303 matches
-
a liniei de demarcație imaginarul e departe de a avea un echivalent. Fiind o ideologie marcată de o voință ce stă sub semnul rațiunii, individualismul pluralist pare să acorde doar un loc restrîns stimulării și tensiunii visului. Dincolo de expresiile sale doctrinale, tematica Unității revelă totuși un plan ascuns al construcției mitice, care e surprinzător de bogat, oferă o rețea deosebit de densă de reprezentări onirice, de imagini și de simboluri. Să descurci aceste ițe, să le orînduiești, să înlături legăturile încîlcite, să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
structurală sau "activitatea structuralistă") a fost considerată un imens cîștig gnoseologic (Lévi-Strauss compara însemnătatea fonologiei pentru științele omului cu rolul revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o multitudine de doctrine" (J. Piaget, 1970: 123). Dacă despre existențialism s-a afirmat "atîtea existențialisme cîți existențialiști", același lucru se poate spune (fără teama de a greși) și despre structuralism atît în ceea ce privește disocierea teorie-metodă cît și variatele
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
esențială dintre cele două proiecte ține de conținutul lor: proiectul antropologic, oarecum necesar construcției celuilalt proiect ("Instaurarea kantiană a fundamentului spune Heidegger face să descoperim că faptul de a funda metafizica este o interogare asupra omului..."58), are un conținut doctrinal, căci comunică anumite "idei" despre om; Kant simte nevoia unor precizări în legătură cu ceea-ce-este omul, pentru ca apoi să lucreze în sensul proiectului metafizicii, în mod explicit îndreptat doar către formularea unor condiții privind posibilitatea metafizicii ca știință. Din această perspectivă, proiectul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
obținerea, la un preț mai mare, a exclusivității unei semnături nu a stabilizat orientările ziarelor noastre, fiindcă sistemul încă foarte personalizat al patronatului din medii urmărește ținte punctuale și pe termen scurt, o strategie avantajată de confuzie, nu de clarificarea doctrinală. Astfel, avem un ciudat Ersatz de pluralism: Ziua sau Cotidianul, pentru a da numai două exemple, nu pot fi caracterizate din punct de vedere ideologic, deși ambele au legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
consecință, polarizările ideologice, culturale și politice din sfera publică românească rămân neclare, imprevizibile, fluide, în ciuda recentelor divizări de pe scena politică, sau poate tocmai datorită faptului că acestea - inclusiv cele din sânul alianței guvernamentale - sunt și ele mai curând personale decât doctrinale. Această ruptură de fond dintre „războaiele culturale” și conflictele politice, dincolo de suprapunerile temporare - și mai curând clientelare - între idei și acțiuni, conferă un caracter întru câtva ornamental și autoreferențial controverselor intelectuale. Situația descrisă mai sus favorizează așadar publicațiile „generaliste”, „ecumenice
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
șocant constă în faptul că răul poate deveni „obișnuit”, transformându-se în sistem și ambient scăldat de acțiuni orânduite tocmai pentru a planifica răutatea. Și aceasta fără zgomot și fără ca să ne dăm seama, până devine „cultură adevărată, cu capacități doctrinale, limbaj propriu, cu manieră proprie de a proceda”. Aceste ultime cuvinte îi aparțin Papei Francisc care, după ce ne-a capturat atras și convins cu vestea cea bună a unui Dumnezeu creștin care nu obosește în a ierta, ne-a surprins
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Primul dintre acestea merge la inima problemei: „Corupția nu este un act, ci o stare, o stare personală și socială, în care omul se obișnuiește să trăiască. Valorile (sau non valorile) corupției sunt integrate într-o adevărată cultură, cu capacitate doctrinală, limbaj propriu și mod particular de a proceda”. Întreaga distincție între păcat și corupție se bazează pe această determinare inedită a corupției, ca un rău ce se califică prin faptul că a devenit un habitus. Termenul aristotelic hexis, cuvânt cheie
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
schimbare din funcție accentuând megalomania lui Ceaușescu și potențând degradarea economică a țării. Dar, mai important, contactele RSR cu Piața Comună, "în același timp dorite și temute" ("Tendințele economice...": 9 august 1973, 2) au eșuat în primul rând datorită "rigidității doctrinale de care face dovada guvernul român", se poate citi într-un raport confidențial al Radio Europa Liberă din august 1972. Totul se petrece ca și cum guvernul român ar dori să coopereze cât mai mult cu economia apuseană, dar în același timp
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a găsi un sentiment de speranță sau semnele unei schimbări de regim mai mult sau mai puțin apropiate (sic!). Se ascultă acest post pentru a fi informat de tot ceiace regimul actual ascunde, pentru a nu fi înăbușit de propaganda doctrinală, pentru satisfacția de a vedea denunțate tarele regimului și avantagiile ce-și acordă conducătorii și alți favorizați ai partidului ("Influența postului "Europa Liberă"...": 4 iunie 1973, 2). 7.10. Ambiții tiermondiste. Leninismul romantic și lumea a treia Prezentându-se pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
secolului XXI. Recomanda ca unificarea să nu se reducă numai la reglementarea câtorva contracte care ar urma să fie introduse în fiecare sistem național. Preconiza un cod care să asigure posibilitatea luării în considerare a ansamblului experiențelor legislative, jurisprudențiale și doctrinale. B. Spre deosebire de situația altor coduri din România, cărora le corespund ramuri distincte de drept, material și procesual avem în vedere codul civil, codul penal, codul procesual civil, codul procesual penal, nu același lucru se poate afirma în ceea ce privește codificarea procedurii administrative
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
verbului „a fi” într-o formă arhaica. În schimb, traducerea ecumenica (TOB) atribuie acestui nume o origine preisraelită și un sens ce scăpa oricărei interpretări, oglindă a misterului lui Dumnezeu, ca și ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh, care apare că o explicație doctrinala a celui dintâi. 1.2.4. Dicționare ale limbilor biblice • F. Brown, S.R. Driver, C.A. Briggs, A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament based on the Thesaurus and Lexicon of William Gesenius aș translated by Edward Robinson
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exprima o realitate care îi rămâne incognoscibila. Aceleași idei sunt reluate mai concis în lucrarea aceleiași autoare, publicată în 1983: Leș trois voies de l’Unique, coll. „l’Ordinaire”, Desclée de Brouwer. Din cealaltă direcție, a islamului, se constată divergențe doctrinale pe care chiar persoane deschise pentru dialog, cum este Muhammad Talbi, le văd „profunde și ireductibile”12. Singurele convergente fundamentale în care adepții celor trei religii se pot întâlni rămân „Iubirea lui Dumnezeu, cultul adus Domnului și rugăciunea”13. • În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Eu voi fi cu ei în această nenorocire ceea ce voi fi cu ei când vor fi robi și în alte împărații”183. De fapt, toate aceste sensuri nu se exclud, ci sunt complementare. Versetul 14 apare, așadar, ca o explicație doctrinala a numelui de YHWH. Unii l-au interpretat pe YHWH că pe o formă factitiv-cauzativă a verbului h"w"h/h"y"h („a fi”, „a deveni”), sensul ei fiind „Cel care face să existe ceea ce există/este”, adică YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium? Dintre acestea amintim: preocuparea față de imutabilitatea și caracterul istoric al dogmei în contextul polemicii asupra semnificației și interpretării dogmelor, participarea credincioșilor la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte, revendicarea autonomiei teologiei față de Magister, pe de altă parte, Magisterul intervine pentru a limita fenomenul contestării și al dezacordului în Biserică. În teologia pre-conciliară, autoritatea doctrinală era competența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte, revendicarea autonomiei teologiei față de Magister, pe de altă parte, Magisterul intervine pentru a limita fenomenul contestării și al dezacordului în Biserică. În teologia pre-conciliară, autoritatea doctrinală era competența exclusivă a Magisterului, ca regulă proximă, pentru că ei îi aparținea funcția activă de a păstra și a interpreta depozitul credinței, iar teologia avea doar o funcție auxiliară și subordonată Magisterului. Pentru a depăși acest model ecleziologic, în derularea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu există credință. Încadrat în această dimensiune eclezială, discursul despre sensus fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această formă de inteligență spirituală a credincioșilor, ca funcție de cunoaștere doctrinală în Biserică”. Cu alte cuvinte, sensus fidei semnifică conștiința individuală iluminată de credință, adică de Dumnezeu însuși. El indică, în sens mai amplu, conștiința colectivă a credinței, de aceea semnifică și sensus fidelium. Putem să concludem că nu este doar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
benefică) laicilor în procesul de aprofundare a teologiei în general și în particular, în teologia morală, fiind convinși că „adevărata creștere a comunităților creștine și a tuturor membrilor în viața de credință, chiar la nivelul de cunoaștere și de competență doctrinală, poate să garanteze Biserica în fața riscurilor de a amesteca și de a confuziona”. Credem că răspunsurile la problemele morale se pot găsi privind valorile și normele și, în același timp, privind spre chipul persoanei care înseamnă chemare, fragilitate și sărăcie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în evidență și permite, în același timp, o reflecție solidă legată de problemele privitoare la demnitatea persoanei umane. 1. O lectură critică a enciclicii H.V. Înainte de toate ar trebui să ținem cont de faptul că motivațiile care fac obiectul poziției doctrinale a Magisterului se referă la schimbările din interiorul societății, fapt care determină în mod inevitabil schimbări la nivelul raporturilor dintre persoane și, prin urmare, în contextul destul de complex al familiei. De aceea, problemele care au atras atenția îngrijorătoare a Magisterului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și de către Biserică; la rândul ei (prin definirea sa ca societas perfecta 4, care i se atribuise timp de câteva secole), revendica autonomia față de stat și legitima suveranitate atât în interior, cât și în exterior, inducând primatul jurisdicțional și infailibilitatea doctrinală a Papei 5. La începutul secolului al XX-lea, modul de manifestare a catolicilor în viața publică s-a schimbat. Acest fapt a determinat Biserica Catolică să acorde o atenție sporită mijloacelor de comunicare socială și întregului fenomen "mass-media"6
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
față de Biserică, punându-se bazele conceptului de Biserică de stat. Ca reacție, Biserica și-a revendicat o autonomie față de stat, și-a legitimat autoritatea în interior dar și în exterior (definindu-se ca "societas perfecta") inducând primatul jurisdicțional și infailibilitatea doctrinală a Papei. Timp de mai multe decenii, primatul papal a fost înțeles ca jurisdicție, iar infailibilitatea ca afirmare necondiționată a autorității (P. Granfield, "Nascita e declino della societa perfecta", în Concilium, 18, 1982, pp. 955-964, Șerban Turcuș, op. cit., p. 30
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
carieră dramatică începe în 1630 cu Mélite, apare în postura unui trăgător de elită. El va fi mereu expus criticilor lor. Supunând regulile unei permanente examinări, el le recunoaște cel dintâi importanța, subliniindu-le în același timp limitele. Opera sa doctrinală este imensă. Cele Trei Discursuri pe care le scrie în 1660 pentru a prezenta ediția completă a operelor sale în trei volume pe care a condus-o chiar el și pe care o va revizui în 1682 -, ca și Examenele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fost comasat cu al Anei Pauker. Ea era evreică: fiica unui măcelar din Moldova, Ana Pauker a fost primul ministru evreu din istoria României și prima femeie ministru de Externe din lume. De o strictețe notorie În probleme practice și doctrinale, ea era ținta perfectă pentru guvernul român În Încercarea de a câștiga simpatia populației. Moartea lui Stalin a zădărnicit planurile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a le Înscena un proces Anei Pauker și altora. În schimb, În 1953 și În prima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piață specială pentru bunurile și serviciile pe care le oferea. Întru satisfacția cvasiuniversală, el crease un cerc virtuos de influență și locuri de muncă. Deși Între stânga și dreapta, creștin-democrați și comuniști, socialiști și conservatori existau diferențe pronunțate la nivel doctrinal cu privire la rolul declarat al statului, toți aveau oportunitatea să câștige, grație statului, venit și influență. Încrederea În stat - ca planificator, coordonator, intermediar, arbitru, furnizor, gardian și umbră tutelară - era un fenomen general, care depășea aproape toate barierele politice 1. Statul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a considerat sugestia ușor prematură: la urma urmei, dincolo de Cortina de Fier (și nu numai) ideologia părea bine sănătoasă. Dar Aron nu se Înșela. Statul european occidental, așa cum s-a conturat În acei ani, era din ce În ce mai detașat de orice proiect doctrinal și, așa cum am văzut, importanța crescândă a statului-administrator atenuase vechile animozități politice. Tot mai mulți oameni erau direct interesați de politica și cheltuielile statului, dar nu se mai luau la bătaie pentru reușita unui partid anume. Mai curând decât se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cât și de propriul lor trecut leninist. Eurocomunismul a repurtat un succes vremelnic, mai puțin În rândul alegătorilor și mai mult printre intelectuali și universitari, care au luat drept renaștere politică a marxismului ceea ce, de fapt, era expresia epuizării sale doctrinale. Ca să scape de povara propriei istorii și să se impună drept mișcare(a) democratică a stângii, comuniștii occidentali ar fi trebuit să renunțe nu doar la „dictatura proletariatului” și alte formule retorice aruncate În cursul anilor ’70 pe rugul capriciilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]