341 matches
-
și vorbind numai despre acelea care sunt adevărate, spun că atunci când se vorbește despre oameni, și mai ales despre principi, care se găsesc pe o treaptă mai înaltă, ei sunt caracterizați printr-una dintre trăsăturile următoare, care le aduc fie dojană, fie laudă. Și anume, unii sunt considerați drept darnici, alții drept meschini (folosind aici cuvântul toscan miseri, deoarece avar, în limba noastră, este și acela care vrea să dobândească un lucru prin jaf; noi îl numim meschin pe acela care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
generalul Chiselev, vizitând spitalul Filantropiei, care era destinat pentru bolnavii noștri de choleră, și negăsindu-l în desăvârșită curățenie, trimite pe dată să aducă pe colonelul Băleanu, comandantul regimentului nostru, și pe colonelul Odobescu, inspectorul cavaleriei, și, după o aspră dojană, îi arestează pe amândoi la spital, cu ordin de a nu se mișca de acolo până nu vor aduce spitalul în desăvârșită curățenie. Au șezut trei zile acolo arestați, până au adus spitalul în curățenia cerută; i-am găsit mâncând
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Și ai rămas singur în fața domnului căpitan. Cum a fost? ― Să nu credeți că nu aveam emoții. ― De ce? ― Mă aflam totuși în fața unui superior și nu unul oarecare. Cu firea mea, mai ușor aș fi suportat asprimea unui dur decât dojana unui om ca domnul locotenent colonel, comandantul nostru de astăzi... ― Să știi că ai dreptate - a comentat locotenentul, după ce prin minte i-a trecut fulgerător aprecierea: „Țăran, țăran, da’ cu multă minte”. Dumitru a simțit că ofițerul a făcut această
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa? Că și dânsa din carne-i făcută, nu din piatră. Mai mare păcatul, zău așa! Ticăloasă slujnică! Îmi venea s-o îmbrățișez pentru inteligenta ei dojana. I-am făgăduit un spor de leafă și i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. Când să plece am făcut-o atentă: ― Să nu mă dai de gol, că e moarte de om, să știi... ― Da' ce am înnebunit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un moment dat Magnolia și-a revenit din vis, și-a dat seama că nu este o joacă și cu ochii înlăcrimați s-a ridicat din jilțul regesc, s-a uitat peste marea adunare a populației din pădure și cu dojană Spiritului i s-a adresat: -În zadar dorești să ne căsătorim, așa ceva este imposibil. Spiritul a tresărit când a văzut-o pe Magnolia furioasă și, pentru că l-a surprins neașteptata ei comportare, a întrebat-o: -Ce s-a întâmplat, zâna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tu mai bine decât acasă, să lucrezi, să câștigi niște parale și nu să te ții de năzbâtii, așa cum ai făcut astăzi. S-a ridicat, s-a scuturat de colb, a așezat traista în spinare și pentru a încheia cu dojana către fratele lui, a mai adăugat: -Mergem să mai căutăm de lucru. În cazul în care nu mai găsim, ne vom îndrepta către casă. Tot ceea ce te rog este ca tu să fii băiat cuminte, altfel pun pe treabă acul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un tânăr licențiat în Filologie, Osvald, care eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă, până ce are „iluminarea” că menirea lui este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mic cât a putut mai bine, fără să economisească din spațiu dintre cele patru scânduri. N-a renunțat nici la o părticică din dreptul ei, dar n-a luat o poză prea impertinentă, ca și cum nu s-ar mai teme de dojană. Fața ei era sfioasă, așa cum se cade să fie la o ocazie atât de solemnă. Boierul Barbu Pandele, dimpotrivă, a iubit cu furie viața. N-a făcut teorii, dar a sorbit din ea cum sorbi apa proaspătă după o zi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele ei păreau rezervate și rostite fără iubire, dar Hideyoshi tremura de fericire, ca și cum sângele i-ar fi năvălit prin tot trupul. În loc să fie alinat de fireasca dragoste maternă, simțea că dojana mamei sale arăta o iubire mult mai mare și îl încuraja pentru viitor. Atunci, le povesti în amănunt evenimentele care se întâmplaseră după moartea lui Nobunaga și marile fapte pe care dorea să le realizeze. Vorbi despre toate acestea simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
găsi nimic plauzibil, toți te încurajază, te ridică în scări, dar calul a plecat ... Ți se spulberă zăpada în față, înoți prin ea, îți găsești picioarele mergând undeva, unde? ... Nu știi unde. Dinspre trecut te lovesc remușcările, un pui de dojană îți crește în suflet faci aripi odată cu el, vrei să zbori, ai în față prăpastia. O privești lung, îți simți brațele moi, cad pur și simplu pe jos, ești sigur că te-ar părăsi pentru femeia din hău. îți acoperi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lipsește coroana de spini. Deși nu avea obiceiul, de data asta ceru iertare Celui-de-sus pentru blasfemie. Oricum, la o adică, ea nu s-ar mulțumi să-l spele doar. Devoțiunea ei suna mai degrabă ca un avertisment sau ca o dojană amicală adresată peste timp Mariei Magdalena care a lăsat să-i scape printre degete șansa vieții ei. După cum văd, nu ocolești subiectele tari, zise el. Dimpotrivă, pe cât pot mi le Însușesc, fără licitație, răspunse ea, strecurându-și mâna dreapta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
multă sinceritate și gânduri de bine decât oricine altcineva. Probabil că Du Maurier avea, Într-adevăr, „o fire excepțională“. Dacă Guy Domville era un succes, el avea să se bucure cu adevărat pentru reușita prietenului. Era un gând ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îndure zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu nimic mai puțin dureros -, respins. Nu mai era absolut nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe muștiucul puturoșeniei de țeavă, ce-și petrecuse veacul tot răsucindu-se prin adâncuri, și unde nu începe Comandantul Suprem a lăcrima, cu aprinsă dragoste și părintească dojană în glas: Ieși afară, ieși afară! Cei ce te-au pârât plecară... Astălalt dinăuntru, pehlivanul, din spirit de domnișoreală, continua să se dea rănit. Că nu, cică niznai, că mai bine părăsiți-mă aci. Tovarășe Secretar General, la sânul canalului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească, să-și bărbierească creierul de tândăleală și să apuce către învățătură? De tândăleală și-l bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de tema melodiei și lăsând să-i scape din când În când câte un chiuit prin care salută pianistul pentru un sunet mai măiestrit. În această dimineață, lipsa de griji și plăcerea șoferului meu mi se par o insultă, o dojană. Vreau să Înceteze. Crezi că am putea ocoli semafoarele de la New North, Winston, și s-o tăiem prin spate? Nu sunt sigură că ăsta e drumul cel mai scurt. Nu răspunde la Început, așteptând să se termine piesa. Apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Tristia, I, 9, 5 - 6. Până vei fi fericit număra-vei amici o mulțime, Cum se vor întuneca vremile - singur rămîi! {EminescuOpIV 383} DE PE OCHI RIDICI... De pe ochi ridici închisă Languroasa, lungă geană, Rai de fericiri promise Și de tainică dojană. Și-ți pui degetul pe gură, Sfătuiești și ameninți Și îmi dai învățătură Să ne facem mai cuminți. Atunci brațul meu cuprinde Mlădiosul tău grumaz: "Mîni vom fi cum vei pretinde, Dar cum sunt mă lasă azi. Astfel lupt cu-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grele”, a observat direcția indicată de capul ciufulit și plin de fân și a spus: Te credeam mai viteaz, tu te sperii de copăceii din livadă și de plopii Înalți, ai uitat cât sunt de frumoși?! Copilul a Înghițit greu dojana și a adormit cu marea părere de rău că și-a supărat tăticuțul. Când s-a trezit, drumul era mai neted, geana apăruse de mult, tatăl său Îi arăta și copilul privea bucuros pata de semi-lumină care Înnobila cerul de pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în mâinile necredincioșilor, orașul ăsta a ajuns pentru noi un loc al infamiei. E o temniță, iar poarta ei stă gata să se închidă încet-încet. Cum să nu profitați de această ultimă șansă pentru a scăpa? Nici imprecațiile predicatorului, nici dojenile dezrobitorului nu l-au putut hotărî pe tata să-și părăsească orașul. A doua zi după întâlnirea asta, se ducea la Hamed ca să-i ceară vești de la iubita lui. Salma suferea în tăcere, punându-și nădejdea în plecarea în exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu neputință s-o fac pe Hiba să simtă spaima asta. Numai superbul meu cort o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă și mai puțin s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului, care te roagă să-l pomenești în rugăciunile tale. Își asumă răspunderea în purtarea pe care a avut-o față de tine și ar fi dornic să nu-și atragă dojenile tale. Nu a știut să țină piept unui impuls urât. În aceeași zi, starostele negustorilor coborâse din fortăreață, precedat de purtători de făclii care se împrăștiară prin oraș pentru a vesti: „Potrivit unui decret al Maiestății Sale Regale sultanul, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo este?“. Ester râdea înfiorată de o astfel de dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-o singură suflare, privind întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochelarista pirpirie care tot insistase ca eu să gust din tortul ei, cum necunoscutul acela va da să cânte ceva dintr-o muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]