691 matches
-
trei generații, față în față cu mizele timpului, în vreme ce Exactitatea admirației (1985) evidențiază mai pregnant militantismul pentru protocronism, ca și preocupările de istoric literar ale lui U., formula sa de revizuire a valorilor, reacția polemică față de tratamentul demolator aplicat de dogmatici, în epocă, lui Tudor Arghezi și G. Călinescu. Articolele privitoare la cele două cazuri (Mărțișorul ostracizat și Sensul histrionismului) sunt sinteze percutante asupra unei traume sociale și literare de lung ecou în conștiințele scriitoricești. În Fiii risipitori. Noi și secolul
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
1935, cu ocazia apariției romanului De două mii de ani de Mihail Sebastian, în care el însuși s-a identificat cu personajul Marin Dronțu. Ca teolog creștin ortodox, neagă posibilitatea mântuirii lui Iosif Hechter, eroul lui Sebastian, susținând cu argumente de dogmatică punctul de vedere expus de Nae Ionescu în prefața cărții, ceea ce a determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
antologând texte, insistă asupra unor chestiuni controversate din publicistica eminesciană, pe care le abordează nenuanțat, dintr-un unghi lipsit de perspectivă, ca în Eminescu împotriva socialismului (1991), Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), ori vorbește despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră (1994). N. reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
să insistăm asupra unor criterii atât de complexe în cercetarea din cadrul științelor sociale?”. În mare parte, ceea ce citim - din partea jurnaliștilor, a istoricilor sau a unor comentatori de evenimente sociale - nu se supune acestor standarde stricte. De ce să fim atât de dogmatici în ceea ce privește cercetarea socială? Răspunsul, pe scurt, este acela că scopul urmărit de noi e diferit de cel urmărit de istoria contemporană sau de jurnalism. Voi explica aceasta făcând o analogie cu fotbalul. Jurnalistul înregistrează evenimentele zilei, informându-ne cine a
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
catedră? De asemenea, monosexismul, uneori misogin, al catedrelor din facultățile de Teologie ar merita și el chestionat 1. Mai este nevoie să spunem că nimic nu poate împiedica o femeie să predea la facultate un curs de patristică, etică sau dogmatică? De asemenea, ar fi esențial ca studenții să-și poată alege un tutore pentru întrevederi periodice cu caracter formativ. Un proiect mare este un proiect care te poate transcende - un fapt care îți supraviețuiește socratic. Fără patos, fără flacără, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de Părinții Bisericii. În loc să se înceapă cu instrucția ascetică (lectura Scripturii, mai cu seamă a Cărților Sapiențiale și a Psalmilor), pentru ca, abia apoi, trecând prin contemplația naturală (filozofia etică a gânditorilor păgâni și a Părinților Bisericii), să se ajungă la dogmatică, la noi se face exact pe dos1. Îl introducem mai întâi pe învățăcel în păsăreasca dogmaticii, pentru a-i da apoi o spoială de filozofie morală și ascetică. Chiar și așa, structura formală a materiei intitulată „Dogmatica” este mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sapiențiale și a Psalmilor), pentru ca, abia apoi, trecând prin contemplația naturală (filozofia etică a gânditorilor păgâni și a Părinților Bisericii), să se ajungă la dogmatică, la noi se face exact pe dos1. Îl introducem mai întâi pe învățăcel în păsăreasca dogmaticii, pentru a-i da apoi o spoială de filozofie morală și ascetică. Chiar și așa, structura formală a materiei intitulată „Dogmatica” este mai degrabă catastrofală. Manualul de teologie cerut pentru examenul de admitere în facultăți și seminarii păstrează, în linii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dincolo de ideea de temei ultim” (¬157), spune H.-R. Patapievici, pentru a afirma imediat orizontul pneumatologic al prezenței lui Dumnezeu în lume „după plac, în afara oricărui cadru instituțional imaginabil”. Mai întâi, insatisfacția exprimată de autor față de un anumit limbaj propriu dogmaticii teologice trebuie salutată. Foarte frecvent, teologii moderni n-au știut să marcheze diferența radicală între conceptualizarea aristotelică a cauzalității și perspectiva creștină asupra logicii trinitare a întemeierii. Sf. Vasile cel Mare (329-379) vorbește despre monarhia divină a Tatălui, definit ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Leo Strauss, care a teoretizat demersul în cartea lui din 1952, Persecution and the Art of Writing, Bloom se apropie de Platon „păgânul”, cel transmis de Al-Farabi și Maimonides printr-o manevră apropiată de ketman, pentru a înșela vigilența dogmaticilor; aici se găsește una din cheile ezoterismului imputat deopotrivă lui Strauss și discipolilor săi; b) traducerea comentată a lui Émile, de Rousseau; în esență, o altă utopie pedagogică, asemenea scrierii lui Platon - în același spirit, Bloom a comentat și Banchetul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Kant asupra metafizicii, așa cum pare să sugereze acest pasaj? Să examinăm lucrurile mai îndeaproape. Kant a distins întotdeauna în mod clar între metafizica vremii sale, metafizica raționalismului clasic, în particular a școlii wolffiene, pe care a calificat-o drept dogmatică, și metafizica înțeleasă ca un alt nume pentru propria sa filosofie transcendentală. Kant a caracterizat filosofia sa teoretică - cercetarea critică a întregii noastre cunoașteri a priori - drept o reformă a metafizicii, o reformă care ar fi arătat pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sine despre conținutul învățământului: Doctrina christiana ad usum hujus scholasticae juventutis, 1757; Întrebări despre sfânta Unire. Din cărțile bisericii culese, 1780; S. Micu, Theologia moralicească, I-III, 1796; S. Micu, Theologie dogmatică și moralicească despre taine preste tot, 1801; Theologie dogmatică, I-III (tradusă de D. Caian ș.a.), 1804-1811; I. Bob, Carte de învățături creștinești, 1805-1806; Th. a Kempis, De urmare lui Hristos (traducere de S. Micu), 1812; Catehismul cel mare sau învățături creștinești cu întrebări și răspunsuri, 1836 ș.a. Să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
biblioteca mănăstirii franciscane a achiziționat, pe parcursul a aproape două secole de existență, un număr de aproximativ 6.000 de volume. Ponderea o dețin volumele datând din secolele XVI-XIX. În principal, fondul este alcătuit din lucrări de cult, biblii, cărți de dogmatică, drept canonic, ascetică, mariologii, predici, dar și din cărți de istorie, literatură, cartografie, lexicoane, dicționare, gramatici. Biblioteca a fost înființată în secolul al XVIII-lea. În urma studiului (parțial efectuat, fondul - actualmente transferat într-o încăpere din aripa de răsărit a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
franciscane („ab bibliotheca Viennae P.S. Franciscane”) sosește o lucrare ce conține prelegerile teologice ale lui Tournely (editate la Köln, în 1726), „doctor al facultății pariziene”, „profesor emerit al Societății regale de la Sorbona”. Din Valahia provine un exemplar din Sacrae Scripturae Dogmatica Polemica Explicatae, redactat de P. Franc. tav. Widenhofer (ed. 1755), purtând următoarele indicii: a. „Dono oblatus a Pre Francisco Subotim Ministro Provinciali Provia Bulgaria, Patri Luca Ruszinovich ejusdem Provia Alumno 779 (1779) A. Carolina”; b. Pro usu Pios Fris. Luca
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și, de aici, a statutului de disciplină. „Obiectivitatea autentică implică a fi adevărat în raport cu realitatea aflată sub investigație.” (Trigg, 1996, p. 144) Realitatea socioumană contemporană, caracterizată de dinamism, complexitate, schimbare, risc și caracter impredictibil, este dificil de imaginat exclusiv în dogmaticile disciplinare. Apare așadar o incompatibilitate, pe de o parte, între tipologia și caracteristicile determinante ale realității contemporane și, pe de altă parte, modul nostru de a ne raporta la acea realitate, „lentilele” prin care încercăm să o privim și „categoriile
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
instrumentele de lucru - greaca modernă și greaca veche -, unde și-a făurit o viziune ideală asupra ortodoxiei, considerată ca unică și incoruptibilă păstrătoare a Adevărului divin. Lui Bielawski Îi revine meritul de a fi atras atenția nu numai asupra descoperirii Dogmaticii lui Cristos Androutsos (1867-1935), ci și a altor trei maeștri despre care nimeni nu amintise mai Înainte. Este vorba de Zikos Rosis (1838-1933), teolog format În universitățile germane, a cărui perspectivă deopotrivă istorică și patristică asupra teologiei ar fi putut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
autor a peste 250 cărți și broșuri. Polemica acestuia cu Androutsos, pe care-l considera prea scolastic și prea occidental În maniera de abordare a teologiei, l-ar fi putut determina pe Stăniloae să se distanțeze de profesorul său de dogmatică. Acestor patru nume, Îndreptățit menționate de Bielawski, trebuie adăugate cele ale lui Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos și Vasile Loichiță, cu toții profesori ai lui Stăniloae la Universitatea din Cernăuți, și mai cu seamă cel al lui Nichifor Crainic, inițiator al unui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
semnificative au fost remarcate de către Andrew Louth, Într-un articol din 2002. Este vorba, mai Întâi, de schema celor trei funcții ale lui Isus Cristos - Profet, Preot și Împărat -, dezvoltată În prima parte a celui de-al doilea volum al Dogmaticii. Louth remarcă, pe bună dreptate, că această schemă apare pentru Întâia dată, ca atare, În Instituțiile lui Calvin și nu are nici o legătură cu doctrina Părinților. Această observație merită completată și nuanțată, deoarece În expunerea sa Stăniloae prezintă atributele lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de vedere teologic și deontologic, una din idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care Îmi este imposibil să le prezint aici În amănunt, dar care Îmi par evidente: izolarea primejdioasă În turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare. 3) Am Încercat, de asemenea, să arăt că marea dragoste a lui Stăniloae pentru Părinți, departe de a fi fructul exotic al perioadelor sale de studii În străinătate, a fost provocată și Întreținută
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nous), prin logica Însăși a credinței noastre, când, În realitate, catolicismul este esențialmente social. Social, În sensul cel mai adânc al termenului: nu numai prin aplicațiile sale În domeniul instituțiilor naturale, ci Întâi de toate, În el Însuși, În esența dogmaticii sale. Social Într-o asemenea măsură, Încât expresia catolicism social ar fi trebuit să pară dintotdeauna pleonastică” (p. X). Cartea se prezintă sub forma unei țesături de citate ale Părinților, considerați a fi martori privilegiați ai acelei dogme/Învățături astăzi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
II. De asemenea, René Latourelle (ed.), Vaticano II. Bilancio/Prospettive, 1962-1987, Roma, 1987. Henri Sonier de Lubac (1896-1991) este unul dintre cei mai importanți, poate chiar cel mai important teolog catolic francez al veacului trecut. Iezuit, a predat mulți ani dogmatica la Facultatea Catolică din Lyon. Bun cunoscător de limbă sanscrită, s-a ocupat de raporturile dintre budism și creștinism. Mare admirator al Părinților Bisericii, mai ales al lui Origen, le-a consacrat numeroase studii, articole și volume. Operele sale complete
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
l’état) cu adevărat științific al gândirii creștine”. Prin urmare, el nu poate admite o alternativă la modelul tomist. Dar problema nu este opera sfântului Toma, cunoscută și Înțeleasă foarte bine de „tabăra adversă”, ci reducerea acestei opere la o dogmatică fără viață, caricaturală. Labourdette denunță Încercarea „noii teologii” de a-l minimaliza pe Toma și de a-i recupera, În același timp, pe Părinții Bisericii: „Ceea ce noi regretăm la mulți dintre ei (la acești teologi - n.n.) este că scoaterea la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sută rea, iar cei care au rămas nu cred că secta Aum este 100% bună. Sunt mulți care oscilează, cam 50%, unii pleacă, alții rămân în Aum. Nu este adevărat, cum se vehiculează în media că membrii de acum sunt dogmatici. Dimpotrivă, cei într-adevăr devotați lui Asahara au plecat. E posibil ca cei care au plecat să se întoarcă mâine, iar cei care rămân azi, să plece mâine. Suntem cu toții dezorientați. Câțiva care au renunțat au venit la mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
footnote>. La cererea insistentă a Patriarhului Dosithei al Ierusalimului, s-a înființat la Mănăstirea Cetățuia o tipografie în limba greacă. Patriarhul era unul dintre cei mai luminați prelați greci ai vremii. El a avut un rol de frunte pentru apărarea dogmaticii ortodoxe în acești ani când Biserica era zbuciumată de dispute teologice. Patriarhul Dosithei, prin activitatea sa culturală și prin publicarea de lucrări teologice a redus simțitor efectele prozelitismului religios. În anul 1663 împreună cu Patriarhul Nectarie a făcut prima călătorie în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
origine, șopocăiește Fratele. De, reîncarnări de cavaleri apuseni, cruciați... No comment! i-o livrează Dan. Culturalmente, ar fi unele divergențe de credință, între ei și noi. Nu mare scofală: filioque, filiația, purgatoriul, imaculata concepțiune și infailibilitatea Papei. Mărunțișuri din acelea dogmatice! Până și-aici, in templum, tot orgoliul primează... Nu neapărat! îl contrazice Îngerul. Dumnezeu este Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și împlini în mod corect slujirea. Prin dreptul canonic, el este ajutat să cunoască limitele, obligațiile și propriile facultăți la care apelează pentru a formula un dialog cu penitentul. Morala îl ajută în realizarea unui discernământ asupra mărturisirii penitentului, în timp ce dogmatica îi este utilă în vederea păstrării coordonatelor adevăratei învățături pe care o poate transmite penitentului prin dialogul sacramental. Alături de acestea, sunt utile și cunoștințele filozofice, psihologice, sociale și antropologice, nu pentru a face psihoterapie sau psihanaliză în confesional, ci pentru a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]