538 matches
-
a cîtorva generații; acest gînditor În rime a inventat glorioasele-n veci sintagme Danubiul GÎndirii și Geniul Carpaților, de ți se ridică pe spinare vîrful Omu, și cîte altele asemenea a mai inventat din pană, cu toate că era cum a spus disident și Încă unul dintre primii, dintre cei obsceni. Mă Întreb așa, ca om de la blocuri, dacă i s-o fi stins și lui lumina cînd Învăța pentru examene de partid, de facultate, nu cred, el face parte dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se cumpără nici măcar la Hiroshima, nu mai există gurmanzi, a dispărut bucătăria clasică, nu pot fi gătite fil și nici n-arată bine În acvariu, efectele apar Însă mai tîrziu, peste cinci, zece ani - vezi Memoriile lui Saharov, tatăl disident al bombei cu hidrogen, premiat pentru pace -, atît de tîrziu Încît ecologiștii și pescarii vor dispărea În alt film și nu se va mai putea face nici cea mai vagă legătură Între explozia x și bolnavul y din țara radioactivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lăsînd la soare țiganca lui a fost odată ca niciodată. A fost odată ca niciodată Emanoil Valeriu. Și interviul pe care l-a luat unor demenți anonimi. La spital. CÎțiva ani mai tîrziu. Era clar, ăștia patru nu puteau fi disidenți sau bicicliști, că ne-am săturat, deoarece stăteau cu adevărat prost cu sănătatea, totuși așa au fost prezentați, drept opozanții fostului regim. Cochetele bărcuțe de hîrtie ce-au plutit pe apa insurecției lor mintale au bucurat populațiunea română, harnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să facă, dar omul de știință nu știe, e perplex, cu toate că răspunsu-i simplu: să candideze. În Mărturii, Petre Roman, sex-simbolul anilor ’90, scrie despre tata lui. „El era dușman de clasă din interiorul partidului” (sublinierea lui, pe ziar). Acel Valter disident și copilul lui hidraulic. Care rîde de noi fără ca măcar s-o știe, cu o fluidă dezinvoltură. Nu-i singurul, din fericire. Poetul Totuși iubirii Își consacră spații tot mai ample pentru al său „dosar de securitate”. Corneliu face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
musai nevoie de dosar. Au dat transcrierea unui salahor, s-a chinuit bietul cu numele franțuzești, i-a ieșit câte un porumbel. Dar, asta e! Scrii o carte, aduni cronici din reviste, faci dosar și ajungi membru, și oficial și disident dacă se poate. Ai o expoziție, scoți și-un pliant În care vreun cine-știe-cine te prezintă fără să fi văzut nimic din ce-ai produs. Și-apoi, aștepți și tu cronici. A citit Ungureanu din cartea ta atunci când te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Hu Yaobang, sunt cei care conduc reformele. în 1985 și 1986, noile orientări sunt însoțite de tulburări studențești. Dar inflația își face apariția, iar aripa conservatoare profită de ea pentru a prelua inițiativa, în vara anului 1988, în vreme ce acțiunile intelectualilor disidenți se tot înmulțesc. Când, pe 15 aprilie 1989, Hu Yaobang moare în urma unei crize cardiace, se produce o înlănțuire de evenimente cu deznodământ catastrofal: manifestații din ce în ce mai mari la Beijing și apoi în marele orașe, regimul declară starea de asediu și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clandestinitate, părăsește PC spaniol în favoarea scrisului, reflectând asupra experienței sale concentraționare, asupra revoluției și a totalitarismului, înainte de a deveni ministru al Culturii în Spania în 1988. Mișcarea din Mai’68, care reactivează pasiunea pentru revoluție*, este, parțial opera unor intelectuali disidenți față de comunismul ortodox, care aderă atunci la stângism*. Firește, publicarea în franceză, în 1974, a Arhipelagului Gulag de Soljenițîn îi obligă pe mulți dintre ei să reflecteze mai adânc asupra totalitarismului. și totuși, tipul social al „intelectualului angajat”, trăind în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
activități antisovietice pentru a fi publicat în Occident, sub pseudonim, câteva opere satirice. Acest fapt provoacă, în 1966, una din primele manifestații de protest, în piața Pușkin din Moscova, și un apel colectiv cerând revizuirea procesului și eliberarea lor. Mișcarea disidentă* începe să capete formă și se asistă la o schimbare în sânul intelectualității: nomenklatura literară și artistică susține regimul, din ce în ce mai corupt și mai represiv, în vreme ce un număr tot mai mare de artiști și de scriitori se emancipează de sub presiunea ideologică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nobel pentru literatură în 1970), Axionov, Brodsky (premiul Nobel pentru literatură în 1987), Tarkovski, Liubimov, Zinoviev etc. între 1970 și 1988, aproape 50000 de scriitori, muzicieni, realizatori, dansatori, regizori, ziariști, istorici, filosofi - dintre care mulți au făcut parte din mișcarea disidentă - părăsesc URSS. în emigrație Nuclee ale unei puternice diaspore intelectuale se formează în Statele Unite, în Franța, în Israel; ele înființează edituri (Ardis, Ermitage) își creează propriile lor reviste și ziare (Syntaksis, Vremia i mî etc.), membri ai lor predau în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru respectarea drepturilor garantate de Constituția sovietică și prin acordurile juridice internaționale cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului. Disidența înțelege să rămână pe terenul legalității și respinge orice acțiune violentă. Aceasta este „conștiința juridică” care-i însuflețește pe disidenții partizani ai „libertății cuvântului”. în august 1967, Vladimir Bukovski, Vadim Delaunay și Ergheni Kușev, redactori ai revistei clandestine Russcoie Slovo (Cuvântul rus) sunt condamnați la câte 3 ani de lagăr. După care, Iuri Galanskov și A. Ghinzburg primesc și ei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
închis vreme de 14 ani, este eliberat în 1993. Dar mișcarea de contestație internă primește o lovitură de moarte odată cu reprimarea sângeroasă a Primăverii de la Beijing* și, ulterior, regimul n-a mai lăsat nicio speranță nici celei mai mici atitudini disidente. Astăzi, ideea de disidență mai este adoptată de opozanții lui Fidel Castro - Mișcarea Creștină de Eliberare susținând „proiectul Valera” (referendum asupra libertăților) sau pe Doamnele Albe, soții ale contestatarilor arestați în 2003, ambele mișcări bucurându-se de susținerea lui Vaclav
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fost mai greu să supravegheze și litoralul, ceea ce a suscitat fenomene ca boat people vietnamez sau balseros cubanez. Fotografia prezintă sosirea unui astfel de boat people vietnamez la Hong Kong, în 1979. 22. Aleksandr Soljenițîn a fost cel mai cunoscut dintre disidenții sovietici, datorită monumentalului său Arhipelag Gulag (1973) care prezenta pentru prima oară o viziune de ansamblu asupra sistemului concentraționar sovietic în care autorul a fost reținut timp de opt ani. După ce i s-a retreas cetățenia și a fost expulzat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de specializare a aparatului îi permite partidului să înfrunte șocurile și mai ales să limiteze la maximum posibilitățile de disidențe colective, întărind astfel definiția Unității și interzicând de facto orice posibilitate de a crea un grup opozițional, dacă nu chiar disident* - de exemplu, troțkist*. La urma urmelor, acest tip de organizare, care a constituit, decenii la rând, forța partidelor-state și a partidelor de opoziție comuniste, și-a arătat limitele începând din anii 1980, când s-a confruntat cu niște societăți pacificate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celor 10%. Constrâns să participe la guvernare în 1981, nu știe cum să se comporte în raport cu cei patru miniștri ai săi care nu influențează defel hotărârile executivului. în 1984, PCF pune capăt experimentului. Contestările interne se înmulțesc - odată cu candidatura comunistă disidentă a lui Pierre Juquin la alegerile prezidențiale din 1988 - și debilizează un partid mai întâi liniștit, iar apoi speriat de politica lui Gorbaciov* și, până la urmă, total destabilizat de prăbușirea URSS. Partidul se repliază în bastioanele sale muncitorești, din ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
perpetuare a colonialismului francez. Unul dintre punctele de interes era și Indonezia. Administrația Eisenhower și îndeosebi secretarul de stat John Foster Dulles și fratele său, directorul CIA, Allen Dulles, își făceau griji din cauza politicilor președintelui Sukarno. Ei au căutat mișcări disidente în insulele exterioare ce ar fi putut fi sprijinite pentru a slăbi sau a înlătura regimul lui Sukarno. Ocazia a venit în 1957, când coloneii disidenți din Sumatra au organizat o rebeliune, ei primind arme de la CIA. Dar revolta a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
CIA, Allen Dulles, își făceau griji din cauza politicilor președintelui Sukarno. Ei au căutat mișcări disidente în insulele exterioare ce ar fi putut fi sprijinite pentru a slăbi sau a înlătura regimul lui Sukarno. Ocazia a venit în 1957, când coloneii disidenți din Sumatra au organizat o rebeliune, ei primind arme de la CIA. Dar revolta a eșuat, iar rolul CIA a fost ulterior făcut public, afectând și mai mult imaginea Statelor Unite în Indonezia și în regiune. Paul Gardner a scris după eveniment
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rândurile masei Înseamnă, pentru muzicienii underground, să se dezbare de o identitate flotantă, prost croită. Înseamnă de asemenea că aceste minorități sunt profund anomice Încă de la constituire, prin Însăși originea membrilor lor. Acest lucru explică tonalitatea emoțională, furioasă, violentă și disidentă a subculturilor. Astfel de minorități (techno, rap, rock) se opun atât maselor anomice care admiră idoli, cât și ansamblurilor nomice (familie, școală, slujbă, partide), prea convenționale și conformiste din punctul lor de vedere. Obiectivul lor principal este să inverseze procesul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la adresa propriei moțiuni. De la colorata dezaprobare a lui Răzvan Theodorescu („Moțiunea e sinucigașă! În politica românească poți să fii curvă, dar nu poți să fii tâmpit!“), până la eternele apeluri la „rațiune“ ale eternului Ion Iliescu, ba chiar și până la Clujul disident care, deși a impus moțiunea, acum se dezice de ea prin vocea lui Vasile Pușcaș, PSD-ul se dă peste cap să găsească soluții pentru a se refugia din nou într-o opoziție vinovată și complice, și nu într-una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de stat. Am analizat deja diferențele ținând de acest discurs, dar ni se pare totuși important să plasăm această distincție a originilor ca subalimentarea substitutului de clivaj. Distincția pe care am elaborat-o între partidele istorice, partidele provenite din structurile disidente precomuniste sau partidele disidenței, partidele paginii albe, partidele provenite direct sau indirect din structurile comuniste și partidele reconvertite permite în aceeași măsură identificarea modelelor preferențiale ale originii genetice după versant. Partidele istorice și ale paginii albe sunt mai curând identificate
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
9 3,0a 3,3 3,4 1,3 0,9 Blocul Muncitoresc Țărănesc Partidul Țărănesc-Democrat 2,8 1,4 2,8 2,3 Partidul Maghiar a 6,1a 6,1a 4,8 4,8 4,0 4,1 Partide-personalități disidente Partidul Țărănesc (Lupu) a 2,5 3,4 5,7 5,1 Partidul Liberal (Brătianu) 5,9 6,5 5,0 3,9 Partidul Naționalist (Iorga) 1,3 1,0 0 2,3 P. Radical-Țărănesc 2,8 2,3 Alte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
pentru editare l-am întrebat cum de îndrăznea să trăiască în casă cu manuscrise ce cuprindeau observații tăioase la adresa regimului comunisto-ceaușist, Th. Codreanu mi-a răspuns că le păstra " stăpânit de multă frică și suspiciune", mai ales că Sandu Tzigara-Samurcaș, disidentul poet de la București, primul, după Eminescu, de care autorul hușean s-a simțit sufletește legat, îi scria să țină "bine ascunse caietele, că a doua oară nu va mai fi iertat de tovarășul Iftimie". Că va putea fi învinuit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a le strecura către Occident, eventual până la Europa Liberă, dar mi-a răspuns că această întreprindere ar fi presupus riscuri nebănuite, având în vedere mediul în care trăia la data aceea. Prin urmare, Th. Codreanu ratează, astfel, statutul de scriitor disident, deși în taina atelierului lui de gândire și creație de la Orgoești fluieră în biserică nu cu metaforă, ci adânc, bărbătește, cât îl țin băierile: Aflu de la Samurcaș că mult lăudatul nostru partid (P.C.R.) s-a născut ca agentură a Kominternului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marile momente ale istoriei moderne a românilor pentru următorii 70-80 de ani: stat național, reformele modernizării, independența, unificarea din 1918. Considerații de analist autentic face Theodor Codreanu în capitolele VII, VIII și IX, intitulate semnificativ Naționalism și comunism, Protocronismul și Disidenți și rezistenți. Relația naționalism-comunism este, în opinia autorului, "o ecuație dintre cele mai confuze și mai controversate în ideologia contemporană", iar "dintr-un sistem utopic (comunism) nu se poate ieși cu utopii reformiste", promovate cu obstinență, dar cu totală ineficiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a Marii Britanii. În plus, mișcarea națională avea un nou și talentat lider. Mustafa Kemal fusese singurul comandant otoman care repurtase succese în timpul războiului; el a dovedit acum că avea și o mare abilitate politică. Kemal a reușit să reconcilieze facțiunile disidente și să găsească o bază de cooperare comună. În primăvara anului 1919, el a fost numit inspector militar guvernamental al Anatoliei răsăritene. Sosind la Samsun în mai 1919, noul inspector a încercat să unească forțele opoziției și detașamentele turcești de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unit cu Germania, aceasta din urmă ajunsese să aibă graniță comună cu Iugoslavia. Acordul de la München demonstrase că nu se putea pune bază pe aliații occidentali pentru a împiedica Axa să profite de controversele naționale. Relațiile italienilor cu facțiunile croate disidente și încurajarea lor de către aceștia erau bine cunoscute. În această situație, o soluție pentru problema croată constituia o necesitate imediată. Poziția croaților rămăsese neschimbată și fermă. Liderii lor politici cereau instituirea unui stat federal, nu a unuia centralizat. În 1937
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]