei: „contemplarea unui bine prezent” (Pass. an., II, 61, 93). Dar în Est tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nr.11/12/1925, p.413, Cernăuți). * Sfatul nostru Sfatul nostru, gazetă săptămânală editată de Aurel Huțu, unul din membrii de frunte ai organizației țărăniste din Bucovina care s-a rupt de organizație și care în articolul program spunea că disidența se datorează „tendințelor de curățire și primenire a partidului.” Gazeta noastră e astăzi independentă. Ea nu-și asumă nici titluri, nici glorii, căci nu are de unde” spunea în martie 1926. Până la urmă s-a ajuns la o colaborare între naționaliștii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
documente auxiliare. Între ele se aflau o scurtă biografie a lui Nicolae Ceaușescu și fotografiile câtorva "realizări" ale regimului (Metroul, Transfăgărășanul, Canalul). De la primele propoziții, lecția se adresa deja inițiaților, celor familiarizați cu termeni precum "neostalinism", "socialism dinastic", "destalinizare", "desovietizare", "disidență", "greve antidictatoriale", "izolare diplomatică", "democrație populară". Expunerea se construia pe un contrast facil între prima și a doua perioadă a regimului, cu descrieri moralizatoare ținând loc de analiză istorică. Se amintea despre un "dezmățat cult al personalității", iar fotografia cuplului
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o comparație incompletă și pe rolul persuasiv al repetiției: "rezistența față de regimul Ceaușescu a devenit tot mai accentuată. Atât în străinătate, cât și în interiorul țării se contura o opoziție tot mai puternică față de regim. Această opoziție s-a manifestat prin disidența intelectualității și protestele muncitorești (s.n. C.M.)"18. De aceea, într-o bună tradiție a simplificării și auto-confirmării didactice, ca și a predispoziției oricărui manual de istorie de a însuma cât mai multe "lupte" și "conflicte", protestele izolate deveneau "opoziție", iar
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-a) se prevedeau următoarele teme: sovietizare, etatizare, colectivizare, industrializare forțată, revoluție culturală, poliție politică; deportare, muncă forțată, lagăr de muncă, deținuți; democrație, societate civilă, practici democratice, constituție; instituții și mecanisme de exercitare a puterii politice, reeducare, represiune comunistă, opozanți și disidențe, rezistența anticomunistă, destalinizare și desovietizare; etapele regimului comunist; revenirea la instituțiile democratice. 11 Sorin Oane, Maria Ochescu, Istorie. Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas, București, 2001, p. 163. 12 Alexandru Vulpe (coord.), Radu G. Păun, Radu Băjenaru, Ioan
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a tinere tului intelectual entuziast, atras acum de ideile mai generoase ale socialis mului, Partidul Liberal a cunoscut totuși ani în care autoritatea sa a fost incontestabilă, sub conducerea fermă a lui I.C. Brătianu, deși în toată această perioadă numeroase disidențe de dreapta sau de stânga s-au rupt din sânul său. După moartea „Vizirului“, Partidul Liberal trece printr-o perioadă mai tulbure și mai agitată, sub conducerea lui D.A. Sturdza, om de cultură cu unele inițiative pozitive, dar politician inabil
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În calitate de istoric al fenomenului comunist și de politolog, sunt câteva cazuri care mă interesează personal. Nu intru În detalii, dar aș vrea să-mi explic cazul unui ilustru matematician care a avut la un moment dat un rol important În disidența română și care, ulterior, a devenit ambasador În Statele Unite În perioada primei președinții a lui Iliescu. Mircea Mihăieș: E vorba de Mihai Botez. Vladimir Tismăneanu: Da, despre el este vorba. Voiam să văd și eu care și cum erau anchetele
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
președinții a lui Iliescu. Mircea Mihăieș: E vorba de Mihai Botez. Vladimir Tismăneanu: Da, despre el este vorba. Voiam să văd și eu care și cum erau anchetele Securității, ce era și ce nu era acolo, În special legat de disidență și de postul de radio „Europa Liberă”. Voiam să aflu eventual și lucruri legate de mine, nu ceea ce a publicat Mihai Pelin, adică lucruri vizibile. Dacă aceasta e fișa pe care mi-a făcut-o Securitatea, o fișă absolut anodină
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
perceput În 1996 Emil Constantinescu. Nu e cazul. Vladimir Tismăneanu: E perfect adevărat. Emil Constantinescu, nu fără motiv, venea Împreună cu ideea: „Votăm schimbarea! Votăm un alt fel de politică”. Părea a fi, În multe privințe, asemănător cu figurile importante ale disidenței ajunse la conducere În alte țări din Europa de Est; nu părea să aibă veleitățile unui lider regional. Îmi amintesc corespondența cu un distins intelectual din Timișoara, redactor-șef al revistei Orizont, imediat după alegerile din 1996, când multă lume era foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
urma, dacă nu mă Înșel, Summitul de la Madrid. Vladimir Tismăneanu: Acesta trebuia pregătit și de Serviciul de Informații Externe, care există În orice țară. Dar nu În orice țară el se ocupă cu probleme de dezinformare și de calomniere a disidenței. Mircea Mihăieș: E o situație unică, deoarece la noi serviciile secrete sunt ca grănicerii din vremea comunismului: stăteau cu fața spre interior, deci voiau să apere țara de dușmanii interni, nu de cei externi! E probabil ceva În patternul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și cât Îl controlau acestea pe el. Cred că e, de fapt, o relație reciprocă: Milošević a permis supraviețuirea structurilor În numele a ceea ce În Iugoslavia s-a chemat revoluția antibirocratică. Aceasta a atras de partea lui Milošević figuri importante ale disidenței antititoiste, inclusiv un vechi și bun prieten al meu, devenit ideologul Partidului Socialist - filosoful Mihailo Marković. Mircea Mihăieș: Ce evoluție! Vladimir Tismăneanu: El rămâne convins că Milošević a fost o figură importantă a socialismului internațional. Mircea Mihăieș: Marković a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
crede nici o secundă că Adam Michnik e corupt, și nu sunt printre cei care au bănuieli privind moralitatea grupului din jurul Gazetei Wyborcza. O dată intrat În lumea business-ului Însă, ești pe un teritoriu dominat de alte reguli decât cele ale disidenței etice din perioada de dinainte de ’89-’90. Mulți dintre foștii disidenți nu au vrut să intre În acest tip de afaceri lucrative, ajungând, În ultimă instanță, marginali. Michnik a rămas central tocmai pentru că a Înțeles legătura dintre marele business, presă
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Issac Îl numește pe bună dreptate „un iconoclast ce poate să fie considerat orice, dar nu conservator sau neoconservator”. Este bine să avem În text citate care să susțină acest punct de vedere, măcar prin valorile morale asociate cu tradiția disidenței și a gândirii liberale occidentale. În anumite privințe e nevoie de inteligență istorică și de claritate morală: mă refer la eseul lui Lionel Trilling care a dat titlul unui volum editat de Leon Wieseltier. Mircea Mihăieș: The Moral Obligation to
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
destinație la care trebuie ajuns. Din acest punct de vedere, cred că Tony Blair este unul dintre marii politicieni ai acestor vremuri. E percepția mea. Vladimir Tismăneanu: După cum spuneam mai devreme, Blair amintește Într-un fel de marea lecție a disidenței centralși est-europene, formulată memorabil de mentorul filosofic al lui Václav Havel, Jan Patoțka. Acesta a spus că există un număr de valori pentru care merită să suferi și chiar să pieri. Mircea Mihăieș: Cel puțin În raport cu România, Tony Blair și-
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]