312 matches
-
un moment când Supraeul nu își mai îndeplinește funcția de control, de cenzurare/sublimare a impulsurilor agresive inconștiente. Este condamnată la 15 ani de închisoare. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de umor: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - dizarmonia personalității; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, manifeste potențialul violent, agresiv. După condamnarea ei, familia băiatului este supusă unui proces de disoluție familială prin divorț: „După intrarea mea în pușcărie a vândut tot din casă... fură
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
boala” nu sunt decât două moduri esențialmente diferite. Ele nu trebuie considerate ca principii distincte, entități care-și dispută între ele organismul viu. În realitate, între aceste două moduri de a fi nu există decât diferențe de grad: exagerarea, disproporția, dizarmonia fenomenelor normale constituie starea de boală. Dacă privim problema normalității și a anormalității dintr-o perspectivă antropologică, sănătatea va avea un caracter relativ, iar tipul de „om normal” devine, în cazul acesta, o abstracție ideală. Aspectele dezorganizării în psihopatologie Am
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inutile, în căutarea celor mai clare și directe căi de abordare a problemelor medicale ale bolnavului. 4) Arta de a convinge Este persuasiunea bolnavului. Prin aceasta medicul trebuie să-și apropie bolnavul, să-l atragă, să-i susțină moralul, evitând dizarmoniile dintre el și pacient, care pot avea consecințe nefaste. În sensul acesta M. Durand descrie patru tipuri de „dizarmonii între medic și bolnav”, pe care le vom analiza mai departe. 5) Comunicarea cu bolnavul Este deosebit de importantă și de ea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a convinge Este persuasiunea bolnavului. Prin aceasta medicul trebuie să-și apropie bolnavul, să-l atragă, să-i susțină moralul, evitând dizarmoniile dintre el și pacient, care pot avea consecințe nefaste. În sensul acesta M. Durand descrie patru tipuri de „dizarmonii între medic și bolnav”, pe care le vom analiza mai departe. 5) Comunicarea cu bolnavul Este deosebit de importantă și de ea depinde, în mare măsură succesul atât al diagnosticului, cât și al efectelor terapeutice asupra bolii. Medicul trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fapt care implică o angajare a medicului la emoțiile bolnavului său. M. Durant vorbește despre „armonia dintre medic și bolnav” care trebuie să stea la baza „relației” mai sus amintite. Așa cum am spus deja, autorul citat, distinge patru tipuri de dizarmonii care pot apare între medic și pacientul său: a) dizarmonii sociale, prin inadaptarea medicului la un mediu pentru care nu este pregătit, nici prin origine, nici prin maniere și nici prin cultură; b) dizarmonii morale, reprezentate prin divergențe de caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
său. M. Durant vorbește despre „armonia dintre medic și bolnav” care trebuie să stea la baza „relației” mai sus amintite. Așa cum am spus deja, autorul citat, distinge patru tipuri de dizarmonii care pot apare între medic și pacientul său: a) dizarmonii sociale, prin inadaptarea medicului la un mediu pentru care nu este pregătit, nici prin origine, nici prin maniere și nici prin cultură; b) dizarmonii morale, reprezentate prin divergențe de caracter, opinii, religie, lipsă de solicitudine și de simpatie; c) dizarmonii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autorul citat, distinge patru tipuri de dizarmonii care pot apare între medic și pacientul său: a) dizarmonii sociale, prin inadaptarea medicului la un mediu pentru care nu este pregătit, nici prin origine, nici prin maniere și nici prin cultură; b) dizarmonii morale, reprezentate prin divergențe de caracter, opinii, religie, lipsă de solicitudine și de simpatie; c) dizarmonii verbale, constând din neînțelegeri verbale, comunicare defectuoasă etc; d) dizarmonii științifice caracterizate prin refuz sau neglijență de a se adapta la gustul bolnavilor, refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dizarmonii sociale, prin inadaptarea medicului la un mediu pentru care nu este pregătit, nici prin origine, nici prin maniere și nici prin cultură; b) dizarmonii morale, reprezentate prin divergențe de caracter, opinii, religie, lipsă de solicitudine și de simpatie; c) dizarmonii verbale, constând din neînțelegeri verbale, comunicare defectuoasă etc; d) dizarmonii științifice caracterizate prin refuz sau neglijență de a se adapta la gustul bolnavilor, refuzul noului, al altor opinii etc. Referindu-se la „rolurile” medicului în relația sa cu bolnavul, P.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu este pregătit, nici prin origine, nici prin maniere și nici prin cultură; b) dizarmonii morale, reprezentate prin divergențe de caracter, opinii, religie, lipsă de solicitudine și de simpatie; c) dizarmonii verbale, constând din neînțelegeri verbale, comunicare defectuoasă etc; d) dizarmonii științifice caracterizate prin refuz sau neglijență de a se adapta la gustul bolnavilor, refuzul noului, al altor opinii etc. Referindu-se la „rolurile” medicului în relația sa cu bolnavul, P. Le Gendre menționează următoarele: a) Medicul confident, legat de bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
model psihopatologic este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de dependență (toxicomanii, alcoolism) etc. Din punct de vedere psihanalitic este considerată ca expresia unor mecanisme de apărare ale Eului, ca o formă de retragere narcisică a persoanei respective. 4) Dizarmonia Dizarmonia este consecința unei dezvoltări defectuoase a sistemului personalității privind echilibrul funcțional dintre diferitele niveluri sau instanțe structural-dinamice ale sistemului personalității. Deși, în acest caz, personalitatea este complet dezvoltată, ea are un caracter inegal, dizarmonic, iar raporturile dintre diferitele instanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de dependență (toxicomanii, alcoolism) etc. Din punct de vedere psihanalitic este considerată ca expresia unor mecanisme de apărare ale Eului, ca o formă de retragere narcisică a persoanei respective. 4) Dizarmonia Dizarmonia este consecința unei dezvoltări defectuoase a sistemului personalității privind echilibrul funcțional dintre diferitele niveluri sau instanțe structural-dinamice ale sistemului personalității. Deși, în acest caz, personalitatea este complet dezvoltată, ea are un caracter inegal, dizarmonic, iar raporturile dintre diferitele instanțe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
religioase: scrupule, mărturie mincinoasă, păcat, sacrilegiu etc. Sindroamele psihopatice Sindroamele psihopatice sunt alterări sau trăsături anormale de caracter (caracteropatii) care se manifestă în activitatea voluntară a individului, în relațiile acestuia cu lumea și cu el însuși. Ele se caracterizează prin dizarmonie, dezechilibru, instabilitate psihică, labilitate emoțională, nesiguranța de sine, iritabilitate și nestăpânirea reacțiilor afective și comportamentale, tulburări ale nevoilor sexuale, tulburări de tip caracterial-moral. Rezultă, din cele de mai sus, că sindroamele psihopatice sau stările de dezechilibru psihic, reprezintă stări psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inteligența, viața vegetativ-sensibilă și personalitatea (caracterul și temperamentul). În scopul elucidării naturii personalităților psihopatice, s-a recurs la o comparație a acestora cu nevrozele. Se considera, raportat la ambele situații menționate, că „este apreciat ca normal acel om la care dizarmoniile personalității și reacțiile sale se mențin între anumite limite, iar trăsăturile individuale ale personalității acestuia nu înregistrează deviații semnificative în raport cu media” (N. Petrifowitsch). În cazul psihopaților este vorba de formațiuni congenitale degenerate ale structurii caracteriale, pe când la nevrotici este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în raport cu persoanele normale și considerându-l din acest punct de vedere ca pe o persoană. În aprecierea stării de arierație mintală se discută doi factori: factorul deficitar (intelectual) și factorul relațional. Tot în cadrul deficienței intelectuale se mai notează și o dizarmonie a dezvoltării inteligenței (noțiunea de heterocronie introdusă de R. Zazzo). Separat de deficienții de intelect, se mai discută și noțiunea de pseudo-debilitate sau falșii debili (F. Dolto), prin carența afectivă, precum și aspectele de pseudo-debilitate prin regresiune, legate de stări nevrotice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburare constând în imposibilitatea de orientare autoși allo-psihică a bolnavului. Dipsomanie: tendința irezistibilă de a bea cantități crescute de băuturi alcoolice, cu caracter periodic. Discordanță: stare psihopatologică particulară caracterizată prin bizarerii, contradicții și manifestări paradoxale, creând un aspect general de dizarmonie între simptomele clinice, acestea dând impresia, într-o anumită privință, că sunt independente unele de altele. Disimularea: tendința la diminuarea sau mascarea fenomenelor psihopatologice de către bolnav. Este opusul simulării. Dismorfofobie: impresia patologică cu caracter obsedant, a unor diformități legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fără copii(Grecu-Gaboș, 2000), din acest studiu reiese că există un risc suicidar mai mare la cei căsătoriți, Într-o pondere de 5/1, precum și la cei căsătoriți cu mulți copii. Aceasta se poate datora disfuncționalității microgrupului familial și chiar dizarmoniilor familiale generate de consumul de băuturi alcoolice. În legătură cu statutul profesional, În numeroase lucrări se susține că sinuciderile sunt mai frecvente la cei fără statut profesional și la cei cu statul profesional nesigur și că profesia intervine În măsura În care aceasta implică un
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
la totalitatea experienței, aplicarea largă care trece peste puterile cunoștinței noastre. Există un arhitect al lumii, creator providențial și atotînțelept. Totuși nu se sfiește a-l recunoaște ca foarte „șubred” căci el trece prea ușor cu vederea peste suferințele și dizarmoniile din lume. * Rostul ideilor. Moralismul. Ideile transcendentale, ca simple ipoteze, păstrează încă o valoare în sistemul cunoștințelor noastre: ele sunt teme, principii regulative ale cunoștințelor, care ne îndeamnă să nu ne oprim la rezultatele zise „definitive” în pătrunderea universului, ci
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Inhelder arată că debilul mintal nu poate atinge stadiul gândirii formale, dată fiind vâscozitatea genetică, ceea ce face ca doar unele operații concrete să poată fi bine memorate pentru o perioadă mai lungă de timp; c)René Zazzo observă heterocromia, adică dizarmonia între diversele sectoare ale dezvoltării: dezacord între dezvoltarea fizică și cea mintală; dezechilibru între diferitele funcții psihice. În timp ce la copilul normal dezvoltarea unei funcții stimulează și structura evoluției altora, la debilul mintal avansul unei funcții se realizează în detrimentul celorlalte; d
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
evita căderea în depresie. Terapia profilactică și de manifestare a cazurilor de depresie infantilă sau adolescentină începe cu inserția corectă și eficientă a cazului în preocupările familiei. Aceste relații oferă cel mai activ mediu de formare și perfecționare a personalității dizarmoniei instabile ca dispoziție afectivă și chiar ca imagine de sine. Depresivul se manifestă printr-un comportament interpersonal, impulsiv și imprevizibil, ceea ce impune un climat educativ de familie cât mai adecvat manifestărilor, consistent în metode ameliorative (răbdare, afecțiune, constanță). Decompensările apărute
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ca dispoziție afectivă și chiar ca imagine de sine. Depresivul se manifestă printr-un comportament interpersonal, impulsiv și imprevizibil, ceea ce impune un climat educativ de familie cât mai adecvat manifestărilor, consistent în metode ameliorative (răbdare, afecțiune, constanță). Decompensările apărute în cadrul dizarmoniei depresive sunt întotdeauna grave prin consecințele reacțiilor brutale sau letargice, de multe ori cu implicații medico-legale. Depresivul poate fi extrem de violent în exprimare, în disperarea sa de a fi izolat prin internare sau separare de cei apropiați. În cadrul decompensărilor depresive
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
repede, sunt predispuși tot timpul surmenajului fizic. Particularități anatomo-fiziologice ale puberului a) Particularități somatice La 10-14 ani, perioada la care ne referim, se observă o creștere mai accentuată a membrelor inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creează dizarmonii. În această perioadă majoritatea specialiștilor vorbesc despre o fază caricaturală, dacă o putem numi așa, caracterizată prin forma alungită a oaselor și a mușchilor. Oasele se dezvoltă în lungime și devin mai rezistente la acțiunea mecanică și presiune. Articulațiile nu
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
o distorsionare voită a adevărului. Există mai multe tipuri de minciună: * Minciuna convențională: ce exprimă o anume decență pentru a evita situații ce necesită respectarea etichetei sociale. * Minciuna utilitară: individul urmărește obținerea unor beneficii nemeritate; denotă în multe cazuri o dizarmonie a personalității. Folosirea ei frecventă aparține psihopaților și indivizilor cu o moralitate și educație îndoielnică. * Minciuna patologică (mitomania): este produsul unor personalități marcate psihic. La adult se disting trei tipuri de mitomanie * Mitomania vanitoasă: formă caracterizată prin arogarea de merite
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra lui insistă în mod special Paul Diel în această carte. Cele două testamente de bază ale monoteismului creștin sunt interpretate psihologic, ca realități ce ,,condensează conflicte în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeu unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan)"37. Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia subconștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
condensează conflicte în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeu unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan)"37. Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia subconștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia ,,Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urmă s-ar afla supraconștientul și intuiția. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
În joc ar fi acel motiv al ,,coincidenței contrariilor" despre care a scris pagini admirabile Mircea Eliade. Numai că Paul Diel îl interpretează cu totul diferit. Mai exact, unitatea ,,solar-nocturn,, ar simboliza ,,legea supraconștientă a armoniei și legea subconștientă a dizarmoniei"39. Împreună, prin jocul lor neprevăzut, cele două fac cu putință funcționalitatea principiului etic. Revenind la creștinism, observăm că Paul Diel operează cu o interpretare specială a unor date de bază ale creștinismului. Astfel ,,Dumnezeu - Tatăl" îi pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]