403 matches
-
văzut mai des pe terenurile de tenis din țară decât la rubrica "Editorial" a ziarului pe care-l conduce, așa încât opțiunile mele se îngustează dramatic. Doar Cornel Nistorescu și Mircea Dinescu, dintre preferații mei, par a nu fi afectați de dogoarea verii, scriind cu o vervă de zile mari. Îi înțeleg pe cei care și-au luat un răgaz de meditație, pentru că, într-adevăr,despre ce să scrii? Țara cască plictisită, românii umblă buimaci dintr-un loc în altul, neînțelegînd nici
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
roșu Ezechil nu i-a pus cândva sigil? Psihotropa la subsol în ochiada ștreangului vrea vermina iambului să-i decript mormonoscript din vulgata-n cheia sol - a Ions-y grand organist comme libation tomist necum pun anaforale pe leș fautes gramaticale. Dogoare la tavernare clime - le metapolare ponți pilații și aklime scăpa tâmpa păgânime la icoane să se-nchine line picura lumine și fiori ----- aligatori suie crugul crucilor. Cu sincopa interlopă levitez siberian ca otaj/zălog milog 3/4 danț râmlean tămâiet
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
lui cravate și cămășile (simbolic: destinul poate fi schimbat ca o cămașă?). Un text citit de Șeicaru avea să țină loc și de justificare, și de demisie: Nu am nimic de retractat, nimic de repetat dintr-o luptă străbătută de dogoarea unor convingeri. Dacă lupta a fost pierdută, nu înseamnă că a fost nedreaptă cauza. Aș vrea ca evenimentele (viitoare, n.n.) să-mi dovedească netemeinicia temerilor mele și fericit aș fi, chiar cu prețul unei existențe pribege pentru tot restul vieții
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
Paul Diaconescu Păcatul Citesc ultimul capitol din Dunărea lui Claudio Magris: Delta, ghiolurile, Sf. Gheorghe, Sulina... Și, deodată, mă simt chemat irezistibil! de acea plajă nesfârșită, în fața unei mări galbene, sub ultima dogoare a verii - era septembrie -, de buzele arse de dorință ale fetei preotului, de părul ei lung și negru ca smoala topită în cazanele Iadului... ș.a.m.d. Dar "mai departe" n-a mai fost. Doar amintirea și regretul - și păcatul
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
FRĂMÂNTĂRI Cutremurate ape mă-mpresoară Prin care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi de cenușă peste mine cern; Înspăimântat, îmi caut o cărare, Dar nu mai știu pe unde s-o apuc, E-o grea și dulce parcă-ntunecare Iar pașii mei, doar înspre tine duc
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
O să avem mult de lucru împreună și de acum înainte” - semn că va urma a 9- carte, a 10a...carte! Inserez și această mărturie, pentru posteritate, ține-o Doamne, cât mai departe! Pentru că puțini sunt cei ceși frig degetele prin dogoarea și duhoarea veacurilor apuse și care fac acum o muncă de arheologie socială. 10 august 2007 - Postfață la lucrarea „Bârladul în presa vremurilor - de la revista „Păreri - la ziarul „Steagul roșu” de Ion N.Oprea, Editura PIM Iași, 2007;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vi-e dor de vieață, și-otravă când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși. VARA La orizont - departe - fulgere fără de glas Zvâcnesc din când în când ca niște lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
plouă întruna de zile întregi! Din fericire, există păhărelul cu rachiu de ienupăr, singura lucire în bezna care ne înconjoară. Simțiți lumina aurie, lumina arămie, pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat orașul, seara, când mă pătrunde dogoarea rachiului de ienupăr. Merg așa nopți întregi, visez sau îmi vorbesc întruna. Ca în seara asta, da, și mă tem că v-am cam năucit, mulțumesc, sunteți prea amabil. Dar simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ea tot nu și-ar putea reveni, și nimic și nimeni, nimic și nimeni n-ar mai putea-o scoate din starea aceea deznădăjduită. Sta în soare, sub cerul gol, cu brațele căzute de-a lungul trupului, pândind agonia și dogoarea care-o învăluia de la picioare, și se temea ca de moarte să se miște, să nu înceapă a plânge. Ce faci, fată? se răsuci bătrâna, miloasă, spre ea. Dar unde să mă duc, mamă? La cine să mă duc? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alte semne. Se strecura cu totul, corp mare și roz, printre ițe și lucra acolo, sucindu-se și rotindu-se, cu mai multe perechi de brațe asemenea zeităților hinduse, creând și distrugând, înfrăgezind și pulveri-zînd, arzând și topind lâna cu dogoarea corpului ei, răcorind-o și alinînd-o cu apele vițelor ei despletite. Dansa acolo, cu mișcări cadențate-ale brațelor, cu mudre aproape imposibile dacă n-aveai articulații de zgârci, cu buricele degetelor sclipind stins printre fibre de spațiu, celule de spațiu, faguri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sculuri de lână, gheme și bobine, încercînd să zăresc, o fracțiune de secundă, în haosul de forme și culori iscat de dansul fantastic al mamei, câte un sloi de ordine, ca un fulg de zăpadă ce ar dura, netopit, în dogoarea unui cuptor. Și râdeam, făcând gropițe în ambii obraji, când izbuteam să deslușesc, fluturând, schimbîndu-se unele-n altele, spărgîndu-se și realcătuindu-se, topindu-se și cristalizîndu-se, abstractizîndu-se în epure și proiecții și-apoi redevenind grele ca sticla de plumb și țeasta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înțeleg.. Sunt curioasă în mâna cui este piatra și cum va face să o arunce înspre mine fără să vadă nimeni?! Am reușit să reaprind poate pentru ultima oară focul. Acum nu mai știu, nu mai cred, nu mai simt dogoarea lui. Am pierdut tot și am reclădit tot într-o singură zi și aștept să vină la mine îngeri de lumină să mă ajute să mă ridic și să pășesc în întunericul din lumea mea. Aștept cuminte și răbdătoare să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
nu am aprins focul, nu am reușit să aprind poate decât un foc de paie! Am reușit în schimb cel puțin o dată să mă prefac în întuneric și să fiu înconjurată de lumină...să ard și ploaia să-mi ude dogoarea sufletului, dar să mă prefac în scrum! Am spus ce aveam de scris și am scris ce aveam de spus dar niciodată... niciodată nu am mințit cu vorbe neadevărate... Am mințit spunând adevărul și acum, acum niciodată nu voi ști
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
nu am aprins focul, nu am reușit să aprind poate decât un foc de paie! Am reușit în schimb cel puțin o dată să mă prefac în întuneric și să fiu înconjurată de lumină... să ard și ploaia să-mi ude dogoarea sufletului, dar să mă prefac în scrum! Am spus ce aveam de scris și am scris ce aveam de spus dar niciodată... niciodată nu am mințit cu vorbe neadevărate... Am mințit spunând adevărul și acum, acum niciodată nu voi ști
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
mine și în care mi-am regăsit identitatea, și am găsit ceea ce nu am avut niciodată la îndemână... Dragostea! ULTIMA OARĂ Am reușit să reaprind poate pentru ultima oară focul! Acum nu mai știu, nu mai cred, nu mai simt dogoarea lui... Am pierdut tot și am reclădit tot într-o singură zi și aștept să vină la mine îngeri de lumină să mă ajute să mă ridic și să pășesc în întunericul din lumea mea! Aștept cuminte și răbdătoare să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lipsa de odihnă și insomnia. Câtă vreme boala creștea, trupul nu slăbea, ci se împrotivea boalei, după cum n-ai fi așteptat, încît cei mai mulți bolnavi mureau a noua sau și a șaptea zi, nu fiindcă erau cu desăvârșire slăbiți, ci de dogoarea (sau gangrenarea) dinlăuntru, sau, dacă scăpau și atunci, boala cădea în partea de jos a trupului, după care ieșeau bube mari însoțite de treapăt violent, prin care bolnavii deveneau jertfa slăbiciunii. Căci boala începea de sus, așezîndu-se întîi în cap
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă din cauza dogoarei și emana mirosul de ulei încins, pe care cu trei ani în urmă îl inhala încă. Pe atunci fusese suportabil pentru el, cu toate privațiunile aduse de război. Din cauza ochilor nu a trebuit să presteze serviciul militar, așa că își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină pâlpâind parcă din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era de-ajuns o privire să simți în mână tulpina florii de agavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Cu toate astea, noi ne înghesuiam; ne urcarăm tremurând de frig și tata conducea mașina înțesată de bagaje în jos, prin curba ascuțită. După ce am ajuns în vale și pe urmă în plină câmpie, iar căldura se preschimbă în adevărată dogoare, străbăturăm sate și o bună bucată de teren plat, așa cum nu mai văzusem niciodată; mama nu mai sta mută, ca de obicei, alături de tata; acum vorbea. Întinse mâna spre parbriz și spuse: - Uite-acolo! Și: - Privește! Arăta înspre haturile galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o lăsăm să continue, în timp ce mama arăta emoționată roabele primitive, cerșetorii, țăranii pe tarla, se extazia privind zarea și cerul care nu era doar o fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce drum s-o luăm, ea s-a tocmit cu un țăran să-i dea pepenele mai ieftin și pe lângă bani i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mine priveam în oglinda apei și la malurile care alunecau pe lângă noi cu tufișurile lor, cu debarcaderele și golfurile bune de scăldat, având în fundal un peisaj colinar, deasupra căruia se încorda un cer de vară și o împunsătură de dogoare făcea să strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]