1,297 matches
-
proximală a graftului teritoriul miocardic amenințat poate fi important și ca urmare există posibilitatea instalării unui infarct miocardic întins secundar ocluziei grefonului. Reintervenția este indicată în această situație pentru o revascularizare eficientă care să prevină apariția accidentului coronarian acut. Anastomozele distale pot fi compromise atât prin erori de tehnică chirurgicală, cât și ca urmare a proliferării intimale la acest nivel. În ambele situații când stenozele sunt semnificative hemodinamic se impune reintervenția pentru o revascularizare chirurgicală eficientă. Factori de risc instituționali în
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
sau a unui ram coronarian care are o leziune nesemnificativă are drept consecință apariția fluxului competitiv cu ocluzia precoce a graftului sau apariția sindromului de furt coronarian. Chirurgul trebuie să transpună apoi intraoperator datele oferite de coronarografie, să localizeze anastomozele distale și să incizeze adecvat peretele arterei coronare. O incizie prea scurtă va limita fluxul sanguin prin graft, motiv pentru care aproximativ jumătate din grafturile cu anastomoze mici se ocluzionează în cursul primului an. Permeabilitatea arterei coronare distal de anastomoză se
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
unei plăci de aterom la nivelul arteriotomiei și imposibilitatea de fixare a acesteia în sutură implică efectuarea unei endarterectomii, situație în care întreruperea intimei arterei coronare crește riscul formării trombului, disecției peretelui arterial și al ocluziei graftului. Pentru realizarea anastomozelor distale în condiții optime este necesară o bună vizualizare a câmpului operator (câmp operator uscat). Aceasta este posibilă prin ventarea adecvată a ventriculului stâng: vent transatrial sau vent aortic. Lipsa unei vizualizări adecvate duce la apariția deficitelor de tehnică chirurgicală ce
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
de aterom la acest nivel poate crea probleme serioase în identificarea unei zone adecvate pentru plasarea lor. De aceea, înainte de plasarea bursei pentru canula aortică este bine să se palpeze peretele aortic și să se identifice locul anastomozelor proximale. Anastomozele distale sunt expuse ca și cele proximale unor complicații de tipul sângerării, mărimii inadecvate, ocluziei mecanice. Sângerarea de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine să se facă înainte de oprirea by-pass-ului cardiopulmonar. Este util
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
inadecvate, ocluziei mecanice. Sângerarea de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine să se facă înainte de oprirea by-pass-ului cardiopulmonar. Este util ca înainte de întreruperea circulației extracorporeale să se verifice toate anastomozele. Plasarea anastomozei distale proximal de locul stenozei are drept consecință ocluzia precoce a graftului prin run off inadecvat. În plus, dezvoltarea unui hematom subadventicial la nivelul aortei ascendente în vecinătatea anastomozelor proximale poate compromite fluxul sanguin prin grafturile venoase. Extrem de rar anastomoza proximală
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
vasorum. 2. Leziuni produse în timpul preparării expunerea la presiuni oncotice mici sau moderate; depozitarea în condiții de hipotermie; distensia prelungită. 3. Tehnica chirurgicală eversia/compresia vasului prin sutură; plăci ateromatoase la nivelul anastomozei; run-off inadecvat; disecția vasului la nivelul anastomozei distale; neconcordanța între diametrul venei și artera coronară graftată. 4. Alți factori: activarea plachetelor și leucocitelor în sistemul circulației extracorporeale; discrepanța dintre diametrul grefonului venos și artera coronară la nivelul anastomozei; expunerea bruscă a grefonului venos la presiunea arterială. Pentru minimalizarea
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
cazuri și la 2/3 din acești pacienți se identifică o sursă chirurgicală (60). Cele mai frecvente surse de hemoragie sunt reprezentate de: ramurile arterei mamare interne, radiale, gastroepiploice sau ale unui alt conduct arterial folosit; ramurile venei safene; anastomozele distale sau proximale; locurile de canulare; inserția firelor de pacemaker; patul arterei mamare; timusul; locul de trecere al firelor de sârmă folosite la sternorafie; ventriculografia în cazul în care revascularizarea miocardică a fost asociată cu rezecția unui anevrism de ventricul stâng
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
tip de complicație sunt protecția miocardică inadecvată pe durata clampării aortei, revascularizarea incompletă, spasmul arterelor coronare native distal de anastomoză sau al grefoanelor arteriale folosite, embolii ateromatoase sau aeriene, tromboza vaselor native sau a grefoanelor (111, 114, 115), leziuni coronariene distale, durata lungă a circulației extracorporeale, vârsta avansată și disfuncția ventriculului stâng (106, 107). Endarteriectomia și severitatea ischemiei miocardice în perioada preoperatorie au fost semnalate ca factori importanți de risc (108, 109). În ceea ce privește asigurarea unei bune protecții miocardice pe durata clampării
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
cu o incidență postoperatorie crescută a sindromului de debit cardiac scăzut are la bază caracteristicile acestei categorii de pacienți: vârsta la operație mai avansată, leziunile tricoronariene și de left main mai severe și mai des întâlnite (121). Prezența leziunilor coronariene distale face de multe ori dificilă, dacă nu imposibilă, realizarea unei revascularizări miocardice complete și persistența în consecință a unor zone de miocard ischemic, fapt recunoscut ca factor etiologic în apariția sindromului de debit cardiac scăzut (122). Disfuncția ventriculului stâng și
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
mobilizării plăcilor de aterom. Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate folosi tehnica clasică. Depășirea acestei limite impune plasarea în alt loc a canulei arteriale (artera femurală, artera subclaviculară), fibrilarea cordului fără clamparea aortei, realizarea tuturor anastomozelor (distale și proximale) cu aorta clampată (single cross-clamp technique), alegerea altei localizări pentru anastomozele proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom localizate la nivelul aortei ascendente, identificate prin palpare, se pot realiza atât anastomozele distale, cât și cele proximale folosind tehnica clampării unice (single cross-clamp technique). Există fără îndoială situații în care ateroscleroza aortică este foarte avansată, iar riscul operator foarte mare, ceea ce pune sub semnul întrebării beneficiul by-pass-ului aortocoronarian clasic la această categorie de
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
efectuarea anastomozei; utilizarea șunturilor intracoronariene deși nu s-a dovedit esențială în chirurgia coronariană pe cord bătând, trebuie să facă parte din arsenalul oricărui chirurg cardiac. Beneficiile importante obținute în acest fel includ un câmp operator curat și asigurarea perfuziei distale în timpul efectuării anastomozei. În acest fel nu apar modificări ale indexului scorului de motilitate parietală și scorului de motilitate parietală în teritoriul deservit de artera ce urmează a fi graftată și nici ale fracției de ejecție. ~n schimb apărea o
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
realizarea unei anastomoze corespunzătoare este absolut necesară o bună vizualizare a câmpului operator. Îndepărtarea sângelui ce inundă anastomoza se realizează prin ocluzia arterei coronare, cu ajutorul unor dispozitive de spălare (87), a șunturilor intracoronariene (88) sau a unei canule pentru perfuzie distală (89). În cazul folosirii circulației extracorporeale pentru revascularizarea miocardică, vizualizarea adecvată în timpul efectuării anastomozei se realizează prin clamparea aortei, ceea ce oprește curgerea sângelui prin arterele coronare. În chirurgia coronariană pe cord bătând se realizează ocluzia secvențială a arterelor ce urmează
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
anastomozei se realizează prin clamparea aortei, ceea ce oprește curgerea sângelui prin arterele coronare. În chirurgia coronariană pe cord bătând se realizează ocluzia secvențială a arterelor ce urmează a fi graftate. În general, este necesară doar ocluzia proximală a arterei, ocluzia distală fiind rezervată cazurilor în care vizibilitatea necorespunzătoare poate compromite calitatea anastomozei. Ocluzia arterei coronare se poate realiza cu ajutorul unui bulldog special sau a unui șnur elastic prevăzut cu petec. Șnurul elastic este trecut pe sub arteră proximal și distal de locul
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
Se explorează apoi marele epiplon și, după ridicarea colonului transvers, mezocolonul transvers și rădăcina mezenterului. Dacă după această explorare, tumora este considerată încă rezecabilă, se efectuează ecografia laparoscopică. ECOGRAFIA LAPAROSCOPICĂ Se realizează cu transductoare eco-laparoscopice lungi, flexibile 180˚ la extremitatea distală, liniare sau curbe, cu frecvențe variabile, între 5 și 10 MHz. Alegerea optimă a abordului pentru transductor este necesară pentru obținerea unor imagini de calitate ridicată. Imagini longitudinale ale confluentului venos splenomezenteric și venei porte se obțin cel mai bine
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Oreste Straciuc, Mircea Beuran, Ionuţ Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92194_a_92689]
-
RFLP lincați cu locusul genic APC pot fi utilizați în diagnosticul indirect pe bază de ADN (fig. 20.7). Alele ale trei perechi de markeri flancatori desemnați K, k și E, e pe partea centromerului și A, a de pe partea distală a acestuia formează un haplotip, de exemplu e-K-a și E-k-a, la individul I-1 din pedigree-ul prezentat în figura 20.7. Mutația purtată de haplotip poate fi e-Ka. Cum individul III-2 a moștenit acest haplotip, el prezintă risc pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
A doua „lovitură”, fie în forma sporadică, fie în forma familială de retinoblastom este deleția parțială a unui cromozom sau chiar pierderea unui întreg cromozom 13, prin nondisjuncție, recombinare mitotică (ce conduce la pierderea acelor părți ale cromozomului care sunt distale față de zona în care s-a realizat cross-over-ul) sau o deleție interstițială de novo. În oricare dintre aceste cazuri, este pierdută o alelă a oricărui marker aflat în vecinătatea genei TS. Dacă pacientul a fost heterozigot pentru un anumit marker
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Cromozomul 1 este unul dintre cromozomii umani implicați cu mare specificitate în remanierile cromozomale din carcinogeneza umană, atât în tumorile solide, cât și în leucemii și limfoame. Benzile pericentrice (p13-q12) și centromerul acestui cromozom reprezintă regiunea formării izocromozomului, apoi regiunea distală (p31-p36) a brațului său scurt și benzile q21-q23 ale brațului său lung, sunt asemenea situsuri participante preferențial în rearanjări cromozomale din diferite tipuri de neoplazii umane. Cercetările lui Mitelman (1986), efectuate pe 5345 cazuri raportate în literatură, au evidențiat că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
8;22) (fig. 25.3 B) și t(2;8) (fig. 25.3 C) oncogena c-myc rămâne în cromozomul implicat 8, dar genele pentru regiunile constante ale catenei ușoare a imunoglobulinelor (Cκ și Cω) sunt translocate într-o regiune 3’ distală, la oncogena c-myc, din cromozomul implicat 8 (8q+). În urma unor asemenea translocații, locii genici imunoglobulinici sunt clivați, astfel că secvențele care codifică pentru porțiunea variabilă a moleculei de imunoglobulină (Vκ sau Vω) rămân în cromozomul 2 sau, respectiv, în cromozomul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ICE. 30.2.5. CASPAZELE Familia de proteaze cisteinice sunt denumite și caspaze (proteaze specifice cu cisteină și acid aspartic) fiind înrudite cu produsul genei celulare apoptotice ced-3 (de la cell death abnormal) a nematodului Caenorhabditis elegans. Ele reprezintă componentele efectoare distale ale aparatului apoptotic la mamifere. Caspazele prezintă similitudini în secvența de aminoacizi, structură și specificitatea de substrat. La mamifere au fost identificate cel puțin 14 caspaze distincte. Numai în cadrul genomului uman au fost identificate 11 gene codificatoare de caspaze. La
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a reprezentat un bun exemplu în ceea ce privește studiul metilării și imprintingului genetic. Genele H19 și IGF2 aparțin unui cluster de gene amprentate, cu organizare și expresie monoalelică bine conservate la șoarece și om. La șoarece, acest cluster este situat în partea distală a cromozomului 7, în timp ce la om este amplasat în regiunea 11p15.5. În ambele cazuri, alela paternă inactivă a genei H19 este metilată, iar alela maternă activă este nemetilată (Bartolomei și colab., 1993; Ferguson și colab., 1993). Pentru gena Igf2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetic celulele de melanom B16, pentru a produce una dintre următoarele citokine: IL-2, IL-3, IL-4, IL-6, IFN-γ sau GM-CSF (Samson și colab., 1996). Studiul a urmărit să determine dacă vaccinurile celulare care exprimă citokine specifice pot afecta tumorile la situsuri distale, imunologic privilegiate. Animalele care au primit celule B16 producătoare de GM-CSF au prezentat o supraviețuire mai bună față de toate celelalte variante experimentale. Celelalte citokine nu au influențat semnificativ timpul de supraviețuire. Experiențele au relevat că vaccinarea cu celule producătoare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mușchilor flexori ai gâtului, hipotonie musculară proximală a membrelor, cu grad mare de periculozitate prin posibilitatea de afectare a mușchilor respiratori; această complicație nu este influențată de administrarea de atropină). neuropatia tardivă (apare la 2-3 săptămâni de la intoxicație, afectează musculatura distală, dispărând treptat spre 6-12 luni de la intoxicație). sechelele neurologice indelibile (extrem de rare, exprimate prin diferite manifestări clinice de la pareze de nervi motori sau senzitivi, până la encefalopatie gravă cu sau fără crize epileptice) Tratament ANTIDOT - primul gest terapeutic! → contrabalansarea stimulării excesive
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
de urgență. Gastrotomia largă, exploratoare, atesta prezența ulcerului gastric în zona cunoscută de noi, care prezenta fistulă vasculară. Iată cum s-a rezolvat situația. S-a exclus prin rezecție anastomoza bilio-digestivă de la nivelul antrului. Anastomoza pancreato-gastrică, fiind situată în treimea distală a corpului gastric, a fost lăsată pe loc. Noi am practicat, în continuare, rezecția gastrică „în șea”, ridicînd ulcerul. Tranzitul biliar s-a refăcut cu jejunul, iar tranzitul digestiv s-a refăcut prin anastomoza gastro- jejunală, termino-terminală. Evoluția postoperatorie a
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
invers, compromițînd vascularizația celor două organe. Artera mezenterică superioară dă două ramuri: artera pancreaticoduodenală stîngă, ce dă ramurile omoloage cu cele din hepatică și care se anastomozează dînd arcadele pancreatico-duodenale și artera pancreatică inferioară, ce merge de-a lungul marginii distale a pancreasului, pînă la nivelul cozii sale, dînd ramuri verticale ascendente în „dinți de pieptene”. Venele pancreasului sînt tributare sistemului port, fiind omoloage sistemului arterial. Venele pancreatice se varsă fie direct în portă, fie prin intermediul venelor splenice și mezenterice superioare
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]