292 matches
-
treia care consemnează faptul că în 1706 turnul distrus a fost dat breslei cizmarilor care l-a reparat pe cheltuiala sa în 1734. Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate - 1744. Turnul este ridicat deasupra unei fundații
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
cheltuiala sa în 1734. Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate - 1744. Turnul este ridicat deasupra unei fundații datând din secolul XIV, având o formă de patrulater. A aparținut uneia dintre cele mai renumite bresle din Aiud
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
conflict cu Marin Preda, iar ulterior își dă demisia. Tot în acest an, Vasile Vlad îl cunoaște pe Cristian Simionescu. Pe 13 februarie 1971, Vasile Vlad predă Editurii Eminescu poemul Marele Alergător (machetat și cu schițe de ilustrații de Ion Dogar Marinescu, prietenul său), dar cartea este "pierdută". În același an, volumul Sărbătorile absenței, tipărit la Cartea Românească, este interzis, figurând la loc de frunte pe "Lista" lui Dumitru Popescu. Deoarece autorul refuză categoric propunerea lui Mihai Gafița de a scoate
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
cu evrei la destinația lagărului de concentrare Mauthausen. Într-o stație de tranzit la Komárom evadează și se întoarce clandestin la Budapesta. După victoria sovietică de la Budapesta, la sfârșitul războiului, își schimbă numele din Csermanek în Kádár (în maghiară, "kádár"=dogar). După cucerirea Ungariei, liderii comuniști aflați în exil la Moscova se întorc, în frunte cu Mátyás Rákosi. Kádár, din 1945, membru în Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (singurul muncitor ungar din această instituție, restul membrilor fiind intelectuali
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
se stabilește la Alger, unde a muncit întâi la o fabrică de cartușe, iar apoi a spălat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert își petrece copilăria lângă mama sa, aproape surdă și care vorbea foarte puțin, un unchi infirm, dogar de meserie și fratele său, Lucien. Mediul familial, aflat sub semnul lipsurilor elementare, îi marchează profund personalitatea. „Ducând o viață săracă”, nota el în "Caiete", „printre oamenii aceia umili sau vanitoși, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Coveș și Ruja. Agnita, pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul al XIII-lea, ea a fost amplificata succesiv, ajungând să aibă, în secolul al XVII-lea, trei incinte întărite
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
se află o biserică-hală evangelică cu trei nave (navele laterale cu tribune) și turn vestic (sec. XV, în preajma anului 1409).) La rândul ei fortificata, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate - ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor și dogarilor -, demonstrează forță economică a acestor bresle, ca și faptul că aveau încredințate spre apărare acele porțiuni de zid în caz de conflict armat. Muzeul orășenesc fondat de Erhard Andree în perioada stalinismului, dispune de un important fond de artă medievală
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
un orologiu public într-un turn, este un adevărat Meccena pentru viața culturală și artistică, apar primele trupe de teatru cu stagiune permanentă, se instalează și repară prin munca meșteșugarilor, poduri de bîrne pe străzile orașului ca trotuare. Breslele zidarilor, dogarilor, tîmplarilor, fierarilor, croitorilor, cojocarilor, rotarilor, brutarilor, lumînărarilor și săpunarilor aveau statute prin care se stabileau normele de fabricație, livrare și comercializare ale produselor. Constantin Brâncoveanu se va dovedi nu doar un mare ctitor al culturii și fervent apărător al credinței
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
cu scutul regatului și al casei de Anjou [2]. În anul 1465 regele Matia Corvin a acordat bistrițenilor dreptul de a dărâma vechea cetate și să fortifice întreaga localitate. Cele 22 de bresle ale orașului formate din aurari, măcelari, fierari, dogari, rotari, funari, etc reușesc să fortifice burgul cu ziduri de piatră de circa 10 m înălțime și 1,5 lățime. Exteriorul zidurilor este dublat de un șanț cu apă care alimenta și morile din întreg orașul. Cum Bistrița nu s-
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
pentru a se întâlni cu contele Dracula. Astfel legendă unui român influențează real un ținut și o zonă în care natura frumoasă îndeamnă la poveste. Din secolul al XIX-lea orașul își demolează o parte a zidurilor păstrând doar Turnul Dogarilor, iar în locul șanțurilor și pietrelor de zid se sădesc șirurile de castani ce fac azi din Bistrița, un oraș verde și secular. Municipiul Bistrița este situat în partea de nord-est a Podișului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriței și este străbătut de
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. ) și se bate un cep (un dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului ). Un un meșter care confecționează butoaie se numește dogar . Spre deosebire de metoda actuală, când doagele sunt confecționate din scânduri plane, care se curbează ulterior, în dogăria tradițională doagele se confecționau curbate, fiind cioplite dintr-un lemn mai gros, numai din bardă, respectându-se fibra lemnului. Deoarece vinul este un produs
Butoi () [Corola-website/Science/318780_a_320109]
-
sat au fost: "Dogăritul" și primul „botar” al Racoviței este menționat în anul 1750. Cel mai renumit ciubărar este Iosif Lazea din Munții Apuseni stabilit aici la sfârșitul secolului al XIX-lea și ai cărui urmași poartă supranumele de „ai dogarului”. În secolul al XX-lea, lucrări mărunte de dogărit le-au făcut Gheorghe Trif, Ioan Malea și un anume „Doagă” al cărui nume a rămas necunoscut, dar se știe despre el că era și jutar și ciurdar. "Dulgheritul", numit adesea
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Poenaru afirmă că fericirea pentru el este reprezentată de intensitatea existenței, de senzația că este viu. El se simte neputincios că nu poate vindeca cauza bolii, mizeria în care se zbat oamenii. Medicul se căsătorește cu Alexandrina (Elena Dacian), fiica dogarului (Vasile Nițulescu), care nu i-a adus zestre. Cei doi au împreună un băiat pe nume Gabriel. Doctorul provenea dintr-o familie numeroasă, iar tatăl său acumulase datorii mari. Anii trec, iar doctorul încearcă să facă apel la idealurile lui
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului. Numele inițial al familiei a fost Schöchter(t). În dialectul moselan-francon (baza dialectului german vorbit de către sași), "Schöchtert" înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele, iar "Schöchter" este un dogar care face astfel de donițe. Primul strămoș cunoscut, Valentinus Schöchtert (născut cca. 1554), a trăit în satul Ștena (astăzi Dacia, județul Brașov) și a fost fermier ("land bauer"). Fiul său Peter Schöchtert (născut cca. 1584) a trăit de asemenea în
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
muncitorilor în lupta împotriva patronului lor, în care își pierd orice urmă de compasiune. În povestirea "" a fost inclusă experiența conflictelor sociale din perioada copilăriei lui Camus. Acțiunea acestei povestiri are loc în Algeria și prezintă un moment de după greva dogarilor din port și, în același timp, conflictele psihologice și sociale determinate de noua situație și pierderea compasiunii individuale ca urmare a presiunii grupului. Muncitorii dintr-un atelier îi solicită patronului Lassalle să le mărească lefurile ca urmare a creșterii costurilor
Cei muți () [Corola-website/Science/333253_a_334582]
-
cu care se cunoșteau de multă vreme și care era perceput de ei până atunci ca un prieten) îi refuză, motivând că numărul comenzilor a scăzut, iar oprirea lucrului ar fi pentru el o economie. Nereușind să-și rezolve doleanțele, dogarii sunt nevoiți să se întoarcă la lucru pentru a primi în continuare acea leafă mică cu care să încerce să-și întrețină familiile. După eșuarea grevei, muncitorii din atelierul de dogărie refuză să mai vorbească cu patronul. Acesta este un
Cei muți () [Corola-website/Science/333253_a_334582]
-
care să încerce să-și întrețină familiile. După eșuarea grevei, muncitorii din atelierul de dogărie refuză să mai vorbească cu patronul. Acesta este un acord tăcut între cei învinși, care au nevoie să primească în continuare acea sumă de bani. Dogarii simt că trăiesc "în exil", deoarece șeful le-a spus clar că ei nu mai sunt "cu adevărat" necesari; dar, de asemenea, patronul a fost și el "expulzat", nemaifiind acceptat ca făcând parte din colectiv. Tonul conciliant al întâlnirii, atunci când
Cei muți () [Corola-website/Science/333253_a_334582]