737 matches
-
156 de demnitari ai partidului parlamentari, miniștri, secretari de stat, președinți ai organizațiilor județene, membri ai Biroului Parmanent și ai Comitetului Executiv pentru a fi verificați dacă au făcut sau nu poliție politică. Prima victimă, întâmplător sau nu, a fost dizidenta Mona Muscă, despre care au apărut în presa din acea perioadă informații privind presupusa ei colaborare cu Securitatea. Pe 14 august, Biroul Permanent Central a decis, în unanimitate, să propună Delegației Permanente a PNL, ce urma să aibă loc în
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
din anii '50"295, fiind încă un motiv, în opinia lui Valeriu Stoica, pentru a-și duce la bun sfârșit proiectul anunțat în luna iulie. Parcă pentru a confirma astfel de opinii, conducerea liberală a continuat campania de pedepsire a dizidenților. Să pecizăm totuși că această campanie survenea deciziei președintelui Băsescu de a-l suspenda din funcție pe ministrul liberal al Apărării. Pe 4 septembrie, deputații Raluca Turcan și Cristian Boureanu și-au pierdut funcțiile de la Cameră, grupul parlamentar al liberalilor
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
organizațiilor PNL ale sectorului 2 și sectorului 6 excluderea foștilor președinți liberali Theordor Stolojan și Valeriu Stoica. La sfârșitul lunii, o nouă reuniune a Delegației Permanente, de astă dată organizată la Cluj, s-a soldat cu excluderea din PNL a dizidenților Turcan și Boureanu. Tot cu această ocazie, Dinu Patriciu a fost avertizat pentru sponsorizările făcute către PSD, iar deputatul Titus Gheorghiof și-a dat demisia din conducerea PNL, în timp ce Aleodor Frâncu, fostul șef al cancelariei premierului a plecat din partid
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
puse pentru a relua dialogul cu PNL. Democrații au turnat gaz peste focul liberal anunțând deschiderea listelor electorale pentru susținătorii lui Stolojan, primul dintre aceștia cooptat pe lista cu candidaturi democrate pentru Parlamentul European fiind Dumitru Oprea. În aceste condiții, dizidenții și-au văzut de propriul drum, în zilele următoare fiind anunțată constituirea unor noi grupuri de susținere a Platformei, precum cel din București, format din 41 de liberali în frunte cu senatorul Mircea Cinteză, și cel din Târgu Mureș, condus
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
reușit să fisureze zidul dintre Tăriceanu și Stolojan, o întâlnire a acestora producându-se în cursul dimineții de 21 noiembrie. Întâlnirea nu s-a putut solda cu nici un compromis, dar ea a marcat, oficial, separarea dintre loialiștii lui Tăriceanu și dizidenții lui Stolojan. De altfel, cu o seară înainte, "unioniștii" și "platformiștii" au fuzionat în cadrul Grupului pentru Platforma Liberală (GPL), în timp ce, după amintita întâlnire, Comitetul Executiv al PNL a decis să-i retragă sprijinului politic ministrului Flutur, premierul arătând că-i
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
pe care ei le inițiază"300. În fine, inițiatorii PLD au făcut cunoscut că procedurile legale privind înregistrarea partidului vor debuta la începutul anului următor. Până atunci, liderii PD și PLD au convenit asupra strategiei politice comune, colaborarea democraților cu dizidenții liberali devenind oficială prin decizia Consiliului Național de Conducere al PD din 10 decembrie, parlamentarii PLD au făcut gestul formal al demisiei din PNL nouă zile mai târziu, iar instituționalizarea relației dintre cele două grupări politice, sub forma unui protocol
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
În cadrul unei ședințe a Consiliul Național de Conducere al Alianței de la începutul lunii octombrie 2006, cu puține zile înainte de oficializarea schismei din PNL, democrații au venit cu propunerea surpriză de reluare a discuțiilor privind fuziunea. Răspunsul a venit din partea aripii dizidente a PNL, Valeriu Stoica declarând, cu ocazia reuniunii acesteia de la Iași, la începutul lunii noiembrie, că gruparea sa are în vedere fuziunea cu PD: "În ianuarie sau februarie vom organiza o conferință extraordinară, prin care vom decide planurile de viitor
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
și pentru PNL, partidul care a inițiat proiectul Alianței. În toată perioada de existență a acesteia, PD, susținut de președintele Băsescu, a acumulat capital de încredere, transformat în câștiguri electorale după decesul Alianței. În același timp, prin fuziunea cu aripa dizidentă a liberalilor, PD, transformat în PD-L, și-a adjudecat rolul de succesor politic legitim al Alianței. Dar dacă moștenirea politică a fostei AD.A. poate părea ceva nepalpabil, succesele electorale ale PD-L sunt cât se poate de reale
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
a îmbunătățit permanent și a devenit din ce în ce mai eficient, astfel că practic, întreaga populație era supusă propagandei (Neculau, 2004). Elita comunistă a reușit să supraviețuiască, chiar și în momentul în care unitatea ei a început să slăbească, prin mișcările și acțiunile dizidente și dezaprobarea venită din partea regimurilor politice vestice. Dezideratul României era ca la sfârșitul tranziției, odată cu celelalte transformări necesare, să fie condusă de o elită consensuală, specifică democrației stabile. Însă anii parcurși până acum, au dovedit cât de dificil este acest
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care înțeleg resorturile lumii și propria lor libertate și, în cele din urmă, sunt fermenții unei lumi noi. Dacă Patočka vorbește doar despre „cei zguduiți” și despre solidaritatea lor, unul dintre discipolii săi, Vaclav Belohradsky, le dă un nume precis: dizidenții. Pentru Belohradsky, lumea contemporană (și în particular cea comunistă) este expresia ultimă a rațiunii de Stat provenită din filosofia modernă întemeiată pe principiul certitudinii absolute. Istoria nu mai e pentru omul modern reproducerea unui arhetip ancestral, ci producerea conștientă a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe o suprastructură culturală. Apare astfel, pentru prima oară, ideea unei s.c. situate între economie și stat. Deși a mai apărut în literatura de specialitate și după aceea, sintagma a revenit în centrul atenției abia odată cu preluarea sa de către dizidenții din America Latină și Europa de Est, care vedeau s.c. ca pe singura cale de a se împotrivi statului. De aici, conceptul a fost transferat în discursul occidental mai întâi cu privire la societățile nedemocratice sau la democrațiile emergente, iar apoi chiar cu referire
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
modificând treptat „gândirea instituțională” (Douglas, 1987, p. 4) existentă. Acești actori au ales să se identifice cu elementele ideaționale, cu valorile propuse chiar de regimurile comuniste, reușind să creeze loialități și solidarități alternative, construite în jurul acestor valori. Tehnocrați, manageri, inteligenția dizidentă au adoptat, în spiritul lor, valori precum raționalitatea, democrația, participarea în procesul democratic, care aveau deja o anumită legitimitate și o prezență instituțională chiar în interiorul regimurilor comuniste, și s-au opus aplicării lor practice distorsionate și corupte (Eyal și Townsley
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Falsify Ideas? Or, Karl Marx After the Collapse of the Soviet Union”. Lucrare prezentată la Political Theory Workshop organizat de Departamentul de științe politice din cadrul Yale University, New Haven, 1976. În acest context, un document-cheie Îl reprezintă lucrarea profetică și dizidentă a lui Raymond Aron, The Opium of Intellectuals, traducere de Terence Kilmartin, Secker and Warburg, Londra, 1957. Cu cât proiectele sunt mai vaste, mai centralizate și necesită mai mult capital, cu atât atrag coordonatori mai puternici și mai importanți. Pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
contur, prefera ca modalitate de manifestare acțiuni extraparlamentare. Un exemplu în acest sens l-a reprezentat întrunirea contestatarilor guvernului liberal la Iași pe 25 martie 76. Un loc aparte îl ocupau articolele din aceeași perioadă din „Națiunea“ (19 martie) aparținând dizidentului liberal D. Brătianu. Modul în care s-a desfășurat amintita reuniune europeană a însemnat pentru guvernul de la București o nouă dovadă a necesității luării unei decizii privind apartenența României la o alianță politică. Derutant a fost probabil mai ales faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de opoziție și pregătirea terenului pentru întemnițarea liderilor lor. Un asemenea obiectiv rezultă din expunerile făcute de mulți dintre fruntașii partidului comunist. Așa, de pildă, în ședința consiliului Frontului Național Democrat din 31 ianuarie 1945, Gheorghe Gheorghiu-Dej, după ce sugera ca dizidentul liberal Gheorghe Tătărescu să fie convins „să ia poziție împotriva lui Maniu“, adăuga: „Vă pot declara deschis că la Moscova nu se face deosebire între Maniu și bestiile lui Antonescu. Locul lui este aici și el va fi judecat de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 192. • România. Viața politică în documente. 1945, p. 88. • Ibidem, p. 101-105. • Keith Hitchins, op. cit., p. 507. Partidului Național-Țărănesc i s-a îngustat baza de masă într-o proporție neînsemnată, dar pericolul defecțiunii a sporit prin faptul că grupările dizidente au intrat în câmpul de gravitație al comuniștilor. Astfel, din foștii lideri ai P.N.Ț., Mihail Ralea, care deținuse portofoliul muncii în anii 1938-1939 în guvernele conduse de patriarhul Miron Cristea, de Armand Călinescu, de generalul Gheorghe Argeșeanu, de Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iertându-i-se colaborarea cu dictatura carlistă, pentru care alte persoane implicate în mai mică măsură au plătit cu ani grei de temniță. La 23 februarie 1945, când forțele de stânga își intensificaseră acțiunile pentru cucerirea puterii, un alt grup dizident, nu prea numeros, cu aderenți mai cu seamă din rândurile unor funcționari, intelectuali și țărani din Muntenia și din Oltenia, fără o influență notabilă în viața politică a țării, condus de Anton Alexandrescu, s-a desprins din Partidul Național-Țărănesc, declarând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
condus de Anton Alexandrescu, s-a desprins din Partidul Național-Țărănesc, declarând că se desolidarizează de politica promovată de Iuliu Maniu și că aderă la Frontul Național Democrat. Documentul pregătit pentru a fi publicat în organul de presă al acestei formațiuni dizidente, „Dreptatea nouă“, care a fost respins însă de cenzură, nu se deosebește cu nimic de limbajul utilizat după 1944 de toți acei oameni politici care, sesizând noul puls al epocii, încercau să-și asigure sprijinul celor cu perspective mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
515; Mihai Fătu, Alianțe politice ale Partidului Comunist Român (1944-1947), Cluj-Napoca, 1979, p. 163-166. beneficiari ai consiliilor de administrație“124. Conducerii național-țărăniste i se găseau și alte capete de acuzare, neîntemeiate în totalitatea lor, cu scop de a justifica desprinderea dizidenților din partid și adeziunea la programul de guvernare al Frontului Național Democrat. Partidul Național-Țărănesc „nu mai rămăsese decât cu numele - declara liderul noii grupări. Rostul lui social fusese cu totul neglijat... Prin afluxul de legionari, care căutau să se salveze
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Poliției oferă informații detaliate într-o notă din 21 februarie 1946. Nota relatează că, în urma dispoziției șefului Misiunii Politice Americane din București, Burton Y. Berry, doctorul Frank Shea a întocmit un amplu raport referitor la împrejurările care au determinat acțiunea dizidentă a lui Nicolae Lupu și a partizanilor săi. Majoritatea amănuntelor din raport au fost • Paul D. Quinlan, Ciocnire deasupra României. Politica anglo-americană față de România, 1938-1947, Iași, 1995, p. 147. • Vezi Misiunile lui A. I. Vâșinski în România (Din istoricul relațiilor româno-sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
precum cele din Eutimio și din Saba, au rămas calcedoniene, cum a fost și cazul mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărârile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu dizidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul unde se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la direcțiile unei istoriografii politic marcate de autori precum François Furet (1995) ori Stéphane Courtois (1997), orientată cu precădere spre extremele „sistemului”, „călâii” (organele de represiune ale regimului comunist) și „victimele”, precum spre diferitele forme de opoziție, de la „rezistență” la „dizidenta”. Caracterul polemic, acumularea necritica de documente și moralizarea discursului au fost principalele reproșuri aduse acestei istoriografii, orientată prioritar spre judecarea și condamnarea trecutului, respectiv spre eroizarea rezistenței și opoziției la „comunism”. Este cazul exemplar al comisiilor istorice conduse de Vladimir
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
după 1990 conțineau documente acuzatoare referitoare la scriitorii care au sprijiniseră expulzarea lui Wolf Biermann sau excluderea a noua scriitori din DDR-Scriftstellerverband. Recunoscându-se implicit că responsabilitatea pentru cele petrecute nu le revenea tuturor membrilor organizației În aceeași măsură, scriitorii dizidenți cereau dizolvarea pur și simplu a PEN din Est, fiecare dintre membrii săi putând face ulterior, individual, cereri de admitere În centrul din Vest. Asemenea condiții au fost considerate Însă inacceptabile și umilitoare de către cei din Est, care le contesta
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a responsabilității de scriitor est-german cu acel Schreibtischtäter din perioada nazistă, a victimelor RDG, stat care nu participase la nici un război, cu victimele nazismului. Pericolul la care se expunea un rezistent antinazist era incomparabil pericolului pe care Il riscă un dizident În RDG. Apoi, prezentarea istoriei era unilaterală atâta timp cât „arhivele celeilalte tabere” nu sunt Încă accesibile, implicarea unor servicii secrete, ca CIA, fiind notorie În cazul Congresului pentru libertatea culturii În anii 1950. La rândul lor, disidenții, care trăiesc În majoritatea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Cunoașterea limitelor, RL, 1994, 44; Negoițescu, Scriitori contemporani, 243-248; Edgar Papu, Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994, 78-89; Ierunca, Semnul, 87-91; Ștefan Borbély, Gabriel Liiceanu, F, 1995, 1; Papahagi, Interpretări, 97-103; Lovinescu, Unde scurte, IV, 351-356, 361-366; Alex. Ștefănescu, Un dizident de azi, RL, 1996, 8; Dicț. esențial, 455-457; Dicț. analitic, II, 308-310; Micu, Ist. lit., 788-789; Pop, Viață, 95-100; Popa, Ist. lit., II, 1065-1066; Alex. Ștefănescu, Gabriel Liiceanu, RL, 2002, 20; Mircea Iorgulescu, Gabriel îngerul și Liiceanu demonul, „22”, 2002
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]