571 matches
-
fruntea și să mă facă prin naivitatea și veseliile lui comunicative, să uit din necazurile vieței; dar sunt silit să sfârșesc ca să nu fiu bănuit că exagerez calitățile lui sau că, doamne ferește, împărtășesc părerile englezului care prețuia mai mult dobitoacele decât oamenii. Ce ar zice prietinii mei cei sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe cadavre pentru a aduna averi pe pământ, nu în ceruri. Indiscutabil, poezia e fata săracă din casă, cenușăreasa. Dar asta nu-i scade nimic din noblețe. Să nu uităm că însuși Mântuitorul s-a născut într-un staul cu dobitoace. Pe de altă parte, să nu ne imaginăm că poezia a fost vreodată o artă populară sau că Socrate s-ar fi bucurat de popularitate în străvechea Atenă, o cetate oricum mai spiritualizată decât orașele noastre. Poetului de azi îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de infirmități și de moarte? „Adicâtele, în ce sens?”, vorba unui coleg de la facultate, Ion, Gheorghe și Vasile și tot neamul amărât nu se stresează sub gârbaciul exploatării, în schimb se stresează câinele comunitar, porcul, vaca și oaia și alte dobitoace... Vezi, de aia n-are ursul coadă și vulpea de-abia o duce! Aici ar trebui să se vadă rolul europarlamentarilor, în măsura în care nu sunt ce le-am zis. Cred că suntem capabili să renunțăm la multe deprinderi rele, să ne
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
învățătura e treaba popilor; pentru un om de rând este de ajunsă dacă știe să citească și să scrie, să-și scrie numele, să-și treacă în condica lui un bou alb, negru și cu coarne, caii, oile și alte dobitoace de povară, stupii și oricare alte lucruri ca acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e suficient să citească și să scrie. Rar se găsea într-un sat răzeșescă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vecilor. Amin.” (I Petru 4, 11). PORUNCA A X-A “Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău!" (Ieș. 20, 17) Păstrarea unui cuget curat presupune, în zilele noastre, mult discernământ spiritual, izvorât, obligatoriu, dintr-o credință mărturisitoare întru Hristos. Sfântul Apostol Pavel așează pofta, ca dorință păcătoasă, la rădăcina
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în ce fel... Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în mână
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
profesor universitar, șef de catedră, membru corespondent al Academiei Române, tâmpiților!", răcni tipa, pătrunsă până-n adâncul inimii de onoarea ei de cărturăreasă română, făcută la apelul de seară. "LASĂ CĂ ȘTIM NOI CUM AI AJUNS ÎN FUNCȚIILE ASTEA. ORICUM, TOT O DOBITOACĂ ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tipa, pătrunsă până-n adâncul inimii de onoarea ei de cărturăreasă română, făcută la apelul de seară. "LASĂ CĂ ȘTIM NOI CUM AI AJUNS ÎN FUNCȚIILE ASTEA. ORICUM, TOT O DOBITOACĂ ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi turbată la perete cu pumnii goi, dar gândacii mei se și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă lovești pă la spate. Pă mine! Pă mine care te-am scos din mizeria în care trăiai. Ai uitat, făi, dobitoaco, cum stăteai cu chirie în Rahova? Te-am scos dân foame, mă, dân foame te-am scos! Ți-am luat garsonieră în Drumu' Taberii și Logan nou-nouț. Te-am scos în lume, la Bamboo, în Twice, la Cafeneaua Actorilor, unde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la fel este și Seniorul Yoshitatsu. — Dar dacă-i devine dușman? — E o nemernicie. Se cuvine ca tatăl și fiul să Întindă arcurile și să tragă unul În altul? Pe lumea asta, nu se cunosc exemple nici măcar de păsări și dobitoace care să facă un lucru atât de rușinos. — Da’ tare ne mai Încurci. Ce-ar fi să te duci acasă și să ne lași În pace? — Nu pot face asta. — Hm? — Nu plec Înainte de a ajunge aici Mitsuharu. Shichinai simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
renunța la ideea și am să mă Întorc, dar... Scoase din kimono un penel și o călimară și scrise o poezie pe o bucată de hârtie: În viața de nepăsare nu se găsește liniște. Ea ar trebui lăsată păsărilor și dobitoacelor. Chiar și-ntr-o mulțime se află Însingurare, Și liniște, pe străzile unui oraș. Norii munților sunt liberi de legăturile lumești, Vin și pleacă În voia lor. Cum poate locul În care-ți Îngropi oasele Să se mărginească la munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i vesminte, albastrul fum se răsucea ca să re-nsuflețească Recile sale mădulare cînd Domnul ei era plecat. Și fiii ei, Cu vieți de Jertfe-aduse pe-un altar de-aramă 195 Dinspre Răsărit 82, Re-nsuflețeau sufletul ei cu vieți de dobitoace și de păsări Ucise pe Altar, urcînd în sînu-i nouros. Groaznică lucrare Altarul, truda a zece mii de Sclavi, O mie de Barbati cu vajnice puteri își petrecură viața la ridicarea să. Stătea pe douăsprezece trepte numite după numele celor doisprezece
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le-am greșit, că la mai mulți am greșit decât n-am greșit”]) își lasă întreaga avere nevestei („După aceasta lasu pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșitu stăpână, întru câte am câștigat, clădite și neclădite adecă moșii, țigani, vii și dobitoace și orice altu s-ar afla la mâna ei și afară toate să le strângă și să le stăpânească ca o desăvârșit stăpână, de vreme ce toată până astăz sântu 38 de ani de cându ne-am împreunat și am trăit aicea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca Antimià „să-l grijească și să-i facă pomenire din an în an”. Grija pentru copii nu lipsea. Marele clucer Buzinca și-a împărțit, în 1641, moșiile și robii celor doi fii și soției, „iar din vite, oi și dobitoace să-și ia [soția] mai întâi zestrea, apoi să se facă 4 părți, una pentru pomană, alta lui Papa, alta Grăjdanii și alta lui Preda; să stea Grăjdana în casă cu fiul lui Buzinca, Papa, cât va vrea, nimeni să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rochii: 2 de sarasir, una de hatal cu flori de fir, grea, za taleri 250”... Protejată de legiuitori mereu atenți la integralitatea ei valorică, căci unele „bunuri” erau perisabile („Zestrile prețuite pre bărbat rămân de sânt, ori de vor muri dobitoacele muerii carele ie-am dat zéstre, ori de va hi stricat și va hi ponosit hainele; prețuirea deplină întoarce bărbatul îndărăt, iară zestrea carea nu iaste prețuită la muiare, iaste și dobânda și paguba. Bărbatul de va hi luat zestre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Elinei Cantacuzino folosirea „roadelor” se întemeiază pe o stăpânire absolută a averii întregi (consolidată de un blestem) - „După aceasta lasu pe soțul meu, pre Ilina, desăvârșitu stăpână, întru toate câte am câștigat, clătite și neclătite, adecă moșii, țiganii, vii și dobitoace și orce altu s-ar afla la mâna ei și afară toate să le strângă și să le stăpânească ca o desăvârșită stăpână, de vreme de iată până astăz sântu 38 de ani de cându ne-am împreunat și am
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei”. Abia izbutind uneori să-și salveze zestrea din averea moștenită, pusă sub execuție de creditori (mitropolitul, împreună cu doi boieri, a scăpat-o pe Comana, văduva logofătului Băicuș, alegând, din bunurile rămase, zestrea femeii, banii cheltuiți cu înmormântarea și câteva dobitoace), ajutate alteori de persoane milostive („în zilele lui Radu Mihnea voievod și Alexandru Iliaș voievod, Sima Stolniceasa [era văduva stolnicului Stroe], trăgând multă nevoie și urgie dinspre acești domni, Isar negustor și Ghine, fratele lui Pepano, au ajutat-o cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
diata marelui postelnic - scrisă cu mâna lui în grecește înainte de 20 decembrie 1663 - îi dădea puteri depline postelnicesei: „după aceasta las pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșită stăpână, întru câte am câștigat, clătite și neclătite, adecă moșii, țigani, vii și dobitoace și orice altu s-ar afla la mâna ei și afară toate să le strângă și să le stăpânească ca o desăvârșită stăpână, de vreme ce iată până astăzi sântu 38 de ani de cându ne-am împreunat și am trăit aicea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1806, într-o pricină de hotărnicie: [...] căci ori și carii de vor tăgădui adevărul cu nedreptate și nu vor voi a mărturisi adevărul, zicem pentru toți aceia ca de viața lor, de ostinelele lor, de sudorile lor, de chivernisălile și dobitoacele lor parte să nu aibă, ce ca fumul și ca praful cel din drum toate să fii întru pierzare și peire, de toate ale lor cele văzute ca de averea dreptului Iov diavolul să se atingă; oftând și tremurând, târându-să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mea], și în grabă giudecata lui Dumnezeu să-i agiungă ... sau, câțiva ani mai târziu, în 1809, în altă „carte de blestem” dată de mitropolitul Gavriil Bănulescu pentru un proces al târgului Hârlău: [...] de viața lor, de ostenelele lor și dobitoacile lor parte să nu aibă, ci ca fumul și ca praful ce-l spulberă vântul de pre fața pământului, toată să fie întru pierzare și peire, de toate ale lor cele văzute ca de averea dreptului Iov diavolul să să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
manifestată într-o criminalitate a răzbunării și a compensării) fiind singurul mod de exprimare practicat. întinzându-și acțiunea în toată țara Românească, răsculații au instaurat o atmosferă în care crima devenea un fapt obișnuit (pe „boiari” îi „ucidea ca pe niște dobitoace”), cotidian (cronicarii întocmesc impresionante liste ale groazei cuprinzându-i pe cei omorâți - doar bărbații), făcând să fie foarte greu de trasat o linie de demarcație între rebeliune și banditism, între răscoală și tâlhărie, între cei care cădeau pradă unuia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ceriul și pământul, și soarele și luna și stélele pre ceriu, și copacii cei sterpi și cei roditori pre pământu, numai cu cuvântul au dzis Dumnedzău să fie și toate de nemică s-au făcut. Așijderea și fierile și dobitoacele numai cu cuvântul au dzis și au ieșit din pământu toate odată cu trupul și cu sufletul. Pentr-acéia cându mor iarăși cu odată mor și cu trupul și cu sufletul. Iară când au făcut Dumnedzău omul, întâiu au luat lut din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să rămâe fostele zéstrilor temeinice și nestrămutate - recomanda evaluarea și notarea valorii bunurilor date ca zestre: „A doua. Verice lucru să vor îndura părinții să dea fétei lor, au scule de argint, au de aur, au arămuri, au haine, au dobitoace, au verice alt asemenea acestora să se pue prețul a fiește căruia ce plătéște și la sfârșitul foii să se pue suma banilor și câte lucruri sânt să se scrie în foiță; au să fie toate deplin, au să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1571−5: 3r) q. ne-auîn harslobozitu (FT.1571−5: 3r) r. Ce-acestuia ce au oarecândfost nor de pre frate a mi-o lua muiare nu se cade (Prav. 1581: 276r-v) s. că slugile tale n-au cu ce ținea dobitoacele sale, așa se-autareputernicit foametea în pământul Canaanului (PO.1582: 166) ș. și cetiți și nu judecareți necetind mainte, că veți cu adevăr afla mare vistiiariu sufletesc (PO.1582: 10) t. Și ziseră: tu însuți eștiaiceavenit și veri să biruiești, derept
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
respinge orice formă de alterare a relațiilor sexuale, inclusiv homosexualitatea, care este osândită și de Sfântul Apostol Pavel, în mod hotărât, în Epistola către Romani. Adică o consideră o cădere a omului la treapta animalității, ajungând chiar mai rău decât dobitoacele, fiindcă dobitoacele se împreunează în mod firesc, normal, pe când homosexualitatea este o perversiune pe care numai omul a inventat-o și de care uneori simte nevoia. Lesbianismul este forma cealaltă a homosexualității. La fel e și în Vechiul Testament, pentru că știm
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]