2,212 matches
-
pictorului care, în ultimă instanță, nu este decît un semn al prospețimii privirii și al candorii afective. Don Quijote, Mozart și Salieri, Picasso, Luchian, dar și Personaj venețian, Dansatoare, Bărbat cu papagal, Bărbat cu broască țestoasă etc., deși ies din categoria divinului și din aceea a fondatorilor, se înscriu în aceeași galerie de chipuri unice, de existențe ireductibile, pentru care potrivită nu este descrierea psihosomatică, ci fixarea, lipsită de orice ezitare, în efigie. Și aici, ca și în cazul figurilor biblice, pictorul
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
și finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți ale Operei Divinului în cosmosul univers. Noi suntem parte din acest UNUL. * în lucrul unui pictor, culorile și linia (formele) sunt instrumente ale bidimensionalului. Dacă zugravii iconari „stagnează“ în acest bidimensional incomplet la redare și percepție, pictorii folosesc un efect/iluzie, prin degradeuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în carne, în materie, în derizoriu, ci transcende. însă omul are a lupta necontenit, întâi intuitiv (neclar, ca lucrarea pictorului în două-trei dimensiuni ale redării și perceperii), apoi conștientizând, însă nu doar prin rationem, ci prin conlucrarea anume dintre Inspirația Divinului - Creierul ancestral (ordinatorul, computerul cu care este dotat, prin AND), întru a își păstra autonomia, a se orienta în lumea creată ca biotop/mediu, el fiind vârful piramidei trofice actuale (!) și Cortexul - neocortexul, calculatorul prin care dobândește mereu cunoaștere, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ordinatorul, computerul cu care este dotat, prin AND), întru a își păstra autonomia, a se orienta în lumea creată ca biotop/mediu, el fiind vârful piramidei trofice actuale (!) și Cortexul - neocortexul, calculatorul prin care dobândește mereu cunoaștere, în conlucrare cu Divinul, prin creație, iubire, adevăr. Idealurile acestea sunt dintotdeauna obligatorii pentru om. A le distruge, e crimă asupra însăși Creației asupra omului însuși. Sau suicidar, autodistrugere. Dar nu și a... spiritului, care transcede, se extrage, nu poate fi captiv și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
după moarte, un misterios semn, o capacitate l’innconnesable (de necunoscut) de a conlucra și rezolva împreună cu creierul „nou“, experiența ieșirii, înălțării, întoarcerii în Divinitate. Prin moartea fizică, se iese din temporalitate-materie vieinteligență, și are loc călătoria de resorbție în Divin. Numai că doar atunci când este îndeplinită condiția purificării în viața/timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de suferințe (vezi suferințele răstignirii) și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de suferințe (vezi suferințele răstignirii) și astfel - prin accentul contrastelor, îl iluminează și-i dă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
astfel - prin accentul contrastelor, îl iluminează și-i dă șansa învierii, apoi a înălțării în Divinitate. * Din inime/părți/particule/foneme, cuvintele se reîncorpo rează în mental, întregind, clarificând și absorbind prin lucrul spiritului/ajutător, imaginea și duhul și chipul Divinului. * Cea mai sigură relație a omului, intuiție și iluminare a sa, din sursă Divină, este aceea a analogiei minunate dintre Macrocosmos și Microcosmos, dintre Dumnezeu și Om, implicit. De aceea s-a scris la Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tahioni (fascicole de tahioni, simpatetici și prin empatia astrală, către Sursa A Toate. Intuim că în „ordinatorul“ ancestral, de care omul nu s-a despărțit, prin toate adaptările suportate, există ceva profund și indestructibil, care transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă că rugăciunea omului este unilaterală, căci adevărata, totala, sincera rugăciune, este percepută întocmai de Divin. Cum omul este captiv în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă că rugăciunea omului este unilaterală, căci adevărata, totala, sincera rugăciune, este percepută întocmai de Divin. Cum omul este captiv în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei joase, credem că Divinul „discerne“, analizează instantaneu și ia atitudine funcție de puritatea/claritatea și justețea întru Adevăr Suprem a rugăciunii. Ni se cere pioșenie, blândețe, umilință, tocmai pentru a ne separa de subiectivitatea zonei în care trăim, de care suntem pătrunși, prin simpla existență
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
delimitați în duratele proprii (timpul nostru trăit), și noi trecem. Petrecem. * Erupțiile, fie ale energiilor luminii, fie cele ale întuneri cului sublunar, fac suferința existenței umane și grăbesc în consecință lucrul Răului. Omul suportă tot ceea ce tot el determină. Legea divinului astfel, este, pentru om, Consecință. Această lege a efectului faptei, nu se consumă doar pe durata unei vieți, ci, pare-se, una a șapte vieți, prin genealogie, adică în conformitate cu spusele Bibliei (despre a șaptea spiță) dar și legea karmei. * Nirvana
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dintre viu (spirit-suflet) și materie (corp-viață temporară dintr-un timp nelimitat), rezultă suferințele existenței noastre. Tahionii au viteza superioară a gândului. Noi călătorim cu gândul, însă acolo unde AM MAI FOST, deci anamnezis ar fi amintirea scarată în sus a divinului, existențelor anterioare și refacerea itinerantă, prin „regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu gândul, însă acolo unde AM MAI FOST, deci anamnezis ar fi amintirea scarată în sus a divinului, existențelor anterioare și refacerea itinerantă, prin „regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică a primatelor/maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni genetice pe omul străvechi. Aceasta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni genetice pe omul străvechi. Aceasta în ipoteza unei creații prin corecțiuni, în viziunea cumva catastrofică, prezentă și în teoriile despre planetă. Dar în inspirația Divinului, mai degrabă credem în creația directă a omului, ca specie și în cenzurarea repetată (motivul Pomului Vieții, al Babilonului, etc.). indiferent pentru care vom simpatiza, suntem subiectivi, nefiind înzestrați ab initio cu o percepție pur-dumnezeiască a Enigmei Sale supreme: adevărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
adevărul! * în cosmos totul vibrează. Suntem niște unde, suntem receptori ai vibrațiilor cosmice. Duhul călătorește mantramic. Pe unele nu le vom percepe/identifica în consecință, fiind limitați, programați doar a percepe prin emoții, simțuri. Gândim, analizăm, judecăm, acționăm, însă Inspirația Divinului este dată unor rari oameni, fie geniului. * Ei au misiunea de a conlucra cu Divinul în lume, pentru a-l ilumina pe om ca specie. Aici ar fi, vie, iubirea de semeni. Pin suferință și jertfire de sine, omul cucerește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mantramic. Pe unele nu le vom percepe/identifica în consecință, fiind limitați, programați doar a percepe prin emoții, simțuri. Gândim, analizăm, judecăm, acționăm, însă Inspirația Divinului este dată unor rari oameni, fie geniului. * Ei au misiunea de a conlucra cu Divinul în lume, pentru a-l ilumina pe om ca specie. Aici ar fi, vie, iubirea de semeni. Pin suferință și jertfire de sine, omul cucerește treptat re îndumnezeirea, însă doar pregătitor, întrucât legile acestei lumi sunt dominant subiective. Numai transfigurarea-întruDivin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
extaz. Pur și simplu râd ca un copil etern! Ceea ce intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul Universului, Divinității, Deo-prezenței (Așadar nu cum, din eroare, se spune privitor la Divin „omniprezență“... O simplă nuanță a atropocentrismului din Weltanschaunung-ul uman). * înălțarea o înțelegem aprioric prin Călătoria mentalului în astral. în spațiul visat, însă nu în somn, ci în limpezime. în contemplarea și intuiția, revelația și bucuria de care ne lăsăm pătrunși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
simplă nuanță a atropocentrismului din Weltanschaunung-ul uman). * înălțarea o înțelegem aprioric prin Călătoria mentalului în astral. în spațiul visat, însă nu în somn, ci în limpezime. în contemplarea și intuiția, revelația și bucuria de care ne lăsăm pătrunși, sub acțiunea Divinului. * Dumnezeu nu a fost, nu este, necruțător, ci justițiar. Neutru? Subiectiv, prin iubire? Am greși, deoarece nu îndrăznim să atribuim dimensiunea iubirii dumnezeiești uneia identice cu a noastră, fie chiar de El. Căci noi suntem zidiți în timp/spațiu/materie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
trebuia. Tot atât de bine s-ar putea crede că îngerul acesta era un copil rebel, în dialogul cu el supunândui-se să fie bun. Unii l-au tratat ca pe un exponat de circ altul, i-a dat mâncare și astfel, inserția divinului în viața obișnuită, reală, tine de ingeniozitatea poetică, lucru întâlnit și în pagini de scriitura sud americană și nu numai. în acest poem și cuvintele cad, poate ele i-au rupt aripa îngerului picat din din veșnicie. Durerea umană transferată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
realitatea poetică și pretențiile sale estetice. E poetul mărețului, al majestuosului și al amă nuntului. Aceste două naturi, cea pământească și cea celestă, cea lumească și cea divină ( în grecește, spre deosebire de theios, care în seamnă «divin», entheos inseamnă «cel cu divinul în sine») coexistă strâns legate una de cealaltă, în universul său poetic. “La Ion Alexandru, realismul dur și primordial nu e mitic, ci de o autenticitate de-a dreptul fioroasă,” semnează undeva criticul Ion Negoițescu. O oarecare necontinuare, ambiguitate în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cel mai dens) al volumului, Viețile mele nesfinte, prin care autobiograficul este înălțat în filosofic și simbolic. Devenirea întru rău a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru căutătorii adevărului, este cauzată de îndepărtarea oamenilor de divin: ei au maculat "oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum întunericul creează premisele căutării luminii, poeta se înverșunează, cu patos enorm, să reconstituie integralitatea, ca "martoră mută a acestei pierderi de armonie" (p. 94), să militeze pentru reconstituirea purității originare
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
Aladin; X - BRUMĂREL - Orb în lumină; XI - BRUMAR - Evlavii; XII - UNDREA - Acatistul iubirii; ... Și, în fine: Sonetul bisect! - pentru ritmul cuaternar al Terrei. Poetul sonetist THEODOR RĂPAN este un petrarchist autentic (dar nici pe sonetistul-sculptor nu-l dă uitării, pe „divinul” Michelangelo: „Cu Michelangelo nimic nu piere:/ În mine rugul, flacăra în tine!/ Fac parastas credinței, pe albine/ Trimit spre ceruri glas denapoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu lasciv („Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/Pohtirea
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
ca și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa, o adevărată teorie despre soteriologia Iubirii! 2 - CUVÂNTUL/LOGOS/NOMOS DEMIURGIC („Uși făr’ de chei deschid cu gândul, mamă,/Șin temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]