2,821 matches
-
în nici un caz o retrospectivă, fie ea și tematică, ci a cronometrat într-un flux logic concepte și gânduri plastice, de tinerețe, evoluția lor până spre apogeul creației artistului. De la prima până la ultima lucrare, este imposibil să nu simți presiunea dogmatică a deceniilor 7 și 8 ale secolului trecut, iar pe de altă parte efortul artistului de a se elibera construind viziuni plastice, menite să lege o tradiție pregnantă de un viitor incert. Tânărului plastician din deceniile despre care vorbim îi
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
maternă a Micăi. O dictatură stranie, exercitată, așa-zicând, din opoziție. Căci Mària e singura din familie care nu se convertește la iehovism. Și tatăl, și bărbatul ei o fac. Numai ea rămâne, ostentativ, pe dinafară. Și nu din motive dogmatice. (Îi pasă prea puțin de așa ceva.) Mai degrabă din egoism. În jurul ei, toți invocă Armaghedonul. Ea îl provoacă. Nu l-a plăcut pe Augustin, dar se supune mariajului, urându-l. N-a vrut să aibă copii, dar îi crește, crud
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
-i uzurpe pe profeți. Niște agitatori conceptuali a căror larmă discursivă acoperă Calea, Adevărul și Viața, adică niște acrobați execrabili al căror exemplu rătăcește turma. Aceasta e starea de spirit cu care Stăniloae se apleacă asupra filozofiei lui Blaga. Indignarea dogmatică pe care o resimte în fața teoriei Marelui Anonim îi mărește ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
Simona Vasilache Destule poezii din Uvedenrode sunt despre pripă, sau despre fă- cutul nechibzuit. Oul dogmatic, datat neobiș nuit (Paștele nu are, ca sărbătorile fixe, ajun), este, din contră, lauda astâmpărului. Situația la care trimite e una de-nceput de leat, cum ar traduce- o Arghezi, când lumea e doar proiectul unui duh care nu se
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
icusar”, cu un alt farmec al limbii, la Barbu). Alternativa e mai cu scaun la cap, dar la fel de terre-à-terre: „măcar nu le-a mâncat/ Fierte, ochiuri sau răscoapte/ La cafelele cu lapte”. Cele două posibilităț i vor deveni, în Oul dogmatic, una și-aceeași: suficiența care strică. În contra ei se ridică o întreagă construcție simbolică. Simplu spus, oul moare când își împlinește promisiunea, când alege viața din moarte. Paralelismul cu jertfa ajunului (să-i spunem așa) pascal, care-i corespunde mai
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
în afara cunoașterii utile, cu atât crește vina. Nu pe altă logică se sprijină predicile cumpătării. Ai tot ce-ți trebuie este o formă de astâmpăr. Dincolo de eclectismul simbolurilor, bătând în multe zări, e felul cel mai esențial în care Oul dogmatic recuperează mesajul creștin. Folosul lucrurilor nu se confundă cu folosința, iar rostul pentru care sunt făcute nu-i același cu îndreptarea pe care le-o dăm. Așadar, tâlcul oului, un soi de perpetuum simbolic, prin credințe și lumi diferite, nu
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
sens e relatarea întâlnirii cu securistul dinaintea plecării definitive din România: departe de a întruchipa brutalitatea Sistemului, el se prezintă ca un tânăr „inofensiv”, gata să pozeze pentru o clipă în admiratorul, de nu chiar în protectorul scriitorului contra taberei dogmatice. Întreaga întâlnire e grotescă prin amănunte (tânărului i se desprinde „nasturele de partid” de la pantaloni și cere interogatului ac și ață) și prin înscenarea stilistică: schimbul de replici al celor doi, plin de aluzii și de codificări ideologice care de
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
atât de) diferit? Cred că, măcar în parte, de vină este o anume presiune culturală. Ne sunt familiare, în linii mari, grozăviile perioadei, știm cât de sumbri au fost anii cincizeci, câte victime au lăsat ei în urmă. Eretici sau dogmatici, amenințarea plutea deasupra capetelor tuturor. Familiar ne este și traseul literar al lui Radu Cosașu, cu toate repercusiunile neașteptate ale „teoriei adevărului integral” propuse de el la faimosul Congres al Tinerilor Scriitori din 1956. Abia ieșit din adolescență (cu fumurile
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
Alexandru Matei Ați făcut filozofie. Cum ați ajuns dintr-un domeniu adesea dogmatic, îndeobște disciplinat, la literatură? Nu se poate spune că am ajuns, pentru că am scris dintotdeauna. Voiam să fiu scriitor, dar nu-mi surîdea deloc să urmez Literele. În schimb, deși nu mă trăgea ața să scriu filozofie, îmi plăcea s-
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
adolescență, de originea etnică, într-o Europa bîntuita de stafia comunismului, de lipsă de spațiu vital a nazismului, de evoluția violență a ambelor extreme? Înseamnă refugiu timpuriu în doctrina marxista, iluzii trăite în ilegalitate și activism politic cultural în epoca dogmatica comunist-stalinista din al șaselea deceniu al secolului XX. Toate urmate de regrete, negare, dezgust, remușcări, revoltă împotriva unei ideologii pe care realitatea a contrazis-o. Dar stigmatul „comunistă fosta stalinista" o va urmări pînă la moarte - și mai tîrziu - pe
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
totul alt spirit decât acela pentru care pleda în amintita broșură, va construi opere critice durabile și va încuraja, se știe, cele mai îndrăznețe experiențe ale tinerilor din generația ’80. Unii dintre aceștia au luat act cu surprindere de trecutul dogmatic al mentorului lor. În perioada războiului de tranșee de până în 1964-65, sintagma „realism socialist”, constată Alex Goldiș, dispare „aproape complect din recuzita criticii“. Chiar și cei care o folosiseră abundent odinioară acum o evită, ceea ce nu înseamnă că trecuseră, toți
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
pictură redă realitatea în măsura în care îi oglindește fundamentul de duh. Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
22 iulie să se dea proba pentru aptitudini muzicale și dicție (pentru candidații la specializarea Teologie Ortodoxă Pastorală care nu sunt absolvenți ai seminariilor teologice). De asemenea, Becali urmează să mai susțină și un test tip grilă, la disciplina Teologie Dogmatică Ortodoxă, care va fi punctat cu 50% din media examenului de admitere. Pe 23 iulie este proba la desen pentru candidații la specializarea Teologie Ortodoxă- Artă Sacră, începând cu ora 09.00, iar pe 23 iulie este programat concursul de
Gigi Becali s-a înscris la Facultatea de Teologie. Vezi probele de examen by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36335_a_37660]
-
de a interpreta faptul istoric. Iar din acest punct de vedere, trebuie să arăt că între cercetătoarea Mioara Cremene și poeta cu același nume funcționează o simbioză perfectă: autoarea reușește să îmbine demersul documentarist cu actul imaginativ, iritând firește spiritele dogmatice, dar dându-le satisfacție celor care consideră că nu doar rațiunea, ci și imagina- ția constituie o formă viabilă de cunoaș tere.
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Est, iar cucerirea și apoi represaliile din Odessa îl așază în prim-planul Istoriei. Deopotrivă salvator și călău, Georgian urmează, de fapt, traiectoriile sociale inaugurate de „fiul cherestegiului” din Roșu și negru. Ioan T. Morar nu se mulțumește cu nivelul dogmatic al „Restaurației” franceze de altădată și planifică ample căderi în Istorie. Războiul și pregătirile sovietice de la 23 august reclamă dereglări de macaz existențial. Tânărul locotenent colonel Georgian Nicolau trebuie să aleagă noua ordine sau fidelitatea surdă. Soluția scriitorului bănățean are
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
consideră răspunzătoare de tot răul din lume. Nu i se poate contesta sinceritatea, ca atunci cînd recunoaște că: „Aceia dintre noi care au căutat o alternativă rațională la religie au ajuns la un punct final care e în egală măsură dogmatic.” (p. 161). Altfel spus, cine e consecvent în critica religiei va sfîrși în cîteva dogme care sînt la fel de rigide ca cele de care a fugit întorcînd spatele religiei. Și atunci ce-i de făcut? Suspendarea gîndirii, cu alegerea unui scepticism
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
fondatoare, deși dezvoltă o tradiție deja existentă. Reprezentând un amestec de genuri, ea personifică tocmai flexibilitatea genului autobiografic. În pofida mediului puritan din care provenea, autorul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ocoli un anume „jargon dogmatic” autosuficient. A dat o confesiune laică, a cărei substanță o constituie digresiunea și conversația. Aceasta din urmă e investită cu un sens înalt filosofic: opera însăși e conversație, formă de asociere cu ceilalți, mijloc de a reuși în viață, dar
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
arată aceeași consecvență ideologică au parte anii de dogmatism. Paul Georgescu refuză iritat discuția: „Dogmatismul, amice, declară el ritos, în cadrul concepției marxiste, e o noțiune care nu poate fi discutată și înțeleasă decât între marxiști... Critica dogmatismului - și critica criticii dogmatice - au făcut-o la noi în țară, pentru prima dată, criticii marxiști, încă prin 1954. Cu criticii nemarxiști nu poți discuta despre dogmatism, pentru că ei nu știu ce este materialismul istoric și dialectic. Ceea ce au atacat ei mai târziu a fost, după
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
îl plictisise, iar pe mine mă încântase, au existat puține dispute între noi. Până și referitor la generația optzeci am descoperit în Paul Georgescu un susținător și mare admirator al lui Mircea Cărtărescu. Ca și Ov.S.Crohmălniceanu își plătea erorile dogmatice apărând, mai întâi, cauza generației șaizeci, și apoi pe a generației optzeci. În tinerețea mea, câte un cuvânt de apreciere al lui Paul Georgescu sau un scurt citat dintr-o cronică a mea, strecurate în „Viața românească”, unde Paul Georgescu
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
pildă: "Că păcatul să asamînă pietrii și caută să meargă la maica ei, în pămînt, de unde și iaste. Iar bunătatea să aseamănă focului și iaste să meargă sus, în văzduh, unde-i iaste matca..." Ceea ce reprezintă o scădere în plan dogmatic se arată a fi un cîștig pentru literatură, căci deși fragmentul citat conține niște comparații mai puțin reușite, totuși semantismul lor nu este deloc mai puțin generos. Comparînd păcatul cu piatra, sînt textualizate conotațiile "catamorfe" - pentru a ne exprima în
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
ce vădesc un ascuțit simț al autoscopiei, sinceritate în expresie și o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase, cu alură dogmatică: dimpotrivă, fraza sa are cursivitate, uneori lirism, un anume parfum afectiv, alteori simț al formulării memorabile. Autorul nu conchide, ci nuanțează, nu impune apodictic o anumită idee, ci caută să persuadeze cu eleganță, reprimându-și postura autoritară în favoarea unei îndoieli
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
se închidă încăpățânată sau buzei de sus să se strâmbe aluziv, ci poruncește gurii să stea deschisă, fiindcă, într-adevăr, cum ar fi de închipuit un patriot adevărat și autentic care să nu țină discursuri sau cum ar arăta chipul dogmatic al unui gânditor profund fără o gură cu care să poată înghiți toată lumea, un virtuoz al cornului abundenței de cuvinte vii, fără ditamai gura căscată? Nu îngăduie nimănui să stea locului, adâncit în gânduri; însuși mersul încet dă deja de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
alte cuvinte, credem că există un progres implacabil ce guvernează această lume, iar de acest progres nu scapă nici ideile de natură filozofico-religioasă. În acest caz, ideile cărora li s-a îngăduit odată consacrarea publică și au devenit astfel expresia dogmatică a opticii unei vremi, acele idei s-au impus în urma unor pure și inofensive dezbateri teoretice. Cum s-ar spune, ele au cîștigat pentru că cei care le-au susținut au avut dreptate, și nu pentru că adepții lor ar fi avut
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
ideilor îngăduite oficial, concepțiile considerate a nu fi pe potriva timpului. Pe scurt, ea hotărăște ce anume trebuie să creadă opinia publică. Cartea eseistului francez Sarane Alexandrian - Istoria filozofiei oculte - este caleidoscopul acelor concepții omenești ce nu au atins niciodată stadiul dogmatic al gîndirii oficiale. Ele nu au făcut niciodată școală și nici nu au întrunit consensul învățaților vremii, și totuși au avut mereu adepți și au stîrnit mai întotdeauna emulație. Și, cu toate că nu s-au bucurat de recunoaștere publică, ele au
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
universale, così come verso la formulazione di verità assiomatiche. Sul limitare di tale approdo, però, Capitini și blocca, non senza riconoscere all'illuminismo, al liberalismo, al socialismo îl merito di aver contribuito a sconfiggere, ancorché non del tutto, gli elemenți dogmatici, autoritari, istituzionali, mitologici della religione. Di quella stessa religione sulla cui manifestazione 'tradizionalista' sarà ripetutamente în conflitto con îl Vaticano, mă dalla quale comunque attinge linfa per îl proprio pensiero. Se ciò rientra ovviamente nella più ampia libertà di cui
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]