683 matches
-
grăbiți, ai soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică a lui Mataurus, comandantul turma-ei, care cerea pe un ton aspru să fie înșeuați caii. în vreme ce ordonanța îi aranja pe umeri mantaua scurtă, purpurie, ofițerul trecea cu un ochi distrat peste mizeria ce domnea în acel loc care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încuviințeze cu gravitate, ținând privirea fixată asupra lui. în sală se așternu o scurtă tăcere. Odolgan fu cel care o spulberă, întrebându-l pe comandantul său: — Ce vrei să fac cu romanul ăsta? întrucât Balamber se mulțumea să-l privească distrat, se gândi că trebuie să-i explice mai clar: — își dă prea multe aere, după mine. Dacă nu vrei să-l ucizi, putem măcar să încercăm să obținem o răscumpărare. întorcându-se să-l cerceteze pe Sebastianus așa cum ar fi cântărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară și constata, aproape minunându-se, că era într-adevăr frumoasă. O „iapă tristă“, spusese Balamber: mai degrabă, un chip nordic, cu trăsături decise, dar plăcute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
punct nedefinit, situat undeva între doi nori. Etius, însă, i se postă în față, fără să-și ia de la el privirea pătrunzătoare. Aruncându-i o ocheadă, Sebastianus avu, cu toate acestea, impresia că el era în acel moment mai degrabă distrat, decât în mod real mânios. — Te trimisesem la Genava - rosti Magister, iar în privirea sa apăru o neașteptată lucire de ironie - pentru ca, anunțând sosirea mea, să-i convingi pe burgunzi să rămână fideli alianței și să mă ții de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că ce era mai rău a trecut. De altfel... Se întrerupse, privind spre una dintre cele două mari deschizături cu arcadă ce făceau legătura între sala tricliniului și peristilul. — Dar... ia uitați-vă! Ce lucește acolo? Hippolita aruncă o privire distrată și ridică din umeri: — Crepusculul, nu? — Crepusculul, la răsărit? obiectă Claudianus privind, la rândul său, printre coloane. Toți își îndreptară atunci privirile în acea direcție: dincolo de parc, deasupra frunzișului întunecat al copacilor și a zidului înconjurător, cerul se înflăcărase. Părăsindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nostru. Să-i mulțumim lui Dumnezeu! Să-i mulțumim lui Dumnezeu! în ochii săi de culoarea cerului, limpezi, plini de evlavie, străluceau lacrimi de bucurie. 20 Balamber mergea pe străvechiul drum roman, ținându-și calul la pas; înainta nepăsător și distrat, cu privirea ațintită înainte, fără să ia în seamă șirurile nesfârșite de copaci ce flancau drumul. De fapt, era obosit să-i tot vadă mereu și mereu. De două zile în retragere, armata marelui rege traversa o regiune împădurită, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după dispoziția momentului. Făceam multă psihologie, dar concluzia cred că era dictată de dispoziția momentului. Odată, la grădina publică, m-am pus pe o bancă drept în fața ei. S-a înroșit, mi-a zâmbit, și-a mușcat mănușa, a rămas distrată, apoi m-a privit drept în ochi cu o seriozitate mare. Atunci am înțeles că nu-i displac eu, ori nu-i displace amorul meu. Dar aici era întrebarea mare: ce-i place? Eu? Ori faptul că trăiam atârnat de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cu dușmanii, cu prietenii, cu cunoscuții, cu străinii, cu femeia sau cu iubita ta - bagă de seamă ce vorbești și cum vorbești, cât și când îi frecventezi, cum te arăți: vesel, trist, indiferent, tăcut ori vorbăreț. Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori de armistițiu, căci celălalt te-ar surprinde. Fata, pe care ai iubit-o la optsprezece ani și n-ai mai văzut-o de-atunci, o iubești toată viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte de suspensie la sfârșitul frazelor. Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și repede, confirmând fără necesitate cuvintele mele. Femeia asta tânără și curioasă de viață și de stări sufletești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
umblă are ascendent asupra celui care stă și care se simte pasiv, dar mersul femeii iubite e copleșitor, pentru că dă tot relieful și maximum de viață plasticii și feminității ei. La senzația ascuțită contribuia și nervozitatea ei, și aerul ei distrat, care punea distanță. Cum stam cu pălăria pe genunchi, voind să mă scap de ea, a venit să mi-o ia din mână. În clipa când politețea și greutatea de a accepta, dar și de a refuza serviciul unei femei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
natura genului (aforismul) o presupune. Explicația se poate susține și din alt punct de vedere. Nevroticului Ibrăileanu, pentru care orice realizare a fost smulsă cu efort fizic și intelectual, viața i se pare un necurmat război: Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori armistițiu, căci celălalt te-ar surprinde" (p. 22). Aceeași imagine, la Amiel: "Notre vie au contraire (față decea a îngerilor, n. n.) est un train de guerre perpétuel, et
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
flori artificiale îi stătea șui, ea era înmuiată de transpirație, dar, am gândit eu, unicul lucru cu adevărat perisabil la ea era acel apendice detașat, ca să spun așa: buchetul de gardenii. Îl ținea încă în mână, deși într-o manieră distrată. Evident, buchetul nu rezistase vicisitudinilor. — Ce-i de făcut? a întrebat pe un ton cam disperat pentru ea. Nu putem merge pe jos de aici. Locuința lor e în Riverdale. Are cineva vreo idee? S-a uitat întâi la doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vă pot fi de folos...!?” Tony Pavone reluă - a câta oară? - povestea Îmbolnăvirii sale până În momentul de față, cu rugămintea ca directorul să de-a dispoziție să-i fie eliberată o copie a rezultatului analizei efectuată În acest institut. Directorul distrat, răspunse la telefon mai mută câteva hârtii după ce le citise superficial ca după alte minute de așteptare stânjenitoare, Își Îndreptă privirea către el, răspunzând. „Am fost informat de șefa laboratorului...! Rezultatul analizei a fost trimisă poliției ce a emis ordonanța
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zone aparține fiecare? Să nu-mi spui că sunt simple aruncări de zaruri - doar ai trecut și tu, adu-ți aminte. Poate Marcela știe ceva. Dar ea adusese tocmai atunci cafelele și două farfurioare cu dulceață, veselă și atât de distrată încât nu auzi întrebarea ce-o pusesem, iar eu, zâmbind de buna ei dispoziție, găsii inutil să insist. Mă întorc către voi, și vă întreb: tu, primul meu frate, ai 17 ani, e adevărat, dar te afli abia la porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
camuflajului nici o lumină nu răzbătea în afară, oaspeți pe o nacelă înainte de sfârșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l în ochi, în timp ce fiica, visând, îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea în rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor întâmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult înainte de război, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sfârșit - act însoțit uneori de sunete tânguitoare. Nu-mi plac deloc. Deloc. — Deci, când te întâlnești din nou cu acest potențial Mângâietor Delicat? a întrebat Jacqui. A rămas să-l sun când o să am chef, am spus cu un aer distrat. Totuși, m-a sunat el după două zile, a spus că n-a mai suportat tensiunea de a aștepta să-l sun eu și m-a întrebat dacă vreau să iau cina cu el în seara respectivă. Desigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe cardinalul de Medici, orice persoană care bătea la ușa lui fiind sigură că nu va pleca înapoi cu mâna goală. Napolitanul ăsta desfășură așadar câteva pânze, de calitate inegală, mi s-a părut mie. Le priveam cu un ochi distrat, când deodată am tresărit. Prin fața mea tocmai trecuse un portret pe care Manolo îl dăduse deoparte în grabă, cu un gest de enervare. — Aș putea să mai văd o dată tabloul acela? am întrebat. — Desigur, dar nu e de vânzare. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uimiți. Tribunul stătea drept în șa și își ducea calul la pas, în urma soldaților; atitudinea lui degaja o energie și o eleganță pe care nimeni altcineva din castru nu le avea. În cele din urmă, inspectorii îi aruncară o privire distrată lui Errius Sartorius, care mergea în coada cortegiului, verificând o listă. Când poarta se închise, Antonius se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe laturile castrului. O santinelă făcu un gest de salut și arătă de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încaiere, să fure și să violeze femei; nu era nici o supărare că împăratul nu-i pedepsea. Împăratul era bun... Nu poruncise uciderea nimănui și plătea cantitățile imense de alimente pe care le cumpăra de la țărani și de la neguțători. Valerius asculta distrat, continuând să stea pe marginea fântânii. Își ținea mâna pe traista aflată lângă el. Îi era indiferent dacă se găsea acolo, în orășelul din Gallia, sau în orice alt loc din lume. Velunda nu mai era. Îl părăsise. Ce simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să nu afle vreodată cine era cu adevărat responsabil de acel articol. Eram sigură că mânia ei ar fi fost imensă. Capitolul 22tc " Capitolul 22" — Sam, dragă! sări Baby pe mine ca o pasăre de pradă osoasă. Fusesem atât de distrată încât uitasem să fiu atentă în jur. Speram să nu fie o premoniție. Nu puteam înțelege cum reușise să meargă, mai ales să fugă cu acele cizme până la genunchi, cu tocul înalt, pe acest vas care se balansa încet, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
străfunduri de vârste și de timp. Am ieșit din sala de examen înaintea Liei. Am uitat-o apoi. Când au început cursurile, ne-am pomenit în aceeași grupă. Nu i-am acordat prea mare atenție. O colegă oarecare, durdulie, puțin distrată, neatentă uneori la tot ce se întâmpla cu ea, privind concentrată aiurea, de parcă vedea acolo cine știe ce minunății. Am mers de câteva ori la teatru cu ea, la Biblioteca studențească în primele săptămâni, iar apoi am uitat de ea. Eram colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îi sancționăm. Elev I Sunt unii care habar n-au Să circule pe trotuare Și merg tot pe drumul mare Parcă-s turma de mioare. Elev II Ia priviți, vă rog, acum Tocmai pe mijloc de drum Trece-un pieton distrat. Toți Vai, elevul Mateică din clasa a-IV-a. Elev I Parc-ar fi preocupat De probleme importante Cu un talent ridicat Devine disciplinat Elev III Ce e, ce s-a-ntâmplat? Pentru ce m-ați fluierat? Elev II Un talon să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În fum de locomotive vrem să murim... Et caetera et caetera. Directorul părea Încântat de poveste, dar parcă și Începea să se teamă puțin de volubilul său subaltern. Poate și de asta Încerca acum s-o facă pe ursuzul, pe distratul sau pe obositul pentru a nu-l mai Încuraja pe celălalt să-și dea drumul la gură. Sau, pur și simplu, acela Încă nu găsise un pretext și o temă convenabile. Popescu se plictisi să mai aștepte reluarea inepuizabilului șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cazut al doilea și Grandonio, al treilea. Apoi veneau Berlingheri, Otho, după aceștia însusi Carol Magnul și după vreo alți treizeci, furiosul Roland. Astolfo, care trăsese primul loz, era un cavaler frumos, viteaz și bogat. Dar, fie că era cam distrat, fie din lipsă de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna gata să încalece din nou spre a relua lupta, de obicei, cu prea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pat la ora unu - ceea ce ar fi fost cea mai lungă noapte de somn de săptămâni Întregi. Tocmai Îmi finalizasem aceste calcule când pronunțarea numelui meu mă făcu brusc atentă. —Eu? Ce am făcut ca să merit un toast? am Întrebat, distrată. Toată lumea se holba la mine, incapabilă să-mi Înțeleagă idioțenia. Janie vorbi prima. —Scuză-mă, crezi că trăim Într-un vid? Că viețile noastre nu mai există În afara clubului literar? M-am mulțumit să mă uit fix la ele, Înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]