326 matches
-
categorie se încadrează și animale precum MĂGARUL, BOUL, MÂNZUL sau GÂSCA. Dintre acestea, BOUL este singurul culturem care intră într-o opoziție nu doar privativă, ci și graduală cu LUPUL (1334: Boii uniți la pășune/ Lupul nu-i poate răpune - distih cules de Anton Pann, prin care "se arată puterea unirii și a înțelepciunii"). În schimb, MÂNZUL și GÂSCA apar doar ca simboluri ale neputinței și naivității confruntate cu forța brută (2117: Mai bine-l făcea mă-sa mânz și-l
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
neoclasică ar putea considera ".mixte" unele dintre imaginile ascunse ale lui Shakespeare : O how can summer's honey breath hold out Against the wreckful siege of battering days.** ** Al verii suflu dulce cum să-nfrunte / Asediul crunt al zilelor-berbece? Acest distih ar necesita o analiză minuțioasă, deoarece aici găsim o serie de figuri de stil suprapuse : "zilele" sânt folosite metonimic, îndemnând Timp, Vârstă și apoi, prin metaforă, sunt prezentate ca asediind un oraș și încercând, cu berbeci, să-l ia. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dipodic și oda pindarică); dar aceasta implică pentru critică sarcina de a găsi cealaltă dimensiune, pentru a completa schema. Uneori se produce o schimbare semnificativă: ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal duios scris în distihuri. Având în vedere că, după secolul al XVIII-lea, respectarea anumitor elemente formale, folosirea anumitor modele structurale a ieșit, în mare parte, din uz, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal duios scris în distihuri. Având în vedere că, după secolul al XVIII-lea, respectarea anumitor elemente formale, folosirea anumitor modele structurale a ieșit, în mare parte, din uz, am putea f i înclinați ca de aici înainte să renunțăm la istoria gemurilor literare. Ezitări
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să adopte ca deviză Solidaritatea sau Datoria. Un militantism civic de sursă romantică se degajă din mai toate demersurile sale, Încă din anii formației. „Căci om am fost / și aceasta luptător Înseamnă“, nota Într-o misivă din Berlin, citând un distih goethean, Însușit ca o deviză personală. În dezacord cu spiritul hipercritic și decepționist din teza lui Maiorescu asupra formelor fără fond, tânărul Xenopol era convins că progresul „nu poate consista decât În acțiunea practică, În o combatere a răului sub
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
va rosti, asemenea puștiului din anecdotă: „Aoleo, mamaie, nu mai văd eu malu’..”., ci dnii Adrian Năstase și Mircea Geoană. (Cotidianul, 11 aprilie 2002) Dolari la m3 Când e vorba de corupție, conducerea României îmi pare asemeni damei dintr-un distih greu de uitat: „Cu fusta-n flux și în reflux,/ Trecea pe stradă o damă lux”. Fluxul îl constituie valurile exclusiv enunțiative despre lupta împotriva cumplitului flagel, în vreme ce refluxul e dat de instituționalizarea năravului respectiv. De aceea nu există azi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-l găsești cel mai reprezentativ: antologiile deformează. Totuși le Înșir: Romantică, Neutronia, Aventuri cu filozofi, Visuri de pradă, Inscripție pe un ceas pervers, Romanticii mei gâscani («Luna Încălțata În păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi În Iașiă e un distih de o rară splendoare și forță!), Ochi tragic și Peisaj pentru Alină (mi-au plăcut foarte mult), Revoltă microscoapelor, Sensul celest, Elegie, A ieși de sub timp, Am trecut peacasă, Murise Alexandru Ț, Binomul lui Newton, Codrii. Mi-au plăcut ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aripile dorului". Dominantă este aici lirica eului, un lirism al treptelor devenirii, al "trecerii și petrecerii" sale pe acest pământ binecuvântat al Bucovinei, pe sub soare și luceferi. Temele majore sunt natura, iubirea, timpul. Confesiunea, meditația, evocarea din catrene (cele mai multe) și distihuri recreează toposul mirific al Bucovinei: casa strămoșească leagăn al copilăriei, pridvorul, grădina, fântâna, livada, lunca, pădurea, obcinile, potecile tainice, "de soare pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne", teiul singuratic, "pomii în floare", banca veche de sub nuc, iazul, poiana, macii însângerând câmpurile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este împărăția cerurilor..." el, e sigur că se va duce deadreptul în rai. Carol Magnu trimise Saxonilor călugări și soldați pentru a-i convinge. Bella puer lumen quod habes, conceda puellae, Sic tu caecus amor, sic erit illa Venus. Acest distih a fost făcut apropos de împrejurarea că Filip II al Spaniei avea o înclinare ciudată pentru chiori. Avea un paj cu un ochiu și o amantă cu un ochiu. Amanta aceasta a fost prințesa d'Eboli. Quand on ne veut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Antimodelele au fost multe. Aș putea înșira aici o întreagă listă. Dar ce rost mai are să răscolim cenușa unui timp mort? Cât de mult au modificat cenzura și "comandamentele" vremii, de până în '89, destinul tău de scriitor? Am auzit un distih, ironic, care zicea: "Dă-ne Doamne-o dictatură,/ Ca să facem iar cultură...!". Chiar crezi că există o relație între dictatură și "fuga în cultură"? Comandamente nu au existat. După cum bine știi, scriitorii generației noastre nu au primit "comandamente sociale". Partidul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Spuneam într-un vers: "oricând ar fi ieșit din mine altceva decât sunt". Cât de mult au modificat cenzura și "comandamentele" vremii, de până în '89, destinul tău de scriitor? Am auzit un distih, ironic, care zicea: "Dă-ne Doamne-o dictatură,/ Ca să facem iar cultură...!". Chiar crezi că există o relație între dictatură și "fuga în cultură"? Enorm. Am stat încremenit în proiect, ca să-l cităm aproximativ pe Kant, până la căderea dictaturii. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un evocator inspirat al lumii bucureștene și un continuator în spirit al lui Mateiu Caragiale. Tiberiu Utan A murit poetul Tiberiu Utan, uitat de confrați și ignorat literar de generațiile noi, care cel mult îi leagă numele de un faimos distih militant difuzat cândva, cu o diabolică insistență, de dimineața până seara, la posturile noastre de radio. Dar Utan a scris și altfel de poezie decât numai de circumstanță, poezie adevărată, în linia discret elegiacă a unui Șt.O. Iosif, poetul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care n-a încântat pe nici un compozitor. Căci pe câte știu, singurul poet care a pomenit de Bahlui în opera sa, Vasile Alecsandri, a făcut-o în batjocură, o singură dată, în vechea sa "Oda către Bahluiu" din care amintesc distihul acesta: ...Bahluiu locaș de broaște, râu tainic fără maluri, Ce dormi chiar ca un pașă pe patul tău de glod. Cu timpul însă m-am deprins. L-am acceptat. Mai ales l-am acceptat în primăvara care a urmat, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
stilului. Fiecare dintre eroi vorbește cum îi vine în momentul afectului”. Expresia justă este pe filieră franceză le mot juste pentru care stă tradiția clasicismului francez întruchipată exemplar de arta poetică a lui Boileau, din care merită reamintit un semnificativ distih, „Et ne vous chargez point d’un détail inutile./ Tout ce qu’on dit de trop est fade et rebutant ;” „Nu vă încărcați cu detalii inutile/ Tot ce se spune în plus este plicticos și bun de aruncat” și de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am avut imprudența să folosesc cuvântul „paradox” în titlul unei cărți. Dacă ascultăm viața, dacă aprehendăm cu bun-simț și atenție lumea și viața, înțelegem rostul multor lucruri. Nu al tuturor, dar al multora. A devenit demult o platitudine citarea celebrului distih din Hamlet, la care dăm din cap aprobativ și trecem mai departe fără a ne opri o secundă pentru a-i realiza fantastica încărcătură : There are more things in heaven and earth, Horatio,/ Than are dreamt in your philosophy. (Sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
abruptă și incredibilă a morții lor ! Câteși trei se îndreptau către ea, din ce în ce mai aproape, mai degrabă și mai presimțitor ; făcând poezie și din aceasta. Cu inima din ce în ce mai strânsă îmi venea în ultima vreme să-i strig lui Virgil Mazilescu acest distih al său : „mă copilul meu mă străinul meu mă/ unde te duci tu mă ”. El mi ar putea acum răspunde (chiar așa îmi și răspunde, o simt) : „gândește-te la mine/ în spațiul cel mai umilit/ te-am sărutat eu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
distincțiile intelectuale se pierd cele dintîi. După „încălzire”, care a durat vreo două ore, s-a cîntat, precum în ultima crîșmă, „Bălălău” și „Așa beau oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În atari împrejurări, adeseori mă crispez, mă amorsez împotriva „lumii”. Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
poetic are loc în 1981, cu placheta Cumpăna gândului. A colaborat la „Argeș”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine d’histoire” ș.a. Poetul este un pillatian pendulând între notația pastelistă grațios-caligrafică și fulgurația reflexivă. Catrenele și distihurile din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984), Furtuna unui anotimp (1989) ș.a. cuprind meditații prilejuite de amintiri și de presimțirea orizontului vesperal al vieții. Percepția proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni. Tot astfel, în peisajele poetului, nostalgica
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
lunii, albul de nea, parfumul florilor de măr sunt imagini recurente uneori în poemele erotice, având inflexiuni de romanță. Zăpada, iarnă a sufletului, e totodată „oracol sfințit cu alb și lună”, metaforă a evanescentelor momente de grație captate în capilarele distihurilor. Progresiv, sentimentul timpului devine obsedant, iar preferința pentru expresia simplă se conturează mai ferm. Renunțarea la metaforă și la imaginea bogată comportă însă și un risc: diluarea substanței și alunecarea în prozaic. Ceva din efuziunile poetului trece în lucrările de
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
crengile bătrânului nuc sunt goale și se zbuciumă în vânt, pierzându-și ultimele frunze. Idila ca și mitul se frâng în fața istoriei și a nebuniei ei. Aceasta se vede și în Philemon und Baucis (1950) "Sechs Gesange" în 273 de distihuri de Fritz Dietrich, un fel de parabolă mitică despre violență și nelegiurile ei, sau în piesa radiofonică de Leopold Ahlsen, Philemon und Baucis (1956) în care ospitalitatea este în centrul problemei în timpul războiului între cei trei partizani greci și trupele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
A.V. Și astfel, Dolhasca a intrat în literatură, pentru că astăzi ați pomenit-o obsesiv... E.B. Păi, da... E un punct de referință la mine, Dolhasca. A.V. Văd aici și un poem foarte scurt. Titlul e cât poemul: "Un distih cu iz modern pentru Maia Morgenstern". Apollinaire mi-a spus: "Când Maia Trece prin ploaie, ia foc ploaia!" Poate că ar trebui să scoateți un volum nu cu litere de tipar, ci cu scrisul Dumneavoastră, și cu desenele. E.B. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
doriți să vă recuperați manuscrisul, îl găsiți la secretariat ( Doru-Lucian Ungureanu, București) * Se poate scrie, cu riscuri mari, dacă nu ai un talent aparte, în dulcele stil clasic, până la sfârșitul veacurilor. Nu forma fixă deranjează, nu strofa, nu terțina, nu distihul surpă gloria poetului clasic, în parte apusă, în parte ignorată vinovat. La prima vedere, unui autor de versuri cu rimă și ritm, ca dvs., nu i se poate reproșa mare lucru. Dar atunci când golurile de ritm, pauzele silabice din vers
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
cu lacrimi dar mai mult fără lacrimi, jertfele lui de cuvinte se usucă în verbiaj, în filozofare, în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al doilea, astfel: Până la mine margini cu îngeri amintirea plutind printre aripi/ Întru singurătatea iubirii lumina orbind în alint, Doamne// Până la mine margini cu îngeri posesia utopiei pseudocontur/ Viața mai mult o răstignire pentru cel
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]