525 matches
-
puternice și tăcute. Hangarul devenise de multă vreme prea mare pentru cei câțiva oameni care lucrau aici. În timpul arșiței asta le prindea bine, dar iarna înghețau de frig. Astăzi însă, spațiul prea mare, lucrul părăsit, butoaiele uitate prin colțuri, cu doagele prinse la bază într-un singur cerc și desfăcute la celălalt capăt ca tot atâtea flori mari de lemn, rumegușul ce acoperea bancurile, lăzile cu scule și ferăstraiele mecanice - totul te ducea cu gândul la un loc lăsat de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe partea umflată a butoiului, o rindea gemu poticnindu-se într-un nod de lemn și unul dintre ferăstraie, pus în mișcare de Esposito, se porni cu un zgomot asurzitor. Said, chemat când de unul, când de altul, le aducea doage sau le aprindea focurile de așchii, pe care erau apoi așezate butoaiele, ce începeau să se umfle în corsetul lor de fier. Când nimeni nu avea nevoie de el, trecea la masa de lucru, unde, cu lovituri puternice de ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nimeni nu avea nevoie de el, trecea la masa de lucru, unde, cu lovituri puternice de ciocan, se apuca să nituiască cercurile mari și ruginite. Mirosul de așchii arse începea să umple hangarul. Yvars, care dădea la rindea și potrivea doagele tăiate de Esposito, trase în piept mireasma bine știută și inima parcă i se mai ușură. Lucrau cu toții în tăcere, dar, treptat, atelierul se umplu din nou de căldură și de viață. Lumina proaspătă inunda hangarul, năvălind prin geamurile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
privindu-l cum lucrează. Dar Valéry își vedea de treabă fără un cuvânt. - Merge, băiete, merge? spuse domnul Lassalle. Mișcările tânărului deveniră dintr-o dată neîndemânatice. Aruncă o privire către Esposito care, alături, își încărca brațele uriașe cu un maldăr de doage, spre a i le duce lui yvars. Esposito îl privea și el, fără a se opri din lucru, și Valéry își băgă din nou nasul în balercă, nerăspunzându-i nimic patronului. Lassalle, puțin surprins, rămase o clipă în fața tânărului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la ce vă slujesc toate astea? Marcou coborî de pe banc, ridică fundul de butoi, îi pipăi marginea rotundă cu podul palmei, își micșoră, cu vădită mulțumire, ochii languroși, și, fără o vorbă, se îndreptă către un alt muncitor, ce potrivea doagele unei balerci. În tot atelierul nu se auzea decât zgomotul ciocanelor și al ferăstrăului mecanic. - Bine, spuse Lassalle, când o să vă treacă să-mi trimiteți vorbă prin Ballester. Și ieși cu pași liniștiți. O clipă mai târziu, în ciuda zgomotului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ballester, în timp ce toți ceilalți își reluară lucrul. Din nou ciocanele răsunară, din nou marele hangar se umplu de larma binecunoscută și de mirosul așchiilor și al hainelor vechi, îmbibate de sudoare. Ferăstrăul cel mare huruia, mușcând din lemnul verde al doagei pe care Esposito o împingea încet sub tăiș. Din locul tăieturii izvora n rumeguș umed, care acoperea ca un fel de pesmet mâinile mari și păroase ce strângeau puternic lemnul, de o parte și de alta a lamei scrâșnitoare. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care Esposito o împingea încet sub tăiș. Din locul tăieturii izvora n rumeguș umed, care acoperea ca un fel de pesmet mâinile mari și păroase ce strângeau puternic lemnul, de o parte și de alta a lamei scrâșnitoare. După fiecare doagă retezată, de câteva clipe nu se mai auzea decât zgomotul motorului. Yvars, aplecat pe rindea, își simțea spinarea obosită. De obicei, oboseala venea mai târziu. Era limpede că în aceste săptămâni, în care stătuse degeaba, își pierduse deprinderile de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căruța veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la birou, Încercând să afle de unde provine un ciocan. Asta n-o să se descopere niciodată. Am auzit-o io pe pizda aia cum vorbea și despre mine, pe ea și pe homălăul Inglis. — Bietul Clell. I-a sărit clar o doagă de când s-a mutat la circulație, zice Ray. M-am dus să-l văd ieri. Se uită la mine și la Drummond. Spunea că lucrăm În comitetul de marketing al alcoolului. E obsedat de Führer-ul ăsta al Drogurilor numit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
valea, în paralel cu aceasta, prelungindu-se spre Cursești, Toporăști, Cosești, Valea-Mare și se topește coborând ușor spre Laza. Dealurile colinare de pe versantul drept al Racovei pornesc din Dealul Pruna se prelungesc spre S-V cuprinzând zările Iezer-Zarea Dealului Ursoaia-Zarea Doagelor Cotolani-Platoul Tulburea și se varsă în Valea Racovei, încadrand sub formă de semicerc localitățile din partea de SV a comunei. Pentru evitarea ecial elevii. VALEA OANEI, PAR OHIA COȘEȘTI, COMUNA IVĂNEȘTI, JUDEȚUL VASLUI este curățată de pictor Mihail Șeicărescu. fenomenelor s-
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
au rezultat sl. kostĭ, rom. os (lat. os). Prefixul a inrodus sensul ablativ „relativ la, din, de la”, schimbând totodată aspectul fonetic al cuvântului, astfel clop a devenit șchiop; alb. shqepul „șchiop”, shqepoj „a șchiopăta”; în rusă au apărut forme paralele: klöpa „doagă” și ščepka „surcea, așchie”. 3. Emanație culturală unică a romanității orientale, grecizate și turcite la vremea aceea, Dimitrie Cantemir poseda practic fenomenul lingvistic în variantele greacă, latină, slavă, turcă, arabă etc. pe fondul unei gândiri aristocratice și teologice care l-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
învelișul gol al bobului de cereală, vprus. pelwo „Ib.”. Butoi are o structură asemănătoare cu fr. futaille „vas pentru vin, lichide etc.” (cf. rom. bute), însă cu un sufix augmentativ care amintește de fr. tonneau „recipient de lemn asamblat din doage și prins cu cercuri”, de germ. Fasstonne „butoi, geamandură”. Putină și putinei nu pot fi separate de istoria românească a formelor bute, butoi, botă, butuc etc., fiind și ele făcute de butnar. Strachină este cuvânt românesc cu baza în latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să-și lămurească problema. Ea a spus că nu merge, că-i este rușine, că nu știe ce să spună. Atunci Noel i-a precizat: Ba ai să mergi, să te lămurești că nu ești zdravănă, că-ți lipsește o doagă. Nu e nevoie să vorbești tu, ci eu, tu stai și asculți. Ai să mergi cu forța cu mine să te convingi că problema e la tine, nu la mine. Dar să nu spui că eu sunt cea în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate... apoi, trânti sticla de tejghea de se făcu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
imaginație mult prea bolnavă, când am văzut filmul, m-am gândit... În orice caz, m-am întors la ProSure, am dat buzna în birou și i-am acuzat că erau amanți. —Darcey! —M-au privit amândoi de parcă îmi lipsea o doagă. Tocmai verificau niște cifre și, desigur, nu se întâmplase nimic. Neil îmi spuse să plec acasă, iar ea de-abia dacă mai putea să-și ascundă un zâmbet de mulțumire. Am fost umilită. Dar și el a fost. Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și Încearcă să vândă colierul ăsta, să mă suni. Ai numărul de telefon pe spatele pozei. Neumaier se uită la ea și la mine dezgustat și apoi se ridică În picioare: — Ești un papagal, Herr Gunther. Și Îți lipsește o doagă. Acum cară-te de aici, până nu chem poliția. — Știi, asta n-ar fi o idee rea. Sunt sigur că vor fi impresionați de spiritul tău civic atunci când te vei oferi să-ți descui seiful și să-i lași să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
părea să aparțină unei case în picioare încă. Se întoarse către zidul acela. Era o locuință autonomă, un soi de vilișoară minusculă, prăvălită exact sub picioarele viaductului. Am coborât printre mărăcinii prăfuiți, apoi am urcat două trepte până la ușa din doage verzi ca fusta ei. Întinse mâna spre cărămizile de deasupra ușii desprinzând o cheie lipită acolo sus cu gumă de mestecat. Deschise ușa, apoi își scoase din gură guma pe care o mesteca și lipi din nou cheia, apăsând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asta nu înseamnă nimic. O carte îi spune unui bărbat prost, și este etichetat pentru toți care o citesc. O copilă scrie în jurnalul ei că un bărbat, un bărbat bun pe care ar trebui să îl respecte, are o doagă sărită, și este o impertinență. Un bărbat publică această impertinență pentru ca lumea să o considere drept adevăr, dar este o umilință. Soțul meu zicea că era un copil dulce și isteț, dar foarte indisciplinat. Nu judec pe nimeni. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sta înalt și drept în atelierul întunecos, era un domn care vorbea oricum altfel cu bătrânul decât cu directorul școlii, îl apucă de cot făcându-l să simtă o solidaritate sinceră pe care și-o demonstra vorbind în dialectul lui. —Doagele, spuse bătrânul, unul din acele cuvinte care, de la mutarea noastră în S., se târau pretutindeni, pe toate lucrurile, mi se proțăpeau în față și se dădeau mari fiindcă nu le înțelegeam, doagele, spunea, l-ar fi dus cu gândul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care și-o demonstra vorbind în dialectul lui. —Doagele, spuse bătrânul, unul din acele cuvinte care, de la mutarea noastră în S., se târau pretutindeni, pe toate lucrurile, mi se proțăpeau în față și se dădeau mari fiindcă nu le înțelegeam, doagele, spunea, l-ar fi dus cu gândul să producă schiuri și W. aprobă din cap, fiindcă și el avea ceva în comun cu asta. Da, da, răspunse, și ei s-au dat pe doage în copilărie, nu departe de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dădeau mari fiindcă nu le înțelegeam, doagele, spunea, l-ar fi dus cu gândul să producă schiuri și W. aprobă din cap, fiindcă și el avea ceva în comun cu asta. Da, da, răspunse, și ei s-au dat pe doage în copilărie, nu departe de aici, la Distelberg, o adevărată performanță, fiindcă abia te puteai ține în echilibru, iar bătrânul, care avea un neg cărnos chiar lângă nas, privi în sus spre tata prin lentilele tulburi în rame de corn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe suprafața neatinsă, strângând în mâini bețele de bambus. Și, pe de-o parte, eram un băiat care avea schiuri noi cu canturi de oțel, în timp ce băieții din sat trăgeau după ei pe colina bisericii sănii și unul, chiar cu doage adevărate - partea rotunjită de lemn a unui butoi vechi -, mai mult cădea decât se dădea; eu, pe de altă parte, eram un „vânător“ care străbătea depărtările de gheață, la vânătoarea de foci și urși polari, urmând rândurile unei cărți subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
suflet, așa precum îl rogi să-ți cântărească un kilogram de carne. ...„N-am de vânzare!”, strig necăjit, ori de câte ori Gloria îmi cere cheia sufletului, fără să-și dea seama, cât îi suflu duh în chip. Crede că-mi lipsește o doagă, în timp ce eu sunt de părere că nebune sunt scroafele care, după porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pământului. De ce se grăbea toată lumea într-un asemenea hal? Iar zgomotul era asurzitor. Prin megafoane se auzeau tot felul de anunțuri. Băieței pierduți. Bărbați pierduți. Bagaje scumpe pierdute. Răbdare pierdută. Oameni care-și pierduseră cumpătul. Oameni care-și pierduseră o doagă. Spuneți voi ceva, orice vă trece prin cap, și există șanse ca acel ceva să fi fost pierdut. Uitasem că așa era la Londra. Existase o vreme când și eu operam la viteza asta cu cea mai mare ușurință. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]