820 matches
-
am împușcat. Și nu unul, ci mai mulți. Dacă nu-mi dați nota maximă, o să vă ucid“. Profesorii de socialism științific mai aveau o problemă. Știind că nu-i iubea nimeni, erau răzbunători. Radu a primit nota zece, dar mie dobitocul mi-a dat opt. Pentru cunoștințe, desigur, pentru că la convingeri eram descoperit, de vreme ce am stat cinci ani în aceeași bancă, a „specialiștilor“, cu Radu. Ficat de analist Nu-mi plac farsele nici când sunt subiectul lor, nici când subiecții sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de inteligență. Deși două întrebări formulate în italiană erau exagerat de personale -membrii comisiei remarcaseră ce gură senzuală avea Vasile B. și-i dădeau întâlnire la un club gay -,a răspuns românește la toate în același fel: „Pe mă-ta, dobitocule“. Președintele comisiei i-a strâns mâna și l-a felicitat pentru doctorat. „Veți spăla cești, farfurii și pahare la bufetul companiei douăsprezece ore zilnic și veți fi plătit numai două, dar cu salariu occidental. Românii trebuie ajutați să se integreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre invitațiile la masă, aleluia, să-l mai cheme și alții. „Dom’le - a zis Ionescu -, orișicât, nu vorbești despre râie ca neamul prost, în gura mare. Te ține minte lumea, nu scapi de gura lumii toată viața.“ „Ce de dobitoci!“, și-a spus plin de ciudă Popescu și și-a programat o audiență la Direcția Sanitară. Normal ar fi fost să fie primit imediat, însă inspectorul a fost categoric: „La noi vin oameni cu cazuri serioase, așteptați-vă rândul“. Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de ani, e oarecum admisibil să spui că Mozart era un șmecher, dar s-o repeți și la bătrânețe, asta se cheamă eșec. Cum să devii genial în numai jumătate de an Oricine îi pomenea numele venea cu precizarea: un dobitoc sinistru. Colonelul Clăpocea era, neîndoielnic, un dobitoc sinistru, iar colegii, cunoscuții și chiar generalii care nu avuseseră de-a face cu el, dar se bazau pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că Mozart era un șmecher, dar s-o repeți și la bătrânețe, asta se cheamă eșec. Cum să devii genial în numai jumătate de an Oricine îi pomenea numele venea cu precizarea: un dobitoc sinistru. Colonelul Clăpocea era, neîndoielnic, un dobitoc sinistru, iar colegii, cunoscuții și chiar generalii care nu avuseseră de-a face cu el, dar se bazau pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar sau despre un merit consfințit printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
an Oricine îi pomenea numele venea cu precizarea: un dobitoc sinistru. Colonelul Clăpocea era, neîndoielnic, un dobitoc sinistru, iar colegii, cunoscuții și chiar generalii care nu avuseseră de-a face cu el, dar se bazau pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar sau despre un merit consfințit printr-o citare pe armată. Unii trebuie să se străduiască din greu ca să li se recunoască tâmpenia. Colonelul Clăpocea era tâmpit în mod natural. Așa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții de el, însă Clăpocea părea să știe, ca Pico Della Mirandola, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din veșnica sa mahmureală de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un refuzat, totuși eram fericit. Pricina aveam s-o aflu câteva zile mai târziu, după ce i-am dat unei dactilografe să-mi bată trei copii după manuscrisul îngălat de mâna editorului. „Doamnă - i-am zis -, nu țineți cont de mâzgălelile dobitocilor ălora. Copiați doar textul meu, cel dintâi și neprihănit. Și cu Dumnezeu înainte!“ Expresia „cu Dumnezeu înainte!“ vroia să însemne că intenționam să-i înapoiez editurii cartea fără nici una dintre intervențiile bigote ale politrucilor ei, ceea ce, de altfel, am și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meu a conchis, cu aerul mândru al omului care deținea un adevăr suprem: „Ați ajuns la vorba mea! Pot ei multe comuniștii, dar să mute timpul din loc după cum le vine, uite că nu pot!“. Inamicul ataca numai dinspre Răcăciuni „Dobitocul nostru - își amintește cuprins parcă de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
parcă de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi ții minte, ci pe dobitoci. Dobitocul nostru din Vaslui avea o idee fixă: că dușmanul va ataca dinspre Răcăciuni. Până să ajung soldat n-auzisem de Răcăciuni. Au trecut de atunci treizeci de ani. Mi-am zis de multe ori hai să fac un drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi ții minte, ci pe dobitoci. Dobitocul nostru din Vaslui avea o idee fixă: că dușmanul va ataca dinspre Răcăciuni. Până să ajung soldat n-auzisem de Răcăciuni. Au trecut de atunci treizeci de ani. Mi-am zis de multe ori hai să fac un drum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trei orașe mari», când toți începeam cu Parisul? Ei, bine, puneți-mă acum să spun niște nume de orașe. Primul care îmi vine-n minte e Răcăciuni“. Șoseaua e plină de gropi, dar vremea e frumoasă și îmbie la povești. „Dobitocul nostru, fie că era vorba despre o aplicație banală, despre săpat tranșee, fie despre iminența unei invazii americane cu tancuri și trupe motorizate, arăta întotdeauna spre Răcăciuni. Belea ochii, se punea pe urlat și cred că-n clipele alea chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răcăciunence? Despre unele târguri de la noi nu-i bine nici măcar să pomenești. Localnicii știu că n-ai nici un motiv, decât dacă vrei să-ți bați joc de ei. Domnii mei, am tot respectul pentru răcăciuneni și răcăciunence. Totuși, de ce credea dobitocul nostru că inamicul va ataca numai dinspre Răcăciuni?! E un mister aici. Trebuie să oprim în Răcăciuni!“. Ceilalți bărbați din mașină protestează. Au decis să fie la cinci fix la Iași, unde au o întâlnire de afaceri. Puțin le pasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
inamicul va ataca numai dinspre Răcăciuni?! E un mister aici. Trebuie să oprim în Răcăciuni!“. Ceilalți bărbați din mașină protestează. Au decis să fie la cinci fix la Iași, unde au o întâlnire de afaceri. Puțin le pasă de ce credea dobitocul de căpitan din Vaslui că americanii vor ataca numai dinspre Răcăciuni. Așa că, vorba aia, mână, birjar! În dreapta mașinii apare un indicator: „Răcăciuni 2 km“. Doctorul e neconsolat. Întoarce capul după indicator și bombăne: „Să fii atât de aproape și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă albă, e bună și privata din fundul ogrăzii, dar când începi să vrei căzi verzi pe pereți, e-te-te na, nu mai poți dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cunoscut. Periplul îl încheia în gară, unde cârciuma era deschisă până în zori. Odată a intrat la catedră cu mâna înfășurată în bandaje. Colegilor le-a explicat: - Aseară, pe la trei, când, ca tot omul cumsecade, mă întorceam acasă, un a-nimal, un dobitoc, m-a călcat pe mână... Altădată, cu niște absolvenți (cu studenții nu bea niciodată) chefuise la Unirea. La un moment dat s-a scuzat, s-a sculat de la masă și a ieșit afară unde ploua cu găleata. Nici după cinci
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
La vederea mea, cu ghiozdănașul în spate și chipiul în mână, legiunea de draci a reacționat la unison și violent ca o erupție vulcanică: Cum îți permiți, măi handicapatule, atrofîatule și slăbănogule, să-mi deranjezi bunătate de oră?!? Hai? Răspunde, dobitocule!? Zi!?! Marș afară, imbecilule și cretinule! Marș!!!! M-am retras tremurând, cu spatele spre ușă. Am pipăit clanța, m-am răsucit și am ieșit. În această clasă nu mișca nimeni, nu clipea nimeni, nu respira nimeni. Cu mâinile la spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
E mai cinstit-atuncea chiar greșeala." (N. Labiș) Dixit et animam levavi. (Am spus și mi-am ușurat sufletul). CAIETUL NR. 2 Și a zis Domnul: Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut. (Facerea 6:7) "Vai, fraților, Dumnezeul acesta ce l-am făurit era opera săvârșită de mâna omenească și o nebunie așa cum sunt toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
delicatesă, nu înainte de a-i da și nepotului o felie. Antologică este și "eutanasierea" barbară a bătrânului și bolnavului câine Haiduc. Ca într-o procesiune de inițiere, la care a ținut să asiste și Titi, bunica i-a strivit capul dobitocului cu zdravene lovituri de bâtă, pentru a-i scurta agonia. Romanul are și un subtitlu sugestiv: "Confesiunile unui ortodox revoltat". Este o noutate compozițională care constă în pigmentarea cărții cu numeroase citate foarte inspirat selectate din Biblie, din alte cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ieșean... Tot pe tema Eminescu-teatru, o relatare întristătoare. Începe spectacolul. Instalat în rândul I, poetul nu dă nici o importanță reprezentației. Răsfoiește agitat o carte. Ceva îl enerva, drept pentru care începe să rupă filă după filă, exclamând în gura mare: "Dobitoc! Dobitoc!" Șuțu comentează: Nimeni n-a înțeles nimic din actul I al dramei "Venețiana" ce se reprezenta în seara ceia, fiindcă drama ce se petrecea în stal cu una dintre cele mai mari minți pe care le-a avut până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Tot pe tema Eminescu-teatru, o relatare întristătoare. Începe spectacolul. Instalat în rândul I, poetul nu dă nici o importanță reprezentației. Răsfoiește agitat o carte. Ceva îl enerva, drept pentru care începe să rupă filă după filă, exclamând în gura mare: "Dobitoc! Dobitoc!" Șuțu comentează: Nimeni n-a înțeles nimic din actul I al dramei "Venețiana" ce se reprezenta în seara ceia, fiindcă drama ce se petrecea în stal cu una dintre cele mai mari minți pe care le-a avut până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
comoditate, răspundeau invariabil că nu pricep deloc de ce mai cer viza de intrare dacă tot am apucat să intru fără ea. Madame Ch. fierbe indignată la auzul indolenței compatrioților ei și explodează: Biata fată! Vrea să fie în ordine și dobitocii ăștia o poartă pe drumuri! Și tu ce stai degeaba? Se adresează, desigur, consortului ei. Scoală-te de la masă și ștampilează pașaportul fetei! Ce dacă nu suntem oraș? Nu suntem tot la graniță? Nu ești tu jandarm aici? Da' primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
facă și tot degeaba, nu-i deschis la cap nici cât un pițigoi. Păi dacă-l jelește el pe Antonescu ca pe mă-sa, spunea văr-miu, că n-a apucat să stârpească țiganii, să fii sigur că-i un dobitoc notoriu, și că l-am furat, auzi, m-am bucurat la el la doi saci de ciment care nu mai știe pe unde i-a rătăcit, la care Andrei, că puteai să-i iei și mai mult de doi saci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la cap, deși mie unul mi s-a cam aplecat de pălăvrăgeala părințelului. — Nu te credeam până Într-atât de dobitoc, i-am spus, dacă pe tine te duce capu’ doar la câteva luni de pușcărie. Am spus așa, În general. Din ce-am auzit io și din ce mi-a spus Pepino. Dacă nu ne scapă Pepino ăla al tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]